ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4151/2003

Asupra recursului în anulare de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar , constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 20 iulie 2001 pe rolul Tribunalului Sibiu

reclamantul F.I. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul de Interne și

Inspectoratul de Poliție a Județului Sibiu solicitând instanței ca prin hotărârea

pe care o va pronunța să oblige pe pârâți la plata impozitului reținut

nejustificat pentru ajutorul primit la trecerea în rezervă, reactualizat

conform indicelui de inflație, până la data achitării efective.

Ministerul

de Interne a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor

Publice, solicitând ca în situația admiterii acțiunii, acesta să fie obligat

să-i plătească sumele pretinse.

În

motivarea acțiunii, reclamantul arată că a trecut în rezervă la data de 30

aprilie 2000 și că, potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în

rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare

beneficiază de ajutoare neimpozabile stabilite în raport de solda lunară brută

în luna schimbării poziției de activitate.

Ministerul

de Interne a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca

nefondată, întrucât ajutoarele acordate conform art. 31 din Legea nr. 138/1999

sub formă de solde brute se impozitează în conformitate cu O.G. nr. 73/1999

privind impozitul pe venit.

Tribunalul

Sibiu prin sentința civilă nr. 784 din 6 decembrie 2001, a admis acțiunea

împotriva pârâtului Ministerul de Interne și l-a obligat pe acesta să plătească

reclamantului suma de 52.901.468 lei reprezentând valoarea actualizată a

drepturilor bănești neacordate la data pensionării, ce se actualizează în

continuare până la data plății efective.

A admis

cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul de Interne

împotriva Ministerului Finanțelor Publice și l-a obligat pe acesta la plata

sumei de 52.901.468 lei, actualizată în continuare până la achitarea efectivă a

ei.

A

respins acțiunea față de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu

constatând lipsa calității procesual pasive a acestui pârât.

A

obligat pârâtul Ministerul de Interne la plata sumei de 750.000 lei cheltuieli

de judecată către reclamant.

În

motivarea hotărârii, instanța a reținut că O.G. nr. 73/1999 stipulează expres

în art. 5 lit. a) că nu sunt impozabile și nu se impozitează ajutoarele,

îndemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială acordate din

bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor

speciale, bugetele locale și din alte fonduri publice.

Prin

decizia civilă nr. 993/R din 20 mai 2002 Curtea de Apel Alba Iulia a respins

recursul declarat de către chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice

împotriva hotărârii instanței de fond ca nefondat.

În

conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330

pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva acestor două

hotărâri considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii,

ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond și totodată sunt și

vădit netemeinice.

Se

susține că instanțele au aplicat dispoziții care la data soluționării cauzei

erau abrogate.

Astfel

cu privire la plățile compensatorii la care avea dreptul reclamantul și

acordate în baza dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 138/1999, trebuia făcută

aplicațiunea art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.

În

acest sens se susține că având în vedere obiectul de reglementare a celor două

acte normative, în materia impozitării veniturilor, O.G. nr. 73/1999 este legea

specială, asfel că orice altă dispoziție anterioară contrară acesteia, urmează

a fi considerată abrogată.

Se

susține de asemenea că această abrogare rezultă și din faptul că ajutoarele

calculate în raport de solda brută nu sunt exceptate de la impozitare așa cum

sunt veniturile prevăzute de art. 5 și art. 6 din O.G. nr. 73/1999, ce urmează

regimul de drept comun, respectiv sunt venituri impozabile în condițiile art. 4

raportat la art. 23 din același  act normativ.

O altă

susținere din motivarea recursului în anulare este aceea că instanța a aplicat

în mod greșit dispozițiile H.G. nr. 1066 din 29 decembrie 1999 privind Normele

metodologice pentru aplicarea art. 5 din O.G. nr. 73/1999, considerând că sunt

venituri neimpozabile cele prevăzute la poziția 8 – ajutorul social acordat

potrivit legii, și la poziția 27 – ajutoarele sociale acordate în baza

legislației de pensie.

Coroborând

aceste dispoziții cu art. 31 din Legea nr. 138/1999, instanțele au stabilit ca

reținerea impozitului din ajutorul neimpozabil în temeiul art. 23 lit. b) din

O.G. nr. 73/1999 sau calcularea acestuia în funcție de solda netă sunt nelegale

deși în discuție erau ajutoarele calculate pe baza soldei brute.

Potrivit

dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 73/1999, salariile sunt

supuse impozitului pe venit, iar potrivit art. 23 lit. b) din același act

normativ, sunt asimilate salariilor în vederea impunerii, drepturile la soldă

lunară, indemnizații,  prime, sporuri și alte drepturi ale cadrelor militare

acordate potrivit legii.

