ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2771/2003

Asupra

recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea introdusă la Judecătoria Sibiu sub

nr. 4855 din 23 august 2001 reclamantul A.M. cu domiciliul în Sibiu, a chemat

în judecată civilă Ministerul Apărării Naționale și U.M. 01434 cu sediul în

Sibiu pentru a fi obligați la plata sumei de 48.298.747 lei actualizată

potrivit coeficientului de inflație la data plății, reprezentând diferența

între ajutorul brut datorat conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 de

20 solde lunare brute stabilite în raport de ultima soldă brută și ajutorul net

efectiv plătit la trecerea în rezervă.

În motivarea pretențiilor reclamantul a susținut

în esență, că deși urmare a trecerii sale în rezervă cu drept de pensie

potrivit deciziei nr.988527 din 23 mai 2000 a Ministerului Apărării Naționale –

Secția Pensii Militare era îndreptățit potrivit art. 31 pct. 1 din Legea nr. 183/1999

la plata integrală a unui ajutor calculat în raport de ultima soldă lunară

brută, de 20 solde brute neimpozabile, i s-a acordat în mod efectiv și eșalonat

numai suma netă rezultată după deducerea impozitului pe salariu.

Invocând O.G.nr. 73/1999 prin care au fost

explicit abrogate dispozițiile legale privind neaplicarea impozitului pentru

ajutoarele salariale acordate în condițiile art. 31 din Legea nr. 138/1999,

pârâții au cerut prin întâmpinare să se respingă  acțiunea ca nefondată.

Soluționând cauza în primă instanță prin

sentința civilă nr. 656 din 26 octombrie 2001 Judecătoria Sibiu constituită în

complet pentru soluționarea litigiilor de muncă, a admis acțiunea cât și

cererea de chemare în garanție formulată împotriva Ministerului Finanțelor

Publice și a obligat pe pârâți să plătească reclamantului suma de 48.293.747

lei reprezentând diferența între ajutorul brut neimpozabil și ajutorul net

acordat efectiv, la valoarea actualizată prin aplicarea indicelui de inflație,

aplicabil până la plata efectivă a creanței.

Hotărârea primei instanțe a fost confirmată prin

respingerea recursurilor de către Curtea de Apel Alba conform deciziei nr. 255

din 11 februarie 2002.

Prin hotărârile menționate s-a considerat prin

interpretarea legii aplicabile, că  ajutoarele prevăzute de art. 31 din Legea

nr. 138/1999 nu constituie venituri impozabile și nu ar putea fi impozitate

conform O.G. nr. 73/1999, așa încât atât reținerea impozitului și eșalonarea

plăților la sumele acordate cu acest titlu ar fi nelegale.

Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză

Procurorul general de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat în

termenul legal, recursul în anulare de față, întemeiat pe dispozițiile art. 330

pct. 2 C. proc. civ.

Invocându-se încălcarea esențială a legii cu

consecința văditei netemeinicii a hotărârilor pronunțate s-a susținut că instanțele

au nesocotit dispozițiile art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 aplicabile în

cauză, potrivit cărora ajutoarele salariale acordate la trecerea în rezervă

potrivit Legii nr. 138/1999 nu sunt exceptate de la impozitare.

Recursul este fondat.

Potrivit Ordinului din 27 aprilie 2000 a șefului

Direcției Personal și a deciziei nr. 088527 din 23 mai 2003 emisă de Ministerul

Apărării Naționale – Secția Pensii Militare, A.M. în calitatea sa de cadru

militar activ la U.M. 01434 Sibiu a fost trecut în rezervă cu drept de pensie

de servici la data de 31 mai 2000.

Cu această ocazie s-a acordat reclamantului în

temeiul Legii nr. 138/1999 și O.G. nr. 73/1999 un ajutor echivalent cu 20 de

solde lunare brute calculate în raport de ultima soldă, după deducerea și

virarea impozitului pe salariu la bugetul de stat.

Reținerea și virarea impozitului la buget se

dovedește corectă fiind întemeiată pe dispozițiile legale în vigoare la data

stabilirii și acordării drepturilor cuvenite, întrucât.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind

salarizarea și alte drepturi ale personalului militar,  la trecerea în rezervă

sau direct în retragere cu drept de pensie, cadrele militare erau îndreptățite

și la plata unui ajutor neimpozabil stabilit în funcție de solda lunară brută.

Încadrându-se în categoria drepturilor salariale

din care izvorăsc, la care se referă și al căror regim îl poartă în temeiul

legii, salariile acordate global odată cu încetarea raporturilor de muncă în

condițiile concrete reglementate, nu au fost asimilate drepturilor  bănești

nesupuse impozitării prin O.G. nr. 73/1999 care au în vedere  în mod explicit

ajutoarele acordate ca forme de sprijin cu destinație socială, de urgență, de

necesitate, ocazionale, altele decât cele de natură salarială.

Cum și prin dispozițiile art. 86 din O.G. nr. 73/1999

s-a prevăzut expres că prevederile contrare ordonanței sunt abrogate, orice

altă interpretare în aplicarea legii este exclusă.

Așa fiind recursul în anulare se va admite și ca

urmare conform art. 312 C. proc. civ. se va dispune casarea hotărârilor

pronunțate în cauză și respingerea acțiunii, precum și a cererii de chemare în

garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Totodată văzând dispozițiile art. 404

2

C.

proc. civ. se va dispune la cererea pârâtului Ministerul Apărării Naționale

repunerea în situația anterioară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 255 din 11 februarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

civilă, și sentinței civile nr. 656 din 26 octombrie 2001 a Tribunalului Sibiu

pe care le casează și în fond respinge acțiunea reclamantului A.M. și respinge

cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

În temeiul art. 404

1

C. proc. civ.

admite cererea formulată de Ministerul Apărării Naționale și dispune

restabilirea situației anterioare în sensul obligării reclamantului la restituirea

sumelor încasate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi  25 iunie  2003.