ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2067/2003

S-a luat în

examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.1003 din 21

iunie 2001 a Tribunalului București – Secția a V a Civilă și de Contencios

Administrativ.

La apelul

nominal s-au prezentat intimata-reclamantă N.F., consilier juridic

V.C.reprezentând pe intimatul-pârât Ministerul de Interne și consilier juridic

V.C.S.reprezentând pe intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice.

Procedura

completă.

Reprezentanta

Ministerului Public solicită, în temeiul art.314 C. proc. civ., admiterea

recursului în anulare, casarea hotărârii judecătorești atacate și menținerea ca

legală și temeinică a sentinței nr.1858 din 5 martie 2001 a Judecătoriei

sectorului 5 București.

Intimata-reclamantă

N.F. solicită admiterea recursului în anulare și modificarea în parte a

sentinței nr.1858 din 5 martie 2001 a Judecătoriei sector 5 București în sensul

actualizării în continuare a sumei datorate până la data plății efective.

Depune concluzii scrise.

Consilier

juridic V.C.și consilier juridic V.C.S.solicită admiterea recursului în anulare

astfel cum a fost formulat.

C U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 16 martie

2000 N.F. a chemat în judecată Ministerul de Interne, pentru a fi obligat la

plata sumei de 140.400.000 lei, din care 38.000.000 lei reprezintă impozitul pe

venit calculat și reținut conform Ordonanței Guvernului nr.73/1999 iar

102.400.000 lei reprezintă cele 16 solde datorate conform art.31 alin.2 din

Legea nr.138/1999, neachitate.

În motivarea

acțiunii reclamanta a arătat că a fost pensionată cu titlu de pensie de

serviciu la data de 31 decembrie 1999 și, ca urmare, beneficiază de ajutoarele

neimpozabile prevăzute de art.31 alin.1 și alin.2 din Legea nr.138/1999, adică

15 și, respectiv 16 solde lunare brute.

Cu toate

acestea, pârâtul în cauză i-a impozitat 15 solde achitate și refuză plata celor

16 solde datorate pentru cei 8 ani rămași până la împlinirea vârstei de

pensionare.

Ulterior,

reclamanta a făcut două precizări de acțiune. Prin prima precizare, a pretins

suma de 140.170.252 lei, respectiv, 37.738.556 lei impozit calculat și reținut

aferent celor 15 solde achitate și 102.431.696 lei reprezintă cele 16 solde

brute neachitate, iar prin a doua precizare a solicitat obligarea pârâtului la

plata sumei de 82.875.608 lei, cu mențiunea că între timp i-a fost achitată

suma de 89.627.734 lei.

Ministerul de

Interne a cerut respingerea acțiunii invocând dispozițiile art.70 din

O.G.nr.73/1999 și, totodată, a chemat în garanție pe Ministerul Finanțelor

Publice solicitând obligarea acestuia la plata sumei ce reprezintă 16 solde

brute neimpozabile.

După soluționarea

unui conflict negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 5

București și Curtea de Apel București, aceeași judecătorie, prin sentința

civilă nr.1858 din 5 martie 2001, a admis acțiunea introdusă de reclamanta N.F.

pentru suma de 124.374.665 lei, la plata căreia l-a obligat pe pârâtul

Ministerul de Interne. Totodată, a admis în parte cererea de chemare în

garanție și a obligat Ministerul Finanțelor să plătească pârâtului suma de

107.102.121 lei reprezentând impozit virat de acesta la bugetul statului, cu

privire la ambele sume dispunând actualizarea lor în funcție de rata inflației.

În motivarea

soluției pronunțate judecătoria a reținut că în cauză sunt incidente

dispozițiile art.31 alin.1 și 2 din Legea nr.138/1999 care privesc scutirea de

impozit a ajutoarelor acordate în condițiile textului citat, iar nu

dispozițiile O. G. nr.73/1999, aplicabile de la 1 ianuarie 2000.

Investit cu

soluționarea recursurilor datorate de pârât și de chematul în garanție,

Tribunalul București, Secția a V a Civilă și de Contencios Administrativ, le-a

admis, prin decizia nr.1003/R din 21.06.2001 și admițând în parte cererea

reclamantei a obligat pe pârât să-i plătească suma de 12.803.962 lei (2 solde

pe an, impozabile). A respins cererea de chemare în garanție.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că ajutoarele cuvenite reclamantei la trecerea în

rezervă sunt supuse impozitării potrivit art.70 din O.G.nr.73/1999.

Împotriva

ultimei hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art.330

pct.2 C.proc.civ.solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței primei

instanțe, cu motivarea că, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile O. G.

nr.73/1999 ci ale Legii nr.138/1999.

Recursul în

anulare va fi admis, în sensul celor ce urmează.

În adevăr, în

temeiul art.31 (1) și (2) din Legea nr.138 din 20 iulie 1999, în vigoare de la

22 iulie 1999, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept la

pensie cadrele militare beneficiau de un ajutor neimpozabil stabilit în raport

cu solda lunară brută.

Dispozițiile

citate au fost, însă, abrogate prin art.86 alineat final, partea finală din

O.G.nr.73 din 26 august 1999 privind impozitul pe venit care supune impozitului

veniturile din salarii (art.4 litera „b”)  și asimilează salariilor „în vederea

impunerii”, drepturile de soldă lunară, indemnizații, prime, premii, sporuri și

alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii (art.23 litera

„b”).

Aceeași

ordonanță prevede (art.70) că dispozițiile sale intră în vigoare la 1 ianuarie

2000 „și se aplică veniturilor realizate începând cu această dată”.

În cauză, deși

reclamanta a fost trecută direct în retragere începând cu 31 decembrie 1999,

ajutoarele cuvenite, ca urmare, se constituie în venituri realizate după data

intrării în vigoare a O.G.nr.73/1999, ale cărei dispoziții sunt, astfel,

incidente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1003 R din 21 iunie 2001 a

Tribunalului București – secția a V a Civilă și de Contencios Administrativ.

Casează decizia

menționată precum și sentința civilă nr.1858 din 5 martie 2001 a Judecătoriei

sectorului 5 București și în fond respinge acțiunea reclamantei N.F..

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 mai 2003.