ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 100/2004

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Sibiu la 6 august 2001, D.I. din Sibiu, a chemat în judecată

Ministerul de Interne și Inspectoratul de Poliție Sibiu, pentru a fi obligați

la plata sumei de 66.119.110 lei actualizată până la achitarea integrală, cu

titlu de drepturi bănești legal cuvenite, reprezentând diferența dintre

ajutoarele brute datorate în baza art. 31 pct. 1 și 2 din Legea nr. 138/1999 și

ajutoarele nete efectiv achitate la data trecerii sale în rezervă cu drept de

pensie.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul

de Interne a solicitat respingerea acțiunii, susținând că potrivit O.G. nr.

73/1999, ajutoarele acordate reclamantului au fost legal calculate, fiind

supuse impozitării.

Prin cererea depusă la prima zi de

înfățișare, Ministerul de Interne a chemat în garanție Ministerul Finanțelor

Publice, cerând ca în cazul admiterii acțiunii, chematul în garanție să fie

obligat să restituie impozitul reținut în contul reclamantului, care a fost

virat la bugetul de stat.

Soluționând cauza în prima instanță

în complet pentru judecarea conflictelor de muncă prin sentința civilă nr. 742

din 19 noiembrie 2001, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea față de Ministerul de

Interne și a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 66.119.110 lei către

reclamant, cu titlu de drepturi bănești legal cuvenite și neacordate la data

pensionării și la 500.000 lei cheltuieli de judecată.

Totodată a fost admisă cererea de

chemare în garanție și a fost respinsă acțiunea față de Inspectoratul de

Poliție Sibiu, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Hotărârea a fost confirmată de

Curtea de Apel Alba Iulia, care prin decizia civilă nr. 467 din 4 martie 2002 a

respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul de Interne și de

Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și

Controlului Financiar de Stat Sibiu.

S-a reținut, în esență, că

reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 73/1999, ci

prevederile art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999, potrivit cărora,

la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept la pensie cadrele

militare beneficiau de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară

brută.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2 C.

proc. civ., solicitând casarea acestora și respingerea acțiunii, cu motivarea

că dispozițiile art. 31 alin. (1) și alin.(2) din Legea nr. 138/1999 pe care

și-au întemeiat instanțele soluția pronunțată au fost abrogate prin O.G. nr.

73/1999, care asimilează salariilor și supune impozitării ajutoarele acordate

cadrelor militare disponibilizate.

Recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit art. 31 alin. (1) și alin. (2)

din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, în vigoare de la 22 iulie 1999, la

trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept la pensie cadrele militare

beneficiau de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută.

Dispozițiile citate au fost, însă,

abrogate prin art. 86 alineat final, partea finală din O.G. nr. 73 din 26

august 1999 privind impozitul pe venit care supune impozitului veniturile din

salarii [(art. 4 lit. b)] și asimilează salariilor „în vederea impunerii”,

drepturile de soldă lunară, indemnizații, prime, premii, sporuri și alte

drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii [(art. 23 lit. b)].

Aceeași ordonanță prevede (art. 70)

că dispozițiile sale intră în vigoare la 1 ianuarie 2000 „și se aplică

veniturilor începând cu această dată”.

În cauză, reclamantul a fost trecut

în rezervă cu drept de pensie la data de 31 martie 2000, astfel încât,

ajutoarele cuvenite se constituie în venituri salariale realizate după data

intrării în vigoare a O.G. nr. 73/1999, ale cărei dispoziții sunt, astfel,

incidente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 467 din 4 martie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia,

precum și împotriva sentinței civile nr. 742 din 19 noiembrie 2001 a

Tribunalului Sibiu, pe care le casează și, în fond : respinge acțiunea

formulată de reclamantul D.I., precum și cererea de chemare în garanție

formulată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2004.