ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2067/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.1003 din 21 iunie 2001 a Tribunalului București – Secția a V a Civilă și de Contencios Administrativ. La apelul nominal s-au prezentat intimata-reclamantă N.F., consilier juridic V.C.reprezentând pe intimatul-pârât Ministerul de Interne și consilier juridic V.C.S.reprezentând pe intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice. Procedura completă. Reprezentanta Ministerului Public solicită, în temeiul art.314 C. proc. civ., admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii judecătorești atacate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr.1858 din 5 martie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 București.

Intimata-reclamantă N.F. solicită admiterea recursului în anulare și modificarea în parte a sentinței nr.1858 din 5 martie 2001 a Judecătoriei sector 5 București în sensul actualizării în continuare a sumei datorate până la data plății efective. Depune concluzii scrise. Consilier juridic V.C.și consilier juridic V.C.S.solicită admiterea recursului în anulare astfel cum a fost formulat. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 16 martie 2000 N.F. a chemat în judecată Ministerul de Interne, pentru a fi obligat la plata sumei de 140.400.000 lei, din care 38.000.000 lei reprezintă impozitul pe venit calculat și reținut conform Ordonanței Guvernului nr.73/1999 iar 102.400.000 lei reprezintă cele 16 solde datorate conform art.31 alin.2 din Legea nr.138/1999, neachitate.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost pensionată cu titlu de pensie de serviciu la data de 31 decembrie 1999 și, ca urmare, beneficiază de ajutoarele neimpozabile prevăzute de art.31 alin.1 și alin.2 din Legea nr.138/1999, adică 15 și, respectiv 16 solde lunare brute. Cu toate acestea, pârâtul în cauză i-a impozitat 15 solde achitate și refuză plata celor 16 solde datorate pentru cei 8 ani rămași până la împlinirea vârstei de pensionare. Ulterior, reclamanta a făcut două precizări de acțiune. Prin prima precizare, a pretins suma de 140.170.252 lei, respectiv, 37.738.556 lei impozit calculat și reținut aferent celor 15 solde achitate și 102.431.696 lei reprezintă cele 16 solde brute neachitate, iar prin a doua precizare a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 82.875.608 lei, cu mențiunea că între timp i-a fost achitată suma de 89.627.734 lei.

Ministerul de Interne a cerut respingerea acțiunii invocând dispozițiile art.70 din O.G.nr.73/1999 și, totodată, a chemat în garanție pe Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea acestuia la plata sumei ce reprezintă 16 solde brute neimpozabile. După soluționarea unui conflict negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 5 București și Curtea de Apel București, aceeași judecătorie, prin sentința civilă nr.1858 din 5 martie 2001, a admis acțiunea introdusă de reclamanta N.F. pentru suma de 124.374.665 lei, la plata căreia l-a obligat pe pârâtul Ministerul de Interne. Totodată, a admis în parte cererea de chemare în garanție și a obligat Ministerul Finanțelor să plătească pârâtului suma de 107.102.121 lei reprezentând impozit virat de acesta la bugetul statului, cu privire la ambele sume dispunând actualizarea lor în funcție de rata inflației.

În motivarea soluției pronunțate judecătoria a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art.31 alin.1 și 2 din Legea nr.138/1999 care privesc scutirea de impozit a ajutoarelor acordate în condițiile textului citat, iar nu dispozițiile O. G. nr.73/1999, aplicabile de la 1 ianuarie 2000. Investit cu soluționarea recursurilor datorate de pârât și de chematul în garanție, Tribunalul București, Secția a V a Civilă și de Contencios Administrativ, le-a admis, prin decizia nr.1003/R din 21.06.2001 și admițând în parte cererea reclamantei a obligat pe pârât să-i plătească suma de 12.803.962 lei (2 solde pe an, impozabile). A respins cererea de chemare în garanție. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că ajutoarele cuvenite reclamantei la trecerea în rezervă sunt supuse impozitării potrivit art.70 din O.G.nr.73/1999.

Împotriva ultimei hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art.330 pct.2 C.proc.civ.solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței primei instanțe, cu motivarea că, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile O. G. nr.73/1999 ci ale Legii nr.138/1999. Recursul în anulare va fi admis, în sensul celor ce urmează. În adevăr, în temeiul art.31 (1) și (2) din Legea nr.138 din 20 iulie 1999, în vigoare de la 22 iulie 1999, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept la pensie cadrele militare beneficiau de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută.

Dispozițiile citate au fost, însă, abrogate prin art.86 alineat final, partea finală din O.G.nr.73 din 26 august 1999 privind impozitul pe venit care supune impozitului veniturile din salarii (art.4 litera „b”) și asimilează salariilor „în vederea impunerii”, drepturile de soldă lunară, indemnizații, prime, premii, sporuri și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii (art.23 litera „b”). Aceeași ordonanță prevede (art.70) că dispozițiile sale intră în vigoare la 1 ianuarie 2000 „și se aplică veniturilor realizate începând cu această dată”. În cauză, deși reclamanta a fost trecută direct în retragere începând cu 31 decembrie 1999, ajutoarele cuvenite, ca urmare, se constituie în venituri realizate după data intrării în vigoare a O.G.nr.73/1999, ale cărei dispoziții sunt, astfel, incidente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1003 R din 21 iunie 2001 a Tribunalului București – secția a V a Civilă și de Contencios Administrativ. Casează decizia menționată precum și sentința civilă nr.1858 din 5 martie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 București și în fond respinge acțiunea reclamantei N.F.. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2003.