ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4557/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 14 iunie 2001, reclamantul D.C.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Apărării Naționale, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 75.810.378 lei, cu dobânzi legale, care reprezintă impozit nelegal aplicat și reținut asupra ajutoarelor și plățile compensatorii cuvenite în baza art. 31 din Legea nr. 138/1999 și art. 7 din O.G. nr. 7/1998. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost trecut în rezervă cu drept de pensie la 8 mai 2000 și i se cuvenea un ajutor neimpozabil stabilit în raport de solda lunară brută, dar i s-a acordat ajutorul prin deducerea impozitului, contrar prevederilor actelor normative evocate.

Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice. Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 649 din 25 octombrie 2001, a respins acțiunea reclamantului ca nefondată, reținând în esență că reclamantul era îndreptățit să primească plățile compensatorii și ajutoarele cuvenite doar în suma netă după deducerea impozitului, cum de altfel au fost achitate la data trecerii în rezervă. S-a respins și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Recursul declarat de reclamant a fost admis prin decizia civilă nr. 475 din 4 martie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, care a modificat sentința atacată, în sensul admiterii în parte a acțiunii, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 34.340.380 lei cu dobânda legală de la data de 14 iunie 2001 până la efectuarea plății; s-a admis și cererea de chemare în garanție formulată de pârât și a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să plătească pârâtului suma de 34.340.380 lei, precum și dobânzile. În motivarea deciziei s-a reținut că Legea nr. 138/1999 conține dispoziții speciale, care derogă de la prevederile O.G. nr. 73/1999, ajutoarele acordate în temeiul acestei legi sunt neimpozabile.

Împotriva deciziei pronunțate în recurs a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întemeiat pe prevederile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., cu motivarea ca decizia atacată a fost dată cu încălcarea esențială a legii, respectiv a dispozițiilor art. 4, art. 6, art. 23 și art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei. S-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii criticate și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 4 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 sunt supuse impozitării veniturile din salariu, cu care sunt asimilate, în temeiul art. 23 lit. b) din ordonanță, și drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii.

Art. 6 lit. f) din ordonanța sus-menționată prevede scutirea de impozit pentru sumele reprezentând plăți compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare al nevoilor de restructurare și reducere, precum și pentru ajutoarele stabilite în raport de solda netă acordată la trecerea în rezervă cu drept de pensie. În speță însă ajutoarele prevăzute de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară brută, iar nu de cea netă, și prin urmare nu se încadrau în prevederile art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999. De asemenea, deși art. 5 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit și respectiv H.G. nr. 1066 din 29 decembrie 1999 confirmă neimpozitarea veniturilor obținute ca ajutoare, precizează totodată și care anume venituri fac parte din această categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.

Întrucât Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile acestuia derivate din calitatea de salariat, apare cu evidență că și veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31 din lege, decurg din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999. Cele mai sus enunțate sunt confirmate și de Normele metodologice pentru aplicarea ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 1066 din 29 decembrie 1999 care, referindu-se la art. 5 din ordonanță, enumeră categoriile de ajutoare ce nu se impozitează, pentru care nu se regăsesc ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport de solda lunară brută.

Dimpotrivă, din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv formele de sprijin cu destinație specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii și ajutorul de înmormântare. Din cele expuse rezultă că ajutoarele în discuție, fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută, sunt supuse impozitării ca orice venit brut. De altfel, în art. 86 din O.G. nr. 73/1999 se statuează expres că se abrogă orice dispoziții contrare menționatei ordonanțe, ceea ce atestă, odată în plus, intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajustare. În consecință, urmează a se admite recursul în anulare, a casa decizia atacată și în fond a respinge recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 649 din 25 octombrie 2001 a Tribunalului Sibiu, pe care o menține.

Se va admite cererea formulată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale și se va dispune, în temeiul art. 404 2 alin. (1) C. proc. civ., restabilirea situației anterioare executării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 475 din 4 martie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. Casează decizia atacată și în fond respinge recursul declarat de reclamantul D.C.L. împotriva sentinței civile nr. 649 din 25 octombrie 2001 a Tribunalului Sibiu, pe care o menține. Conform art. 404 2 C. proc. civ. dispune restabilirea situației anterioare executării. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2004.