ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 668/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței civile nr.6643 din 2 decembrie 1999 a Judecătoriei Suceava,

deciziei nr.3095 din 11 octombrie 2000 a Tribunalului Suceava – Secția civilă

precum și împotriva deciziei nr.1731 din 26 iunie 2001 a Curții de Apel Suceava

– Secția civilă.

La apelul nominal s-au

prezentat intimata-pârâtă S.C.”P.S.I.P.” S.A.Suceava, prin avocatul V.T.și

intimatul-reclamant V.C., personal. Au lipsit intimatele-pârâte Asociația

Salariaților P.A.S. Suceava din cadrul S.C.”P.S.I.P.”S.A.Suceava și Autoritatea

pentru Privatizare și Administrația Participațiilor Statului.

Procedura completă.

Neexistând cereri

prealabile, instanța constată că pricina se află în stare de judecată.

Reprezentanta Ministerului

Public susține recursul în anulare.

Avocatul V.T., pentru

S.C.”P.S.I.P.”S.A.Suceava, solicită admiterea recursului în anulare. Invocă

prescripția dreptului la acțiune pe cale incidentală. Cere și cheltuieli de

judecată.

Intimatul-reclamant V.C.

solicită respingerea recursului în anulare, făcând referire la memoriul depus

la dosar.

C U R T E A

Asupra recursului în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 26 iunie 2002

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat

în baza art.27 lit.f din Legea nr.92/1992 și art.330 pct.2 C.proc.civ., astfel

cum a fost modificat prin O.U.G. nr.59/2001, recurs în anulare împotriva

sentinței civile nr.6643/02.12.1999 a Judecătoriei Suceava, deciziei

nr.3095/11.10.2000 a Tribunalului Suceava și a deciziei nr.1731/26 iunie 2001 a

Curții de Apel Suceava. S-a susținut că hotărârile au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii și sunt vădit netemeinice, ceea ce a dus la o

soluționare greșită a cauzei pe fond.

În motivarea recursului în

anulare s-a arătat că prin acțiune reclamantul V.C. a chemat în judecată pârâta

S.C.”P.S.I.P.” S.A.Suceava, solicitând obligarea acesteia să încheie contract

de vânzare-cumpărare, având ca obiect locuința ocupată de reclamant în baza

contractului de închiriere, potrivit prevederilor Decretului-Lege nr.61/1990 și

Legii nr.85/1992, la prețul de 1.000.000 lei

Au fost invocate

dispozițiile art.7 din Legea nr.85/1992,  arătându-se că refuzul pârâtei de a

vinde locuința, cu motivarea că face parte din categoria activelor, este

nejustificat.

Pe parcursul procesului,

Judecătoria Suceava a dispus citarea, în calitate de pârâți, a Asociației

Salariaților P.A.S. din cadrul S.C.”P.S.I.P.” S.A. și a Fondului Proprietății

de Stat.

Pârâta a solicitat prin

întâmpinare respingerea acțiunii, invocând faptul că locuința este de

intervenție și deci exceptată de la vânzare.

Prin sentința civilă

nr.6643 din 2 decembrie 1999, Judecătoria Suceava a admis acțiunea

reclamantului și a obligat pârâta S.C.”P.S.I.P.” S.A. să încheie cu reclamantul

contract de vânzare-cumpărare având ca obiect locuința în litigiu, la prețul de

1.305.408 lei.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că locuința închiriată de reclamant îndeplinește

condițiile prevăzute de art.7 din Legea nr.85/1992 pentru a fi vândută, nefiind

„de intervenție” iar prețul de vânzare a fost stabilit în funcție de criteriile

cuprinse în art.7 alin.4 din Legea nr.85/1992, în condițiile Decretului-Lege

nr.61/1990.

Apelurile declarate de

pârâtele S.C.”P.S.I.P.” S.A. Suceava și Fondul Proprietății de Stat împotriva

acestei sentințe au fost respinse ca  nefondate prin decizia civilă nr.3095

din  11 octombrie 2000 a Tribunalului Suceava.

Prin decizia civilă nr.1731

din 26 iunie 2001, Curtea de Apel Suceava a anulat ca netimbrat recursul

declarat de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor

Statului și a respins ca nefondat pe cel al pârâtei S.C.”P.S.I.P.”S.A. Suceava.

Instanța de recurs a

reținut că singura critică formulată de recurentă, referitoare la prețul

stabilit pentru vânzarea bunului, este neîntemeiată, acest element fiind

determinat de Primăria Suceava, la nivelul anului 1999, cu respectarea

criteriilor legale.

