ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2771/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la Judecătoria Sibiu sub nr. 4855 din 23 august 2001 reclamantul A.M. cu domiciliul în Sibiu, a chemat în judecată civilă Ministerul Apărării Naționale și U.M. 01434 cu sediul în Sibiu pentru a fi obligați la plata sumei de 48.298.747 lei actualizată potrivit coeficientului de inflație la data plății, reprezentând diferența între ajutorul brut datorat conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 de 20 solde lunare brute stabilite în raport de ultima soldă brută și ajutorul net efectiv plătit la trecerea în rezervă.

În motivarea pretențiilor reclamantul a susținut în esență, că deși urmare a trecerii sale în rezervă cu drept de pensie potrivit deciziei nr.988527 din 23 mai 2000 a Ministerului Apărării Naționale – Secția Pensii Militare era îndreptățit potrivit art. 31 pct. 1 din Legea nr. 183/1999 la plata integrală a unui ajutor calculat în raport de ultima soldă lunară brută, de 20 solde brute neimpozabile, i s-a acordat în mod efectiv și eșalonat numai suma netă rezultată după deducerea impozitului pe salariu. Invocând O.G.nr. 73/1999 prin care au fost explicit abrogate dispozițiile legale privind neaplicarea impozitului pentru ajutoarele salariale acordate în condițiile art. 31 din Legea nr. 138/1999, pârâții au cerut prin întâmpinare să se respingă acțiunea ca nefondată.

Soluționând cauza în primă instanță prin sentința civilă nr. 656 din 26 octombrie 2001 Judecătoria Sibiu constituită în complet pentru soluționarea litigiilor de muncă, a admis acțiunea cât și cererea de chemare în garanție formulată împotriva Ministerului Finanțelor Publice și a obligat pe pârâți să plătească reclamantului suma de 48.293.747 lei reprezentând diferența între ajutorul brut neimpozabil și ajutorul net acordat efectiv, la valoarea actualizată prin aplicarea indicelui de inflație, aplicabil până la plata efectivă a creanței. Hotărârea primei instanțe a fost confirmată prin respingerea recursurilor de către Curtea de Apel Alba conform deciziei nr. 255 din 11 februarie 2002. Prin hotărârile menționate s-a considerat prin interpretarea legii aplicabile, că ajutoarele prevăzute de art. 31 din Legea nr. 138/1999 nu constituie venituri impozabile și nu ar putea fi impozitate conform O.G.

nr. 73/1999, așa încât atât reținerea impozitului și eșalonarea plăților la sumele acordate cu acest titlu ar fi nelegale. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză Procurorul general de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat în termenul legal, recursul în anulare de față, întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Invocându-se încălcarea esențială a legii cu consecința văditei netemeinicii a hotărârilor pronunțate s-a susținut că instanțele au nesocotit dispozițiile art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 aplicabile în cauză, potrivit cărora ajutoarele salariale acordate la trecerea în rezervă potrivit Legii nr. 138/1999 nu sunt exceptate de la impozitare. Recursul este fondat.

Potrivit Ordinului din 27 aprilie 2000 a șefului Direcției Personal și a deciziei nr. 088527 din 23 mai 2003 emisă de Ministerul Apărării Naționale – Secția Pensii Militare, A.M. în calitatea sa de cadru militar activ la U.M. 01434 Sibiu a fost trecut în rezervă cu drept de pensie de servici la data de 31 mai 2000. Cu această ocazie s-a acordat reclamantului în temeiul Legii nr. 138/1999 și O.G. nr. 73/1999 un ajutor echivalent cu 20 de solde lunare brute calculate în raport de ultima soldă, după deducerea și virarea impozitului pe salariu la bugetul de stat. Reținerea și virarea impozitului la buget se dovedește corectă fiind întemeiată pe dispozițiile legale în vigoare la data stabilirii și acordării drepturilor cuvenite, întrucât.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie, cadrele militare erau îndreptățite și la plata unui ajutor neimpozabil stabilit în funcție de solda lunară brută. Încadrându-se în categoria drepturilor salariale din care izvorăsc, la care se referă și al căror regim îl poartă în temeiul legii, salariile acordate global odată cu încetarea raporturilor de muncă în condițiile concrete reglementate, nu au fost asimilate drepturilor bănești nesupuse impozitării prin O.G. nr. 73/1999 care au în vedere în mod explicit ajutoarele acordate ca forme de sprijin cu destinație socială, de urgență, de necesitate, ocazionale, altele decât cele de natură salarială.

Cum și prin dispozițiile art. 86 din O.G. nr. 73/1999 s-a prevăzut expres că prevederile contrare ordonanței sunt abrogate, orice altă interpretare în aplicarea legii este exclusă. Așa fiind recursul în anulare se va admite și ca urmare conform art. 312 C. proc. civ. se va dispune casarea hotărârilor pronunțate în cauză și respingerea acțiunii, precum și a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice. Totodată văzând dispozițiile art. 404 2 C. proc. civ. se va dispune la cererea pârâtului Ministerul Apărării Naționale repunerea în situația anterioară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 255 din 11 februarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, și sentinței civile nr. 656 din 26 octombrie 2001 a Tribunalului Sibiu pe care le casează și în fond respinge acțiunea reclamantului A.M. și respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice. În temeiul art. 404 1 C. proc. civ. admite cererea formulată de Ministerul Apărării Naționale și dispune restabilirea situației anterioare în sensul obligării reclamantului la restituirea sumelor încasate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2003.