ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4557/2004

Asupra recursului

în anulare

de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

14 iunie 2001, reclamantul D.C.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul

Apărării Naționale, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 75.810.378

lei, cu dobânzi legale, care reprezintă impozit nelegal aplicat și reținut

asupra ajutoarelor și plățile compensatorii cuvenite în baza art. 31 din Legea

nr. 138/1999 și art. 7 din O.G. nr. 7/1998.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că a fost trecut în rezervă cu drept de pensie la 8 mai 2000 și i se

cuvenea un ajutor neimpozabil stabilit în raport de solda lunară brută, dar i

s-a acordat ajutorul prin deducerea impozitului, contrar prevederilor actelor

normative evocate.

Pârâtul a formulat cerere de chemare

în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Tribunalul Sibiu, prin sentința

civilă nr. 649 din 25 octombrie 2001, a respins acțiunea reclamantului ca

nefondată, reținând în esență că reclamantul era îndreptățit să primească

plățile compensatorii și ajutoarele cuvenite doar în suma netă după deducerea

impozitului, cum de altfel au fost achitate la data trecerii în rezervă. S-a

respins și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Recursul declarat de reclamant a

fost admis prin decizia civilă nr. 475 din 4 martie 2002 a Curții de Apel Alba

Iulia, care a modificat sentința atacată, în sensul admiterii în parte a

acțiunii, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 34.340.380

lei cu dobânda legală de la data de 14 iunie 2001 până la efectuarea plății;

s-a admis și cererea de chemare în garanție formulată de pârât și a fost

obligat Ministerul Finanțelor Publice să plătească pârâtului suma de 34.340.380

lei, precum și dobânzile.

În motivarea deciziei s-a reținut că

Legea nr. 138/1999 conține dispoziții speciale, care derogă de la prevederile O.G.

nr. 73/1999, ajutoarele acordate în temeiul acestei legi sunt neimpozabile.

Împotriva deciziei pronunțate în

recurs a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întemeiat pe prevederile art. 330

pct. 2 C. proc. civ., cu motivarea ca decizia atacată a fost dată cu încălcarea

esențială a legii, respectiv a dispozițiilor art. 4, art. 6, art. 23 și art. 86

din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei.

S-a solicitat admiterea recursului

în anulare, casarea hotărârii criticate și menținerea soluției pronunțate de

instanța de fond.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 4 lit. b) din O.G. nr.

73/1999 sunt supuse impozitării veniturile din salariu, cu care sunt asimilate,

în temeiul art. 23 lit. b) din ordonanță, și drepturile de soldă lunară,

indemnizațiile, primele, sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare,

acordate potrivit legii.

Art. 6 lit. f) din ordonanța

sus-menționată prevede scutirea de impozit pentru sumele reprezentând plăți

compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare

trecute în rezervă ca urmare al nevoilor de restructurare și reducere, precum

și pentru ajutoarele stabilite în raport de solda netă acordată la trecerea în

rezervă cu drept de pensie.

În speță însă ajutoarele prevăzute

de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de

solda lunară brută, iar nu de cea netă, și prin urmare nu se încadrau în

prevederile art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999.

De asemenea, deși art. 5 din O.G. nr.

73/1999 privind impozitul pe venit și respectiv H.G. nr. 1066 din 29 decembrie

1999 confirmă neimpozitarea veniturilor obținute ca ajutoare, precizează

totodată și care anume venituri fac parte din această categorie, excluzându-le

pe cele de natură salarială.

Întrucât Legea nr. 138/1999 se

referă la salarizarea personalului militar și la drepturile acestuia derivate

din calitatea de salariat, apare cu evidență că și veniturile acordate

militarilor la trecerea în rezervă cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31

din lege, decurg din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse

impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999.

Cele mai sus enunțate sunt

confirmate și de Normele metodologice pentru aplicarea ordonanței, aprobate

prin H.G. nr. 1066 din 29 decembrie 1999 care, referindu-se la art. 5 din

ordonanță, enumeră categoriile de ajutoare ce nu se impozitează, pentru care nu

se regăsesc ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în

raport de solda lunară brută.

Dimpotrivă, din enumerarea făcută de

text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv formele de sprijin cu

destinație specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care

satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii

și ajutorul de înmormântare.

Din cele expuse rezultă că

ajutoarele în discuție, fiind de natură salarială și având ca bază de calcul

solda brută, sunt supuse impozitării ca orice venit brut.

De altfel, în art. 86 din O.G. nr.

73/1999 se statuează expres că se abrogă orice dispoziții contrare menționatei

ordonanțe, ceea ce atestă, odată în plus, intenția legiuitorului de a impozita

aceste categorii de ajustare.

În consecință, urmează a se admite

recursul în anulare, a casa decizia atacată și în fond a respinge recursul

declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 649 din 25 octombrie 2001

a Tribunalului Sibiu, pe care o menține.

Se va admite cererea formulată de

pârâtul Ministerul Apărării Naționale și se va dispune, în temeiul art. 404

2

alin. (1) C. proc. civ., restabilirea situației anterioare executării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei nr. 475 din 4 martie 2002 a Curții de Apel Alba

Iulia.

Casează decizia atacată și în fond

respinge recursul declarat de reclamantul D.C.L. împotriva sentinței civile nr.

649 din 25 octombrie 2001 a Tribunalului Sibiu, pe care o menține.

Conform art. 404

2

C.

proc. civ. dispune restabilirea situației anterioare executării.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2004.