ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2800/2003

S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.2067 din 21 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție – Secția Civilă. La apelul nominal s-au prezentat: intimata-reclamantă N.F.asistată de avocat B.M., precum și intimatul-pârât Ministerul de Interne prin consilier juridic V.C., lipsind intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice. Procedura completă. Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea cererii de revizuire și în fond schimbarea deciziei nr.2067/2003 în sensul menținerii sentinței civile nr.1858 din 5 martie 2001 a Judecătoriei Sectorului 5 București. Avocat B.M. și consilier juridic V.C.pun concluzii de admitere a cererii de revizuire.

C U R T E A Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 5 iunie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art.322 pct.2 din C.proc.civ. a solicitat revizuirea deciziei nr.2067 din 21 mai 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție – Secția Civilă în recursul în anulare declarat împotriva deciziei nr.1003 din 21 iunie 2001 a Tribunalului București – Secția a V-a Civilă și de Contencios Administrativ. În motivarea cererii revizuientul a arătat, că deși prin recursul în anulare a fost criticată doar decizia nr.1003 din 21 iunie 2001, a cărei casare s-a cerut, Curtea s-a pronunțat și asupra sentinței instanței de fond respingând acțiunea.

Se reține din actele și lucrările dosarului, că prin sentința civilă nr.1858 din 5 martie 2001 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București a fost admisă cererea principală formulată de reclamanta N.F.în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Interne precum și, în parte, cererea de chemare în garanție formulată de pârât împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice. În consecință, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 124.374.665 lei reprezentând impozit perceput la ajutoarele și plățile compensatorii acordate în baza Legii nr.138/1999 și contravaloarea a două solde brute cuvenite în baza art.31 alin.2 din aceeași lege, actualizate în funcție de rata inflației.

Chematul în garanție a fost obligat să plătească pârâtului suma de 107.102.121 lei reprezentând impozit virat de acesta din urmă la bugetul de stat, actualizat în funcție de rata inflației. Recursurile declarate de pârâtul Ministerul de Interne și de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice au fost admise de Tribunalul București – Secția a V-a civilă și de contencios administrativ prin decizia nr.1003/R din 21 iunie 2001 și, admițându-se în parte cererea reclamantei, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 12.803.962 lei reprezentând contravaloarea a două solde pe an, cu scăderea impozitului calculat conform O.G. nr.73/1999, suma rămasă urmând a fi actualizată în raport de indicele de inflație.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție. În conformitate cu prevederile art.27 lit.”f” din Legea nr.92/1992 și ale art.330 pct.2 din C.proc.civ.asfel cum a fost modificat prin O.U. nr.138/2 octombrie 2000 și nr.59/27 aprilie 2001 ale Guvernului, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva deciziei nr.1003 din 21 iunie 2001 pronunțată în recurs, solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței instanței de fond. Soluționând cauza prin decizia nr.2067 din 21 mai 2003 Curtea Supremă de Justiție – Secția civilă a admis recursul în anulare, a casat decizia criticată, precum și sentința civilă nr.1858/5 martie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 și în fond a respins acțiunea reclamantei N.F..

Cererea de revizuire împotriva menționatei decizii, urmează a fi admisă. Potrivit art.322 din C.proc.civ.revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, printre altele și în cazul prevăzut la pct.2, când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Cum, în speță, recursul în anulare viza doar decizia pronunțată în recurs, iar Curtea s-a pronunțat și asupra sentinței insntanței de fond pe care a casat-o respingând acțiunea reclamantei, în cauză sunt incidente prevederile legale menționate, respectiv, art.322 pct.2 C.proc.civ.

Așa fiind, cererea de revizuire se va admite în temeiul art.327 (1) C. proc.civ., se va desființa decizia atacată și se va fixa termen pentru soluționarea în fond a recursului în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite cererea de revizuire a deciziei nr.2067 din 21 mai 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție – Secția Civilă, formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Desființează decizia atacată și fixează termen pentru soluționarea în fond a recursului în anulare la 17 septembrie 2003, cu citarea părților. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2003.