ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4774/2003

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului

Sibiu, la data de 4 iulie 2001, reclamantul O.T.C. a chemat în judecată

Ministerul Apărării Naționale – U.M.01940 Mediaș, precum și Ministerul

Finanțelor în calitate de chemat în garanție, solicitând ca prin hotărârea ce

se va pronunța, pârâții să fie obligați la plata sumei de 85.508.948 lei,

actualizată potrivit indicelui de inflație la data achitării efective,

reprezentând impozit nelegal aplicat și reținut asupra ajutoarelor și plăților compensatorii

cuvenite în baza art. 31 din Legea nr. 138/1999 și art. 7 din O.G. nr. 7/1998.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că

a fost cadru militar la U.M.01940 Mediaș iar prin decizia nr. 088793 din 13

iunie 2000 emisă de Ministerul Apărării Naționale, a fost trecut în rezervă cu

drept de pensie începând cu data de 31 mai 2000, beneficiind de un ajutor

pentru activitatea depusă egal cu 20 de solde brute neimpozabile, conform art.

6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999.

Prin sentința civilă nr. 646 din 25 octombrie

2001 pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a respins acțiunea formulată de

reclamant ca neîntemeiată, reținându-se în esență că acesta era îndreptățit să

primească plățile compensatorii și ajutoarele cuvenite doar în sumă netă după

deducerea impozitului, cum de altfel au fost achitate la data trecerii în

rezervă.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă

nr. 469 din  4 martie 2002, a admis recursul declarat de reclamantul O.T.C. și

pe cale de consecință, a modificat sentința atacată, în sensul admiterii

acțiunii formulată de reclamant și a cererii de chemare în garanție, pârâții

fiind obligați la plata sumei de 85.508.948 lei cu titlu de pretenții.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

reținut că Legea nr. 138/1999 conține dispoziții speciale ce derogă de la

prevederile O.G. nr. 73/1999 conform căreia se prevăd limitativ veniturile

neimpozabile printre care se numără și ajutoarele acordate potrivit  legilor

speciale.

Prin decizia  civilă nr. 941 din 13 mai 2002,

aceeași instanță a dispus completarea deciziei civile nr. 469 din 4 martie 2002

obligând pârâtele la plata sumei de 85.508.948 lei, actualizată până la data

efectivă a plății.

Împotriva deciziilor civile mai sus menționate,

în temeiul art. 330 pct. 2 din C. proc. civ. a declarat recurs în anulare

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pe

motiv că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii întrucât la data

trecerii în rezervă a reclamantului – mai 2000 – prevederile art. 7 din O.G.

nr. 7/1998 precum și cele ale art. 31 din Legea nr. 138/1999 erau abrogate de

art. 86 din O.G. nr. 73/1991, astfel încât pârâtul Ministerul Apărării

Naționale, în mod corect, a aplicat baremul de impozitare stabilit conform

dispozițiilor art. 8 din O.G. nr. 73/1999 plăților compensatoare și ajutorului

acordat reclamantului.

Recursul în anulare este fondat.

Din ansamblul probelor existente în dosarul

cauzei, rezultă că reclamantul O.T.C., cadru militar al Ministerului Apărării

Naționale, încadrat la U.M.01940 Mediaș, a fost trecut în rezervă cu drept de

pensie prin ordin al ministrului în luna mai 2000.

La data trecerii în rezervă, reclamantul a

beneficiat de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută și cu vechimea

efectivă ca militar conform art .31 din Legea nr. 138/1999 în cuantum de 20 de

solde brute potrivit art. 7 din O.G. nr. 7/1998. Reclamantul nu a contestat

modul de calcul al respectivei sume ci faptul că aceasta a fost supusă

impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit și H.G.

nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr.

73/1999, iar instanța de apel a apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă

de bani cu titlu de impozit.

Soluțiile pronunțate de instanța de recurs sunt

greșite.

Astfel, potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în

rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare

beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută,

însă acest text de lege trebuie raportat la dispozițiile art. 5 din O.G. nr.

73/27 augut 1998 care deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din

ajutoare, precizează totuși ce venituri fac parte dintr-o atare categorie,

excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr.

138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile

derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidență că veniturile

acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de

ajutoare în condițiile art.31 din lege decurg din statutul lor de salariați și

prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind

impozitul pe venit.

În sensul celor menționate mai sus sunt și

Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe

venit aprobate prin H.G. nr. 1066/24 decembie 1999 care referindu-se la art. 5

din Ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile

și nu se impozitează, între care și ajutoarele.

Din examinarea textului de lege mai sus

menționat, rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin

cu destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soților celor care

satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul acordat potrivit legii,

ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate,

ajutorul de înmormântare etc.

Textul de lege menționat nu face nici o referire

la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport

de solda lunară brută.

Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură

salarială și având ca bază de calcul solda brută urmează a fi impozitate ca

orice venit brut.

De altfel, în art. 86 din O.G. nr. 73/1999 se

statuează expres că se abrogă orice dispoziții contrare menționatei ordonanțe,

ceea ce confirmă odată în plus intenția legiuitorului de a impozita aceste

categorii de ajutoare.

Cu privire la ajutorul acordat reclamantului

potrivit art. 7 din O.G. nr. 7/1988 calculat tot în raport cu solda brută și

neimpozitată, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul prevăzut statuează

expres abrogarea acestui text cu privire la neimpozitarea respectivelor

venituri și prin urmare reclamantul datorează impozit și pentru aceste sume.

Este de evidențiat și faptul că în art. 6 lit.

f) din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit figurează doar plățile

compensatorii și ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete. Or, în speță,

ajutorul acordat reclamantului pentru activitate depusă, a fost acordat în

raport de solda lunară brută și prin urmare și din această perspectivă acest

venit era impozabil.

Așadar, față de cele reținute în legătură cu

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei civile nr .469/14 martie 2002 a

Curții de Apel Alba Iulia, completată prin decizia civilă nr. 941/13 mai 2002 a

aceleiași Curți, se va admite ca fondat, se vor casa cele două decizii atacate

în sensul că se va respinge recursul declarat de reclamant împotriva sentinței

civile nr. 646/25 octombrie 2001 a Tribunalului Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 469 din 4 martie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia,

completată prin decizia nr. 941 din 13 mai 2002 a aceleiași curți, pe care le

casează.

Respinge recursul declarat de reclamantul O.T.C.

împotriva sentinței civile nr. 646 din 25 octombrie 2001 a Tribunalului Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  18 noiembrie 2003.