Așadar,

ajutoarele și plățile compensatorii acordate potrivit legii cadrelor militare

la trecerea în rezervă sunt asimilate de legiuitor, veniturile din salarii,

care se impozitează.

Recursul

în anulare este fondat.

Este de reținut în primul  rând că prin dispozițiile art. 31

din Legea nr. 138/1999 se consacră o normă de excepție, un beneficiu cadrelor

militare la trecerea în rezervă, astfel :

1 „la

trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele

militare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar

și ca salariat civil în cadrul ministerelor și instituțiilor centrale prevăzute

la art.1 beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda

lunară brută avută în ultima lunară.

2

„....pentru orice an rămas până la limita de vârstă, un ajutor egal cu două

solde lunare brute neimpozabile”.

La aproximativ o lună de la apariția Legii nr. 138/1999 a

fost publicată în M.Of., din 31.o8.1999 – O.G. nr. 73 privind impozitul pe

venit care reglementează întregul sistem de impunere fiscală.

Această

ordonanță a reglementat și anumite excepții și scutiri, astfel art. 5 și art. 6

se referă la categoria de venituri care nu sunt impozabile și respectiv  la

veniturile scutite de impozit.

Din interpretarea

prevederilor  mai înainte arătate urmează a reține că ajutoarele instituite de

Legea nr. 138/1999, deși neimputabile, până la apariția O.G. nr. 37, nu au fost

incluse în cele două categorii de venituri; nesupuse impozitării sau scutite de

impozit.

Astfel,

deși în conformitate cu art. 31 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare

beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit, în raport cu solda lunară brută,

acest text trebuia raportat la dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73/1999 și

respectiv H.G. nr. 1066/1999, care, deși confirmă neimpozitarea veniturilor

provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare

categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.

Ori,

față de împrejurarea că însuși Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea

personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de

salariat,  apare evident că și veniturile acordate militarilor la trecerea în

rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare, în condițiile art. 31 din

lege, decurg din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse

impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.

În

acest sens sunt și Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999

privind impozitul pe venit aprobate prin H.G. nr. 1066/1999 care, referindu-se

la art. 5 din ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt

impozabile și nu se impozitează, între care și ajutoarele.

Din

enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv

forme de sprijin cu destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă

soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social

acordat potrivit legii, ajutorul de urgență acordat de guvern în situații de

necesitate și altele.

Textul

menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă

acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.

Prin

urmare aceste ajutoare sunt de natură salarială și potrivit dispozițiilor  art.

4   alin. (1)  lit. b)  din  O.G.  nr. 73/1999,  salariile  sunt  supuse

impozitului pe venit, iar conform art. 23 lit. b) din aceeași ordonanță, sunt

asimilate în vederea impunerii, drepturile la solda lunară,  indemnizații,

prime, sporuri și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii.

Prin

urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială și având ca bază de calcul

solda brută, urmează a fi impozitate ca orice venit brut.

Pe de

altă parte, este de reținut că în art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 care

enumeră  veniturile scutite de impozit, figurează doar plățile compensatorii și

ajutoarele calculate în baza  soldei lunare nete.

Ori, în

speță, plățile compensatorii și ajutoarele acordate reclamantului au fost

calculate în raport de solda lunară brută și deci și din acest punct de vedere

aceste venituri erau impozabile.

De

altfel, în art. 86 din O.G. nr. 73/1999 se statuează expres că se abrogă orice

dispoziție contrară acestei ordonanțe, ceea ce confirmă intenția legiuitorului

de a impozita aceste categorii de ajutoare.

În

legătură cu constituționalitatea prevederilor acestui text de lege este de

menționat faptul  că prin mai multe decizii Curtea Constituțională a României

s-a pronunțat arătând că art. 86 din O.G. nr. 73/1999 este constituțional,

arătând expres că „nici o dispoziție constituțională nu interzice ca printr-o

lege nouă să fie retrase scutirile acordate printr-o lege anterioară –

ordonanțele guvernului emise pe baza unei legi de abilitare au putere de lege

până la eventuala lor respingere de către Parlament”.

Astfel

fiind, față de considerentele mai înainte arătate urmează a constata că

recursul în anulare este întemeiat și urmează a fi admis și a casa hotărârile

pronunțate de către Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu și pe fond a

respinge acțiunea formulată de către reclamantul P. T.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei civile

nr. 993/R  din 20 mai 2001 a Curții de Apel Alba Iulia și a sentinței

civile nr. 784 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Sibiu pe care  le casează și

respinge acțiunea formulată de reclamantul F.I.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2003.