ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3147/2003

La ordine pronunțarea în recursul în anulare

declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva sentinței civile nr.5560 din 14 iunie 2001 a Judecătoriei

Cluj Napoca, precum și deciziei civile nr.312/R/C din 18 februarie 2002 a

Tribunalului Cluj, Secția Comercială  și Contencios Administrativ.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data

de 25 iunie 2003 care face parte integrantă din prezenta, iar pronunțarea s-a

amânat la 10 iulie 2003.

C U R T E A

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 28 februarie

2001, precizată ulterior, C. D. a chemat în judecată Ministerul de Interne și

Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, pentru a fi obligați la plata sumei

de 182.410.600 lei, din care 85.760.580 lei reprezintă impozit reținut

nejustificat pentru ajutorul primit la trecerea în rezervă iar diferența,

dobânzi până la data plății.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, prin

ordin al ministrului de interne emis la data de 29 februarie 2000, a fost

trecut în rezervă cu drept de pensie, în baza art.85 alin.1 litera b și

alin.ultim din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare și, ca

urmare, beneficiază de ajutoare neimpozabile conform art.31 alin.1 și alin.2

din Legea nr.138/1999.

Cu toate acestea, pârâții i-au reținut impozit la

suma cuvenită, urmând a fi obligați la restituirea acestuia.

Prin întâmpinare, pârâții au cerut respingerea

acțiunii invocând prevederile O.G. nr.73/1999, care asimilează salariilor

ajutoarele acordate celui în cauză și le supune impozitării.

Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința civilă

nr.5560 din 14 iunie 2001, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâți, în

solidar, să plătească reclamantului suma de 85.760.580 lei, cu titlu de impozit

reținut necuvenit și dobândă legală la această sumă „reprezentată de rata

scontului practicată de B.N.R. diminuată cu 20%, începând cu data introducerii

acțiunii și până la plata efectivă”.

Investit cu soluționarea recursurilor declarate de

reclamant și de pârâtul Ministerul de Interne, Tribunalul Cluj, Secția

Comercială și de Contencios Administrativ, a admis recursul reclamantului prin

decizia nr.312/R din 18 februarie 2002, și a schimbat în parte sentința în sensul

că a obligat pe pârâți să-i plătească „și dobânda legală constând în rata

scontului B.N.R. diminuată cu 20% calculată asupra fiecărei tranșe de impozit

în parte, de la data reținerii acestor tranșe și până la 28.02.2001”.

Prin aceeași decizie, recursul declarat de pârâtul

Ministerul de Interne a fost respins.

Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut, în

esență, în ceea ce privește capătul principal de cerere al acțiunii, că

O.G.nr.73/1999 nu a abrogat articolul 31 din Legea nr.138/1999, potrivit căruia

în cazul pensionării cadrelor militare acestea beneficiază de un ajutor

neimpozabil în raport cu ultima soldă lunară brută, în funcție de vechimea în

muncă și că, „doar drepturile militarilor aflați în situații speciale de

pensionare sunt prevăzute de art.6 lit.f din O.G.nr.73/1999, cu modificările

aduse prin O.U.G.nr.100/1999 referitoare la baza de calcul care devine ultima

soldă netă”.

Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs

în anulare, întemeiat pe dispozițiile art.330 pct.2 din C.proc.civ., solicitând

casarea acestora și, în fond, respingerea acțiunii.

În motivarea recursului în anulare se susține, în

esență, că numai ajutoarele stabilite în raport de solda lunară netă sunt

scutite de impozit conform art.6 lit.f din O.G.nr.73/1999, în timp ce

ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară brută – cazul în speță –

asimilate salariilor conform art.23 lit.b din ordonanță, sunt supuse

impozitării potrivit art.4 lit.b din ordonanță, în condițiile în care

ajutoarele prevăzute de Legea nr.138/1999 nu se identifică cu acelea prevăzute

de art.5 lit.a din aceeași ordonanță, care reprezintă forme de sprijin acordate

celor aflați în nevoie, de natura celor enumerate în Normele metodologice

pentru aplicarea O.G. nr.73/1999, aprobată prin H.G. nr.1066/1999.

Recursul în anulare este fondat.

În adevăr, în temeiul art.31 (1) și (2) din Legea

nr.138/1999, în vigoare de la 22 iulie 1999, la trecerea în rezervă sau direct

în retragere cu drept de pensie cadrele militare beneficiau de un ajutor

neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută.

Textul citat trebuie însă raportat la dispozițiile

art.5 din O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit și la Normele metodologice pentru

aplicarea acesteia, care, exluzând veniturile de natură salarială,

individualizează categoriile de venituri neimpozabile ca fiind acelea ce

vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială, respectiv: ajutoarele

ce se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu;

ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de urgență acordat de guvern

și de primari în situații de necesitate; ajutorul de înmormântare și altele.

Or, față de împrejurarea că dispozițiile citate nu

fac nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă a cadrelor

militare în raport cu solda lunară brută, și de faptul că însăși Legea

nr.138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile

derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidență că și

veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă ori direct în retragere

cu titlu de ajutoare în condițiile art.31 din lege decurg din statutul lor de

salariați și, prin urmare, sunt supuse impozitării în condițiile O.G.nr.73/1999,

art.4 litera b, coroborat cu art.23 lit.b, care asimilează salariilor, „în

vederea impunerii” drepturile de soldă lunară, indemnizații, prime, premii,

sporuri și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii.

Aceeași ordonanță prevede (art.70) că dispozițiile

sale intră în vigoare la 1 ianuarie 2000 „ și se aplică veniturilor începând cu

această dată” – în speță veniturilor cuvenite cu data trecerii în rezervă a

reclamantului, respectiv 29 februarie 2000.

De altfel, art.86 din O.G.nr.73/1999 prevede că se

abrogă orice dispoziții contrare acesteia, fapt ce confirmă o dată în plus

intenția legiuitorului de a impozita categoria de ajutoare de natura celei ce

fac obiectul litigiului.

În sfârșit, este de menționat că art.6 lit.f din O.G.nr.73/1999,

care enumeră veniturile scutite de impozit, se referă la plățile compensatorii

și ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete, în timp ce, în speță

ajutoarele acordate reclamantului s-au raportat la solda lunară brută.

Față de cele ce preced, în temeiul art.312, art.314

și art.330

3

din C.proc.civ., urmează a admite recursul în anulare, a

dispune casarea hotărârilor atacate și a respinge acțiunea introdusă de

reclamantul C.D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr.312/R/C din 18 februarie 2002 a

Tribunalului Cluj, Secția Comercială și Contencios Administrativ, precum și

sentința civilă nr.5560 din 14 iunie 2001 a Judecătoriei Cluj Napoca și

respinge, ca nefondată, acțiunea reclamantului C.D. împotriva pârâților

Ministerul de Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10

iulie 2003.