ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 101/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 28 noiembrie 2001, reclamantul S.C. a chemat în judecată Ministerul de Interne și U.M. 0204 – Ș.D.C. Sibiu, solicitând obligarea acestora la plata diferenței dintre ajutoarele brute datorate în baza art. 31 pct. 1 și 2 din Legea nr. 138/1999, constând în 17 solde lunare brute și ajutoarele nete plătite, actualizate potrivit indicelui de inflație până la data achitării efective, cu cheltuieli de judecată. Pârâtul Ministerul de Interne a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii, să fie obligat să-i plătească suma pretinsă de reclamant.

Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 69 din 14 februarie 2002, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtul Ministerul de Interne să plătească reclamantului suma de 45.712.870 lei actualizată, reținută cu titlu de impozit la data pensionării. Prin aceeași sentință, a fost admisă și cererea de chemare în garanție. Acțiunea față de U.M. 0204 Ș.D.C. Sibiu a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că aceste ajutoare sunt acordate ca o recompensă pentru munca desfășurată într-un domeniu special de activitate și reprezintă o măsură de protecțeie socială, la trecerea în rezervă a cadrelor militare, înaintea vârstei de pensionare. Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 1415 din 27 iunie 2002, a confirmat sentința tribunalului prin respingerea recursurilor declarate în cauză de pârât și de chematul în garanție.

În motivarea deciziei, s-a reținut că Legea nr. 138/1999 conține dispoziții speciale care derogă de la prevederile O.G. nr. 73/1999, conform cărora veniturile neimpozabile sunt prevăzute limitativ, printre acestea numărându-se și ajutoarele acordate în baza unor legi speciale. Împotriva hotărârilor judecătorești menționate, a fost declarat, conform art. 330 pct. 2 din C. proc. civ., recurs în anulare prin care, în esență, se susține că admițând acțiunea, instanțele au încălcat dispozițiile art. 4, art. 6, art. 23 și art. 86 din O.G. nr. 37/1999, deci au făcut o greșită aplicare a legii. Recursul în anulare este întemeiat.

Reclamantul și-a fondat acțiunea, având ca obiect plata soldei brute, deci scutită de impozit, cu titlu de „ajutor neimpozabil”, pe dispozițiile art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999 cu privire la salarizare și alte drepturi ale personalului militar, lege generală, cadru în această materie, care conține această excepție – scutirea de impozit. Începând cu 1 ianuarie 2000, a intrat în vigoare O.G. nr. 73/1999 cu privire la impozitul pe venit, care a prevăzut un nou sistem de impozitare și a reglementat expres și limitativ cazurile de scutire de impozit. Aceasta este legea specială în materie de impozite pe venit care, deci, se aplică. Ordonanța, în art. 86, prevede, de altfel, că orice alte dispoziții contrare se abrogă.

În noua normă, cuprinsă în legea specială, veniturile de genul celor reclamate în speță (ajutoare) nu sunt incluse la excepțiile privind scutirea de impozite, astfel că interpretarea și soluția instanțelor se vădesc a fi greșite. În consecință, constatând că recursul în anulare este întemeiat, urmează a se admite, a se casa hotărârile atacate și, în fond a se respinge atât acțiunea cât și cererea de chemare în garanție formulate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1415 din 27 iunie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, și a sentinței civile nr. 69 din 14 februarie 2002 a Tribunalului Sibiu, pe care le casează și, în fond: respinge acțiunea introdusă de reclamantul S. C., precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor împotriva Ministerului Finanțelor Publice. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2004.