ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1754/2003

S-a

luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile

nr.890 din 12.07.2001 a Tribunalului Sibiu și a sentinței civile nr.2359 din

04.04.2001 a Judecătoriei Sibiu.

La apelul nominal s-a prezentat

consilierul juridic A.R.pentru intimații-pârâți Ministerul de Interne și Inspectoratul

de Poliție al Judecătoriei Sibiu, lipsind intimatul-reclamant O.G.G..

Procedura completă.

Curtea, luând act că nu mai sunt cereri

prealabile, a acordat cuvântul părților în dezbaterea recursului în anulare.

Procurorul V.O.a susținut recursul în

anulare și a solicitat admiterea acestuia.

Consilierul juridic A.R.a pus aceleași

concluzii de admitere a recursului în anulare.

C U R T E A

Asupra recursului în anulare de față;

Din studierea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La 11 iulie 2002 s-a înregistrat pe rolul

Curții Supreme de Justiție recursul în anulare prin care, invocând dispozițiile

art.330 pct.2 C.proc.civ., Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție a solicitat anularea sentinței civile nr.2359 din

04.04.2001 pronunțată de Judecătoria Sibiu și decizia civilă nr.890/12.07.2001

pronunțată de Tribunalul Sibiu. S-a susținut în motivarea căii extraordinare de

atac că prin hotărârile pronunțate instanțele au încălcat dispozițiile art.4,6,23,86

din O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit în condițiile în care ajutoarele

prevăzute de art.31 alin.1 și 2 din Legea nr.138/1999 au fost stabilite în

raport cu solda brută iar nu cu solda netă.

Analizând recursul în anulare precum și

dosarele atașate, Curtea constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22

decembrie 2000 la Judecătoria Sibiu reclamantul O.G.G. a chemat în judecată

Ministerul de Interne și Inspectoratul Județului Sibiu și a solicitat obligarea

pârâților la plata ajutorului neimpozabil egal cu 15 solde lunare brute

stabilite în raport cu solda avută în luna februarie 2000, actualizat cu

indicele de inflație, începând cu luna martie 2000 până la data achitării

efective sumei pretinse precum și la plata a 5 solde, reprezentând ajutor egal

cu două solde lunare brute neimpozabile pentru fiecare an rămas până la

împlinirea limitei de vârstă pentru pensionare stabilite în raport cu solda

avută în luna februarie 2000, actualizată cu indicele de inflație, începând cu

luna martie 2000 până la data achitării efective.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că prin decizia nr.123296 din 27.03.2000 emisă de Ministerul de Interne

la data de 29.02.2000 a fost trecut în rezervă cu drept de pensie.

Că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile

pe care le avea în sensul că nu i-a achitat ajutoarele bănești la care are

dreptul potrivit art.31 alin.1 și 2 din Legea nr.138/1999.

În drept acțiunea a fost motivată pe

prevederile art.31 alin.1 și 2 din Legea nr.138/1999, art.70 și următorii din

Legea nr.168/1999.

Prin precizarea de acțiune din 22 martie

2001 reclamantul arată că solicită obligarea pârâților la plata impozitului

reținut nelegal și a ajutorului neachitat în termen actualizate aceste sume cu

indicele de inflație, arătând că după introducerea acțiunii și până la

judecarea cauzei pârâții i-au achitat drepturile cuvenite dar calculate la

valoarea soldei nete aplicând impozitul la valoarea soldelor brute.

Pârâtul Ministerul de Interne a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, susținând că prevederile art.31

din Legea nr.138/1999 au fost abrogate prin art.86 din O.G. nr.73/1999 conform

căruia au fost abrogate în mod expres o serie de acte normative care prevedeau

scutiri sau reduceri de impozit, precum și orice alte dispoziții contrare.

Prin sentința civilă nr.2359/04.04.2001

pronunțată de Judecătoria Sibiu s-a admis acțiunea precizată formulată de

reclamantul O.G.G. și au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma

de 59.849.686 lei reprezentând diferența dintre ajutorul brut neimpozabil

cuvenit și ajutorul net acordat calculat la valoarea actualizată potrivit

indicelui de inflație pe perioada l aprilie 2000- 28 februarie 2001 și în

continuare până la achitarea efectivă a sumei datorate.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că reclamantul avea dreptul potrivit art.31 din Legea

nr.138/1999 să primească la trecerea în rezervă cu drept de pensie un ajutor

neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută avută în ultima lună de

activitate și stabilită în raport cu vechimea efectivă ca militar.

