ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3147/2003

La ordine pronunțarea în recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.5560 din 14 iunie 2001 a Judecătoriei Cluj Napoca, precum și deciziei civile nr.312/R/C din 18 februarie 2002 a Tribunalului Cluj, Secția Comercială și Contencios Administrativ.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 25 iunie 2003 care face parte integrantă din prezenta, iar pronunțarea s-a amânat la 10 iulie 2003. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 28 februarie 2001, precizată ulterior, C. D. a chemat în judecată Ministerul de Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, pentru a fi obligați la plata sumei de 182.410.600 lei, din care 85.760.580 lei reprezintă impozit reținut nejustificat pentru ajutorul primit la trecerea în rezervă iar diferența, dobânzi până la data plății.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, prin ordin al ministrului de interne emis la data de 29 februarie 2000, a fost trecut în rezervă cu drept de pensie, în baza art.85 alin.1 litera b și alin.ultim din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare și, ca urmare, beneficiază de ajutoare neimpozabile conform art.31 alin.1 și alin.2 din Legea nr.138/1999. Cu toate acestea, pârâții i-au reținut impozit la suma cuvenită, urmând a fi obligați la restituirea acestuia. Prin întâmpinare, pârâții au cerut respingerea acțiunii invocând prevederile O.G. nr.73/1999, care asimilează salariilor ajutoarele acordate celui în cauză și le supune impozitării. Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința civilă nr.5560 din 14 iunie 2001, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâți, în solidar, să plătească reclamantului suma de 85.760.580 lei, cu titlu de impozit reținut necuvenit și dobândă legală la această sumă „reprezentată de rata scontului practicată de B.N.R.

diminuată cu 20%, începând cu data introducerii acțiunii și până la plata efectivă”. Investit cu soluționarea recursurilor declarate de reclamant și de pârâtul Ministerul de Interne, Tribunalul Cluj, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a admis recursul reclamantului prin decizia nr.312/R din 18 februarie 2002, și a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pe pârâți să-i plătească „și dobânda legală constând în rata scontului B.N.R. diminuată cu 20% calculată asupra fiecărei tranșe de impozit în parte, de la data reținerii acestor tranșe și până la 28.02.2001”. Prin aceeași decizie, recursul declarat de pârâtul Ministerul de Interne a fost respins.

Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut, în esență, în ceea ce privește capătul principal de cerere al acțiunii, că O.G.nr.73/1999 nu a abrogat articolul 31 din Legea nr.138/1999, potrivit căruia în cazul pensionării cadrelor militare acestea beneficiază de un ajutor neimpozabil în raport cu ultima soldă lunară brută, în funcție de vechimea în muncă și că, „doar drepturile militarilor aflați în situații speciale de pensionare sunt prevăzute de art.6 lit.f din O.G.nr.73/1999, cu modificările aduse prin O.U.G.nr.100/1999 referitoare la baza de calcul care devine ultima soldă netă”. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art.330 pct.2 din C.proc.civ., solicitând casarea acestora și, în fond, respingerea acțiunii.

În motivarea recursului în anulare se susține, în esență, că numai ajutoarele stabilite în raport de solda lunară netă sunt scutite de impozit conform art.6 lit.f din O.G.nr.73/1999, în timp ce ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară brută – cazul în speță – asimilate salariilor conform art.23 lit.b din ordonanță, sunt supuse impozitării potrivit art.4 lit.b din ordonanță, în condițiile în care ajutoarele prevăzute de Legea nr.138/1999 nu se identifică cu acelea prevăzute de art.5 lit.a din aceeași ordonanță, care reprezintă forme de sprijin acordate celor aflați în nevoie, de natura celor enumerate în Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr.73/1999, aprobată prin H.G. nr.1066/1999.

Recursul în anulare este fondat. În adevăr, în temeiul art.31 (1) și (2) din Legea nr.138/1999, în vigoare de la 22 iulie 1999, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie cadrele militare beneficiau de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută. Textul citat trebuie însă raportat la dispozițiile art.5 din O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit și la Normele metodologice pentru aplicarea acesteia, care, exluzând veniturile de natură salarială, individualizează categoriile de venituri neimpozabile ca fiind acelea ce vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială, respectiv: ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate; ajutorul de înmormântare și altele.

Or, față de împrejurarea că dispozițiile citate nu fac nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă a cadrelor militare în raport cu solda lunară brută, și de faptul că însăși Legea nr.138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidență că și veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă ori direct în retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art.31 din lege decurg din statutul lor de salariați și, prin urmare, sunt supuse impozitării în condițiile O.G.nr.73/1999, art.4 litera b, coroborat cu art.23 lit.b, care asimilează salariilor, „în vederea impunerii” drepturile de soldă lunară, indemnizații, prime, premii, sporuri și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii.

Aceeași ordonanță prevede (art.70) că dispozițiile sale intră în vigoare la 1 ianuarie 2000 „ și se aplică veniturilor începând cu această dată” – în speță veniturilor cuvenite cu data trecerii în rezervă a reclamantului, respectiv 29 februarie 2000. De altfel, art.86 din O.G.nr.73/1999 prevede că se abrogă orice dispoziții contrare acesteia, fapt ce confirmă o dată în plus intenția legiuitorului de a impozita categoria de ajutoare de natura celei ce fac obiectul litigiului. În sfârșit, este de menționat că art.6 lit.f din O.G.nr.73/1999, care enumeră veniturile scutite de impozit, se referă la plățile compensatorii și ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete, în timp ce, în speță ajutoarele acordate reclamantului s-au raportat la solda lunară brută.

Față de cele ce preced, în temeiul art.312, art.314 și art.330 3 din C.proc.civ., urmează a admite recursul în anulare, a dispune casarea hotărârilor atacate și a respinge acțiunea introdusă de reclamantul C.D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia nr.312/R/C din 18 februarie 2002 a Tribunalului Cluj, Secția Comercială și Contencios Administrativ, precum și sentința civilă nr.5560 din 14 iunie 2001 a Judecătoriei Cluj Napoca și respinge, ca nefondată, acțiunea reclamantului C.D. împotriva pârâților Ministerul de Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iulie 2003.