În recursul în anulare

hotărârile pronunțate sunt criticate sub două aspecte. Se susține în primul

rând că prețul bunului trebuia indexat în raport de prevederile art.7 alin.4

din Legea nr.85/1992 republicată iar pe de altă parte că instanțele nu au avut

rol activ în stabilirea acestui preț, inclusiv prin efectuarea unei expertize

tehnice de specialitate.

Intimatul-reclamant V.C. a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului în anulare ca nefondat.

Intimata-pârâtă

S.C.”P.S.I.P.” S.A. Suceava a solicitat admiterea recursului în anulare și

constatarea, pe cale incidentă, a prescripției dreptului la acțiune al

reclamantului.

Examinând actele și

lucrările dosarului în raport de criticile formulate și susținerile pârâților,

Curtea reține următoarele:

Instanțele au procedat în

mod corect stabilind prețul de vânzare al bunului la nivelul de 1.305.408 lei.

Ele au avut în vedere prevederile art.7 din Legea nr.85/1992 republicată,

potrivit cărora „evaluarea și vânzarea locuințelor...se vor face în condițiile

Decretului-Lege nr.61/1990 și ale prezentei legi”. Or, așa cum rezultă din

adresa nr.12303/20.05.1999 a Primăriei Municipiului Suceava (fila 48 dosar

fond), evaluarea apartamentelor din imobil s-a făcut cu respectarea acestor

dispoziții legale, rezultând prețul de 1.305.408 lei.

În mod corect instanțele au

înlăturat ca nerelevantă expertiza extrajudiciară întocmită de S.C.”Lucifer”

SRL la cererea pârâtei, cu motivarea că aceasta se referă la locuințe de

intervenție, ceea ce nu este cazul în speță, iar pe de altă parte pentru că

folosește criterii (paritatea leu/dolar) care nu au aplicabilitate în această

materie.

Este însă întemeiată

critica formulată prin recursul în anulare privind neindexarea prețului.

Potrivit dispozițiilor

art.7 alin.3 din Legea nr.85/1992, introdus prin Legea nr.76/1994, evaluarea și

vânzarea acestor locuințe „se face în condițiile Decretului-Lege nr.61/1990 și

ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de

uzură din Decretul nr.93/1977, la un preț indexat în funcție de creșterea

salariului minim brut pe țară de la data cumpărării”.

În consecință, cum prețul

de 1.305.408 lei a fost stabilit în luna mai 1999, el trebuia indexat începând

cu acest moment și până la data cumpărării.

Așa fiind, în baza

dispozițiilor art.330

3

combinat cu art.304 pct.9 și art.312 C.proc.civ.

se va admite recursul în anulare și se va modifica decizia Curții de Apel în

sensul că se va admite recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei

tribunalului. Modificându-se această decizie, se va admite apelul pârâtei

împotriva sentinței Judecătoriei Suceava, care va fi schimbată în parte în

sensul obligării pârâtei S.C.”P.S.I.P.” S.A. Suceava să încheie cu reclamantul

V.C. contract de vânzare-cumpărare asupra apartamentului în litigiu, la prețul

de 1.305.408 lei, indexat în condițiile Decretului-Lege nr.61/1990 începând cu

luna mai 1999.

În ceea ce privește

prescripția dreptului la acțiune, invocată pe cale incidentă de

intimata-pârâtă, reclamantul a fost până la data formulării acțiunii în

justiție – 4 decembrie 1998, titularul contractului de închiriere asupra

locuinței, calitate în care a făcut repetate demersuri (probate în dosarul de

fond) de a o cumpăra, întâmpinând refuzul nejustificat al pârâtei, astfel încât

o astfel de apărare nu poate fi primită.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Modifică decizia nr.1731

din 26 iunie 2001 a Curții de Apel Suceava – Secția civilă în sensul că admite

recursul pârâtei S.C.”P.S.I.P.” S.A.Suceava împotriva deciziei civile nr.3095

din 11 octombrie 2000 a Tribunalului Suceava. Admite apelul declarat de aceeași

pârâtă împotriva sentinței civile nr.6643 din 2 decembrie 1999 a Judecătoriei

Suceava, pe care o schimbă, în parte, în sensul că obligă S.C.”P.S.I.P.”

S.A.Suceava să încheie cu reclamantul V.C. contract de vânzare-cumpărare a

apartamentului nr.10 din blocul situat în Suceava, strada Dimitrie Cantemir

nr.1, județul Suceava, la prețul de 1.305.408 lei, indexat, în condițiile

Decretului-Lege nr.61/1990, începând cu luna mai 1999.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2003.