ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.01.2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 101/2004

HOTĂRÂRE
14.01.2004
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 101/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului

în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 28 noiembrie 2001, reclamantul S.C. a

chemat în judecată Ministerul de Interne și U.M. 0204 – Ș.D.C. Sibiu,

solicitând obligarea acestora la plata diferenței dintre ajutoarele brute

datorate în baza art. 31 pct. 1 și 2 din Legea nr. 138/1999, constând în 17

solde lunare brute și ajutoarele nete plătite, actualizate potrivit indicelui

de inflație până la data achitării efective, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul Ministerul de Interne a formulat

cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca,

în cazul admiterii acțiunii, să fie obligat să-i plătească suma pretinsă de

reclamant.

Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă

nr. 69 din 14 februarie 2002, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtul

Ministerul de Interne să plătească reclamantului suma de 45.712.870 lei

actualizată, reținută cu titlu de impozit la data pensionării.

Prin aceeași sentință, a fost admisă și

cererea de chemare în garanție.

Acțiunea față de U.M. 0204 Ș.D.C. Sibiu a

fost respinsă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că aceste ajutoare sunt acordate ca o recompensă pentru munca

desfășurată într-un domeniu special de activitate și reprezintă o măsură de

protecțeie socială, la trecerea în rezervă a cadrelor militare, înaintea

vârstei de pensionare.

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă,

prin decizia nr. 1415 din 27 iunie 2002, a confirmat sentința tribunalului prin

respingerea recursurilor declarate în cauză de pârât și de chematul în

garanție.

În motivarea deciziei, s-a reținut că Legea

nr. 138/1999 conține dispoziții speciale care derogă de la prevederile O.G. nr.

73/1999, conform cărora veniturile neimpozabile sunt prevăzute limitativ,

printre acestea numărându-se și ajutoarele acordate în baza unor legi speciale.

Împotriva hotărârilor judecătorești

menționate, a fost declarat, conform art. 330 pct. 2 din C. proc. civ., recurs

în anulare prin care, în esență, se susține că admițând acțiunea, instanțele au

încălcat dispozițiile art. 4, art. 6, art. 23 și art. 86 din O.G. nr. 37/1999,

deci au făcut o greșită aplicare a legii.

Recursul în anulare este întemeiat.

Reclamantul și-a fondat acțiunea, având

ca obiect plata soldei brute, deci scutită de impozit, cu titlu de „ajutor

neimpozabil”, pe dispozițiile art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999

cu privire la salarizare și alte drepturi ale personalului militar, lege

generală, cadru în această materie,  care conține această excepție – scutirea

de impozit.

Începând cu 1 ianuarie 2000, a intrat în

vigoare O.G. nr. 73/1999 cu privire la impozitul pe venit, care a prevăzut un

nou sistem de impozitare și a reglementat expres și limitativ cazurile de

scutire de impozit. Aceasta este legea specială în materie de impozite pe venit

care, deci, se aplică.

Ordonanța, în art. 86, prevede, de

altfel, că orice alte dispoziții contrare se abrogă.

În noua normă, cuprinsă în legea

specială, veniturile de genul celor reclamate în speță (ajutoare) nu sunt

incluse la excepțiile privind scutirea de impozite, astfel că interpretarea și

soluția instanțelor se vădesc a fi greșite.

În consecință, constatând că recursul în

anulare este întemeiat, urmează a se admite, a se casa hotărârile atacate și,

în fond a se respinge atât acțiunea cât și cererea de chemare în garanție

formulate în cauză.

Admite recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva deciziei nr. 1415  din 27 iunie 2002 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția civilă, și a sentinței civile nr. 69 din 14 februarie 2002 a

Tribunalului Sibiu, pe care le casează și, în fond: respinge acțiunea introdusă

de reclamantul S. C., precum și cererea de chemare în garanție formulată de

pârâtul Ministerul Administrației și Internelor împotriva Ministerului

Finanțelor Publice.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi  14 ianuarie  2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-03-24
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2378/2004
Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 17 mai 2001 reclamantul G.V. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul de Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu p
ÎCCJ 2004-01-14
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 100/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu la 6 august 2001, D.I. din Sibiu, a chemat în judecată Ministerul de Interne și Inspectoratul de Poliție Si
ÎCCJ 2004-01-21
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 238/2004
chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice la data de 24 ianuarie 2002 solicitând ca în caz de admitere a acțiunii reclamantului, chematul în garanție să fie obligat să plătească aceste sume. Prin sentința civilă nr. 70 din 14 fe
ÎCCJ 2003-10-21
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4151/2003
Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 20 iulie 2001 pe rolul Tribunalului Sibiu reclamantul F.I. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul de I
ÎCCJ 2004-03-23
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2325/2004
Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 700 din 8 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Sibiu au fost admise acțiunea formulată de reclamantul M.A. împotri
Sursă