ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4151/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar , constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 20 iulie 2001 pe rolul Tribunalului Sibiu reclamantul F.I. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul de Interne și Inspectoratul de Poliție a Județului Sibiu solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pe pârâți la plata impozitului reținut nejustificat pentru ajutorul primit la trecerea în rezervă, reactualizat conform indicelui de inflație, până la data achitării efective. Ministerul de Interne a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca în situația admiterii acțiunii, acesta să fie obligat să-i plătească sumele pretinse.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a trecut în rezervă la data de 30 aprilie 2000 și că, potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de ajutoare neimpozabile stabilite în raport de solda lunară brută în luna schimbării poziției de activitate. Ministerul de Interne a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât ajutoarele acordate conform art. 31 din Legea nr. 138/1999 sub formă de solde brute se impozitează în conformitate cu O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit. Tribunalul Sibiu prin sentința civilă nr. 784 din 6 decembrie 2001, a admis acțiunea împotriva pârâtului Ministerul de Interne și l-a obligat pe acesta să plătească reclamantului suma de 52.901.468 lei reprezentând valoarea actualizată a drepturilor bănești neacordate la data pensionării, ce se actualizează în continuare până la data plății efective.

A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul de Interne împotriva Ministerului Finanțelor Publice și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 52.901.468 lei, actualizată în continuare până la achitarea efectivă a ei. A respins acțiunea față de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu constatând lipsa calității procesual pasive a acestui pârât. A obligat pârâtul Ministerul de Interne la plata sumei de 750.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant. În motivarea hotărârii, instanța a reținut că O.G. nr. 73/1999 stipulează expres în art. 5 lit. a) că nu sunt impozabile și nu se impozitează ajutoarele, îndemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale și din alte fonduri publice.

Prin decizia civilă nr. 993/R din 20 mai 2002 Curtea de Apel Alba Iulia a respins recursul declarat de către chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice împotriva hotărârii instanței de fond ca nefondat. În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva acestor două hotărâri considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond și totodată sunt și vădit netemeinice. Se susține că instanțele au aplicat dispoziții care la data soluționării cauzei erau abrogate.

Astfel cu privire la plățile compensatorii la care avea dreptul reclamantul și acordate în baza dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 138/1999, trebuia făcută aplicațiunea art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit. În acest sens se susține că având în vedere obiectul de reglementare a celor două acte normative, în materia impozitării veniturilor, O.G. nr. 73/1999 este legea specială, asfel că orice altă dispoziție anterioară contrară acesteia, urmează a fi considerată abrogată. Se susține de asemenea că această abrogare rezultă și din faptul că ajutoarele calculate în raport de solda brută nu sunt exceptate de la impozitare așa cum sunt veniturile prevăzute de art. 5 și art. 6 din O.G.

nr. 73/1999, ce urmează regimul de drept comun, respectiv sunt venituri impozabile în condițiile art. 4 raportat la art. 23 din același act normativ. O altă susținere din motivarea recursului în anulare este aceea că instanța a aplicat în mod greșit dispozițiile H.G. nr. 1066 din 29 decembrie 1999 privind Normele metodologice pentru aplicarea art. 5 din O.G. nr. 73/1999, considerând că sunt venituri neimpozabile cele prevăzute la poziția 8 – ajutorul social acordat potrivit legii, și la poziția 27 – ajutoarele sociale acordate în baza legislației de pensie. Coroborând aceste dispoziții cu art. 31 din Legea nr. 138/1999, instanțele au stabilit ca reținerea impozitului din ajutorul neimpozabil în temeiul art. 23 lit. b) din O.G.

nr. 73/1999 sau calcularea acestuia în funcție de solda netă sunt nelegale deși în discuție erau ajutoarele calculate pe baza soldei brute. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 73/1999, salariile sunt supuse impozitului pe venit, iar potrivit art. 23 lit. b) din același act normativ, sunt asimilate salariilor în vederea impunerii, drepturile la soldă lunară, indemnizații, prime, sporuri și alte drepturi ale cadrelor militare acordate potrivit legii. Așadar, ajutoarele și plățile compensatorii acordate potrivit legii cadrelor militare la trecerea în rezervă sunt asimilate de legiuitor, veniturile din salarii, care se impozitează. Recursul în anulare este fondat.