Instanța a înlăturat apărările invocate

prin întâmpinare de pârâți, socotind ca ajutoarele prevăzute de art.31 din

Legea nr.138/1999 nu sunt asimilate cu veniturile salariale și nu le sunt

aplicabile prevederile cuprinse în O.G. nr.73/1999 privind impozitarea

veniturilor sale anuale.

Împotriva sentinței pronunțate de

Judecătoria Sibiu au declarat recurs Inspectoratul de Poliție al Județului

Sibiu și Ministerul de Interne, considerând că sentința recurată este nelegală

fiind greșit interpretate de instanța de fond prevederile O.G. nr.73/1999

precum și prevederile art.5 lit.”a” din ordonanță, enumerate în H.G.

nr.1066/1999 prin care au fost aprobate Normele metodologice privind aplicarea

O.G. nr.73/1999.

În fața instanței de recurs,

pârâtul-recurentă Ministerul de Interne a formulat și o cerere de chemare iar

garanție a Ministerului Finanțelor Publice, prin care a cerut ca în cazul

admiterii cererii reclamantului O.G., chematul în garanție să fie obligat să

plătească reclamantului drepturile bănești pretinse de acesta în baza Legii

nr.138/1999.

Recursul formulat de recurenții

Ministerul de Interne și Inspectoratul de Poliție Sibiu, precum și cererea de

chemare în garanție au fost respinse prin decizia civilă nr.890/12.07.2001

pronunțată de Tribunalul Sibiu.

Procurorul general a criticat sentința și

decizia pronunțată în cauză pentru motive care privesc încălcarea esențială a

legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Recursul în anulare este fondat.

Reclamantul a fost cadru militar cu

gradul de plutonier adjutant trecut în rezervă cu drept de pensie începând cu

data de 20.02.2000, anterior împlinirii vârstei limită de pensionare.

La data trecerii în rezervă a beneficiat

de un ajutor stabil în raport cu solda lunară brută și cu vechimea efectivă ca

militar conform art.31 din Legea 138/1999 și de plăți compensatorii în cuantum

de 2 solde lunare brute pentru fiecare au rămas până la împlinirea vârstei de

pensionare, sume care însă au fost impozitate, plătindu-i-se efectiv aceste

drepturi la nivelul soldelor nete.

Reclamantul contestă impozitarea sumelor

pe care le pretinde, prin aplicarea prevederilor O.G. nr.73/1999 privind

impozitul pe venit, iar instanțele care au soluționat cauza au considerat

plățile achitate ca neimpozabile, obligând pe pârâți la achitarea drepturilor

calculate la valoarea soldelor lunare brute, prin referire la art.31 din Legea

nr.138/1999 privind salarizarea și alte venituri ale personalului militar.

Acest text trebuie însă interpretat prin

raportarea la O.G. nr.13/1999 care prevede că sunt venituri supuse impozitării

solda lunară, indemnizațiile, primele, sporurile și alte drepturi acordate

cadrelor militare, toate aceste venituri, fiind asimilate, conform art.23 lit.”b”

veniturilor salariale.

Or, ajutoarele primite de reclamant în

condițiile art.31 din Legea 138/1999 sunt asimilate, potrivit prevederilor O.G.

nr.13/1999, veniturilor salariale.

Legea specială, O.G. nr.73/1999 prevede

art.6 lit.”f” scutirea de impozit pe venitul reprezentând plăți compensatorii,

dar raportat la soldele lunare nete acordate cadrelor militare.

Așadar, pentru drepturile încasate de

reclamantul O.G.cu ocazia trecerii în rezervă, corect i s-a calculat și reținut

impozitul, intenția legiuitorului de scutire a unor venituri fiind neechivocă,

în sensul că vizează doar ipoteza când drepturile acordate se raportau la solda

lunară netă.

Așa fiind, cum prin admiterea acțiunii

reclamantului, așa cum a fost precizată, instanțele de fond și recurs au pronunțat

hotărâri prin care s-a produs o încălcare esențială a legii, recursul în

anulare se va admite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.890 din 12.07.2001 a

Tribunalului Sibiu și a sentinței civile nr.2359 din 04.04.2001 a Judecătoriei

Sibiu, pe care o casează și respinge acțiunea formulată de reclamantul O.G.G.

ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.