ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2378/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 17 mai 2001 reclamantul G.V. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul de Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să-i restituie sumele de bani reținute cu titlu de impozit pentru ajutorul bănesc ce i-a fost acordat la trecerea în rezervă cu drept de pensie. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost trecut în rezervă la data de 31 mai 2000 și că potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de ajutoare neimpozabile stabilite în raport de solda lunară brută avută în luna schimbării poziției de activitate.

Pârâtul Ministerul de Interne a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precum și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice cu motivarea că sumele reținute cu titlu de impozit au fost virate la bugetul de stat. Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 640 din 25 octombrie 2001, a admis acțiunea reclamantului G.V. și a obligat pe pârâtul Ministerul de Interne să-i plătească suma de 81.223.532 lei reprezentând valoarea actualizată a drepturilor bănești neacordate la data pensionării, actualizate. A fost admisă cererea de chemare în garanție și a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să plătească pârâtului sumele datorate de acesta reclamantului.

A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu. Soluția tribunalului a fost menținută de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, care, prin decizia nr. 471 din 4 martie 2002, a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Ministerul de Interne și de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Finanțelor Publice Sibiu. Împotriva hotărârilor date în cauză, la data de 4 martie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138 din 2 octombrie 2000 și nr.59 din 27 aprilie 2001, recurs în anulare susținând că hotărârile judecătorești au fost pronunțate cu în călcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond și că, totodată, sunt vădit netemeinice.

În motivarea recursului în anulare s-a arătat că ajutoarele prevăzute de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară brută și nu netă, conform prevederilor art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, acestea nefiind scutite de impozit pe venit. Ajutoarele prevăzute de Legea nr. 138/1999 nu se identifică cu cele prevăzute de art. 5 lit. a) din O.G. nr. 73/1999, întrucât ajutoarele militarilor sunt venituri asimilate salariului, iar nu indemnizației cu destinație specială, ce reprezintă forme de sprijin acordate celor aflați în nevoie de natura acelora enumerate în normele metodologice privind punerea în aplicare a O.G. nr. 73/1999 aprobate prin H.G. nr. 1066/1999.

Recursul în anulare este fondat. Reclamantul G.V., ofițer activ în Ministerul de Interne, a fost trecut în rezervă cu drept de pensie la 31 mai 2000 și la data trecerii în rezervă reclamantul a beneficiat de un ajutor în raport de solda lunară brută pentru o vechime efectivă de militar de 27 ani, 3 luni și 10 zile. Reclamantul nu a contestat modul de calcul al sumelor încasate, ci faptul că acestea au fost supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit și a H.G. nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 73/1999, iar instanțele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit. O atare soluție este, însă, greșită.

Astfel, deși este real că potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda brută lunară, acest text trebuie raportat la dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit și respectiv H.G. nr. 1066 din 24 decembrie 1999, care, deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidență că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31 din lege, decurg din statutul lor de salariați și, prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit. Că este așa o confirmă și Normele Metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin H.G. nr. 1066 din 24 decembrie 1999, care, referindu-se la prevederile art. 5 din ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.

Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială cum ar fi ajutoarele acordate soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate; ajutorul de înmormântare și altele. Textul menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută și prin urmare aceste ajutoare fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută, se impozitează ca orice alt venit brut. De altfel, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 cuprinde expres dispoziția conform căreia se abrogă orice prevederi contrare menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă odată în plus intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.

Față de cele ce preced, recursul în anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunțate în cauză și se vor respinge ca nefondate atât acțiunea reclamantului, cât și cererea de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 471 din 4 martie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează decizia precum și sentința civilă nr. 640 din 25 octombrie 2001 și respinge ca nefondate acțiunea formulată de reclamantul G.V. și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2004.