ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 142/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1022 din 13 februarie 2001, Tribunalul București, secția comercială a admis în parte cererea formulată de reclamanta A.S.R.O. în contradictoriu cu pârâta S.C. „C.I.T.C.” S.A. așa cum a fost precizată la 12 septembrie 2000. A constatat calitatea de proprietar de drept a reclamantei asupra imobilului situat în București, total suprafață construită = 2.507,9 mp, total suprafață utilă = 1.382,2 mp și a decis ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a imobilului, la prețul de 9.675.698.831 lei. A respins cererea privind constatarea încetării de drept a contractului de vânzare-cumpărare nr.1/25 septembrie 1998, ca neîntemeiată și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 34.822.833 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Curtea de Apel București, secția a V a comercială, prin decizia civilă nr.1490 din 22 noiembrie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta – recurs pe care l-a motivat, dar nu l-a timbrat conform prevederilor Legii nr.146/1997, aplicabile în speță, depunând numai 75.000 lei taxă judiciară de timbru și 5.000 lei timbru judiciar, deși i s-a pus în vedere la două termene de judecată, respectiv la 9 mai 2003 și la 7 octombrie 2003 să precizeze valoarea construcțiilor, în raport de care să se stabilească taxele de timbru aferente datorate.

Recurenta-pârâtă nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a preciza cuantumul exact al pretențiilor formulate în recurs pentru calcularea taxelor de timbru datorate, deși potrivit art.20 (1) din legea mai sus menționată taxele de timbru se plătesc anticipat, iar conform art.20 (3) din aceeași lege, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea cererii reclamantei. La termenul de judecată de astăzi, 20 ianuarie 2004, recurenta-pârâtă, prin reprezentant a formulat o cerere de asistență judiciară în temeiul art.75 alin.1 pct.1 C. proc. civ., motivată de faptul că societatea se află în starea de faliment, - împrejurare în care a solicitat să se dispună gratuitatea privind timbrarea recursului.

Examinând cererea instanța a respins-o ca nefondată, reținând că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.74 coroborate cu cele ale art.75 (1) pct.1 C. proc. civ., întrucât recurenta nu a făcut dovada faptului că s-a aflat în imposibilitate de a achita integral taxele de timbru datorate, cum de altfel nu devin incidente nici dispozițiile art.42 din Legea nr.64/1995 republicată, motivat de faptul că în prezent recurenta se află în stare de faliment și a fost numit lichidator, deoarece recursul a fost introdus de societate și nu de lichidator, iar obligația timbrării subzistă din chiar momentul introducerii cererii, astfel cum s-a arătat. În consecință, față de neîndeplinirea obligației legale de timbrare a recursului de către pârâtă, urmează a se face aplicarea dispozițiilor art.20 (3) din Legea nr.146/1997 și ale art.9 din OG nr.32/1995 și va anula recursul pârâtei, ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge cererea de gratuitate formulată de recurenta-pârâtă S.C. “C.I.T.C.” S.A. prin lichidator S.C. “C. 99” S.R.L.. Anulează, ca insuficient timbrat recursul declarat de această pârâtă împotriva deciziei nr.1490 din 22 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a a V a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 ianuarie 2004.