Este de reținut în primul rând că prin dispozițiile art. 31 din Legea nr. 138/1999 se consacră o normă de excepție, un beneficiu cadrelor militare la trecerea în rezervă, astfel : 1 „la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar și ca salariat civil în cadrul ministerelor și instituțiilor centrale prevăzute la art.1 beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută avută în ultima lunară. 2 „… pentru orice an rămas până la limita de vârstă, un ajutor egal cu două solde lunare brute neimpozabile”. La aproximativ o lună de la apariția Legii nr. 138/1999 a fost publicată în M.Of., din 31.o8.1999 – O.G.

nr. 73 privind impozitul pe venit care reglementează întregul sistem de impunere fiscală. Această ordonanță a reglementat și anumite excepții și scutiri, astfel art. 5 și art. 6 se referă la categoria de venituri care nu sunt impozabile și respectiv la veniturile scutite de impozit. Din interpretarea prevederilor mai înainte arătate urmează a reține că ajutoarele instituite de Legea nr. 138/1999, deși neimputabile, până la apariția O.G. nr. 37, nu au fost incluse în cele două categorii de venituri; nesupuse impozitării sau scutite de impozit. Astfel, deși în conformitate cu art. 31 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit, în raport cu solda lunară brută, acest text trebuia raportat la dispozițiile art. 5 din O.G.

nr. 73/1999 și respectiv H.G. nr. 1066/1999, care, deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială. Ori, față de împrejurarea că însuși Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare evident că și veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare, în condițiile art. 31 din lege, decurg din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit. În acest sens sunt și Normele metodologice pentru aplicarea O.G.

nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin H.G. nr. 1066/1999 care, referindu-se la art. 5 din ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile și nu se impozitează, între care și ajutoarele. Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgență acordat de guvern în situații de necesitate și altele. Textul menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută. Prin urmare aceste ajutoare sunt de natură salarială și potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. b) din O.G.

nr. 73/1999, salariile sunt supuse impozitului pe venit, iar conform art. 23 lit. b) din aceeași ordonanță, sunt asimilate în vederea impunerii, drepturile la solda lunară, indemnizații, prime, sporuri și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii. Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută, urmează a fi impozitate ca orice venit brut. Pe de altă parte, este de reținut că în art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 care enumeră veniturile scutite de impozit, figurează doar plățile compensatorii și ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete. Ori, în speță, plățile compensatorii și ajutoarele acordate reclamantului au fost calculate în raport de solda lunară brută și deci și din acest punct de vedere aceste venituri erau impozabile.

De altfel, în art. 86 din O.G. nr. 73/1999 se statuează expres că se abrogă orice dispoziție contrară acestei ordonanțe, ceea ce confirmă intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare. În legătură cu constituționalitatea prevederilor acestui text de lege este de menționat faptul că prin mai multe decizii Curtea Constituțională a României s-a pronunțat arătând că art. 86 din O.G. nr. 73/1999 este constituțional, arătând expres că „nici o dispoziție constituțională nu interzice ca printr-o lege nouă să fie retrase scutirile acordate printr-o lege anterioară – ordonanțele guvernului emise pe baza unei legi de abilitare au putere de lege până la eventuala lor respingere de către Parlament”.

Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate urmează a constata că recursul în anulare este întemeiat și urmează a fi admis și a casa hotărârile pronunțate de către Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu și pe fond a respinge acțiunea formulată de către reclamantul P. T.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei civile nr. 993/R din 20 mai 2001 a Curții de Apel Alba Iulia și a sentinței civile nr. 784 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Sibiu pe care le casează și respinge acțiunea formulată de reclamantul F.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2003.