ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 142/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.1022 din 13 februarie 2001, Tribunalul București, secția

comercială a admis în parte cererea formulată de reclamanta A.S.R.O. în

contradictoriu cu pârâta S.C. „C.I.T.C.” S.A. așa cum a fost precizată la 12

septembrie 2000.

A

constatat calitatea de proprietar de drept a reclamantei asupra imobilului

situat în București, total suprafață construită = 2.507,9 mp, total suprafață

utilă = 1.382,2 mp și a decis ca hotărârea să țină  loc de act autentic de

vânzare-cumpărare a imobilului, la prețul de 9.675.698.831 lei.

A

respins cererea privind constatarea încetării de drept a contractului de

vânzare-cumpărare nr.1/25 septembrie 1998, ca neîntemeiată și a obligat-o pe

pârâtă la plata sumei de 34.822.833 lei cheltuieli de judecată către

reclamantă.

Curtea

de Apel București, secția a V a comercială, prin decizia civilă nr.1490 din 22

noiembrie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței mai sus menționate.

Împotriva

deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta – recurs pe care l-a motivat,

dar nu l-a timbrat conform prevederilor Legii nr.146/1997, aplicabile în speță,

depunând numai 75.000 lei taxă judiciară de timbru și 5.000 lei timbru

judiciar, deși i s-a pus în vedere la două termene de judecată, respectiv la 9

mai 2003 și la 7 octombrie 2003  să precizeze valoarea construcțiilor, în

raport de care să se stabilească taxele de timbru aferente datorate.

Recurenta-pârâtă

nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a preciza cuantumul exact al

pretențiilor formulate în recurs pentru calcularea taxelor de timbru datorate,

deși potrivit art.20 (1) din legea mai sus menționată taxele de timbru se

plătesc anticipat, iar conform art.20 (3) din  aceeași lege, neîndeplinirea

obligației de plată până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu

anularea cererii reclamantei.

La

termenul de judecată de astăzi, 20 ianuarie 2004, recurenta-pârâtă, prin

reprezentant a formulat o cerere de asistență judiciară în temeiul art.75

alin.1 pct.1 C. proc. civ., motivată de faptul că societatea se află în starea

de faliment, - împrejurare în care a solicitat să se dispună gratuitatea

privind timbrarea recursului.

Examinând cererea instanța a respins-o ca

nefondată, reținând că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.74

coroborate cu cele ale art.75 (1) pct.1 C. proc. civ., întrucât recurenta nu a

făcut dovada faptului că s-a aflat în imposibilitate de a achita integral

taxele de timbru datorate, cum de altfel nu devin incidente nici dispozițiile

art.42 din Legea nr.64/1995 republicată, motivat de faptul că în prezent

recurenta  se află în stare de faliment și a fost numit lichidator, deoarece

recursul a fost introdus de societate și nu de lichidator, iar obligația

timbrării subzistă din chiar momentul introducerii cererii, astfel cum s-a arătat.

În

consecință, față de neîndeplinirea obligației legale de timbrare a recursului

de către pârâtă, urmează a se face aplicarea dispozițiilor art.20 (3) din Legea

nr.146/1997 și ale art.9 din OG nr.32/1995 și va anula recursul pârâtei, ca

insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

cererea de gratuitate formulată de recurenta-pârâtă

S.C. “C.I.T.C.”

S.A. prin lichidator S.C. “C. 99” S.R.L..

Anulează, ca insuficient timbrat

recursul declarat de  această pârâtă împotriva deciziei nr.1490 din  22

noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a a V a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 20 ianuarie 2004.