ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2070/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.570 din 20 noiembrie 2001 a Tribunalului Alba – Secția civilă precum și a deciziei nr.576 din 18 martie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: consilier juridic P.G.reprezentând pe intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale – UM 01794 Alba Iulia, intimatul-reclamant P.F.I.și consilier juridic V.C.S.reprezentând pe intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. Alba. Procedura completă. Intimatul-reclamant P.F.I., căruia i se înmânează copie de pe recursul în anulare și de pe cererea de restabilire a situației anterioare executării formulată de Ministerul Apărării Naționale, arată că nu înțelege să solicite amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoștință de acestea și dorește să se judece la termenul de astăzi.

Reprezentanta Ministerului Public, în temeiul art.314 C.proc.civ., solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și pe fond respingerea acțiunii reclamantului. Consilier juridic P.G.solicită admiterea recursului în anulare așa cum a fost formulat și întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare, în temeiul art.404 2 C.proc.civ. Consilier juridic V.C.S.solicită admiterea recursului în anulare. Intimatul-reclamant P.F.I.solicită respingerea recursului în anulare ca nefondat. CURTEA, Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Alba la 21 septembrie 2002, reclamantul P.F.I.

domiciliul în com. Nicolae Bălcescu, sat Pleșoiu, jud.Vâlcea a chemat în judecată civilă Ministerul Apărării Naționale cu sediul în București str.Livezii nr.4, pentru a fi obligată la plata sumei de 77.507.100 lei actualizată potrivit coeficientului de inflație la data plății, reprezentînd diferența între ajutorul brut datorat conform art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999 stabilite în raport de ultima soldă brută și ajutorul net efectiv plătit la trecerea în rezervă în temeiul art.85 din Legea nr.80/1985 și O.G. nr.7/1998.

În motivarea pretențiilor reclamantul a susținut în esență, că deși urmare a trecerii sale în rezervă cu drept de pensie de serviciu potrivit deciziei nr.08943 din 1 iulie 2000 a Ministerului Apărării Naționale – Secția Pensii Militare, era îndreptățit potrivit art.31 pct.1 din Legea nr.138/1999 la plata integrală și neimpozabilă a unui ajutor calculat în raport de ultima soldă lunară brută, s-a acordat în mod efectiv numai suma netă rezultată după deducerea impozitului pe salariu. Invocând O.G.nr.73/1999 prin care au fost explicit abrogate dispozițiile legale privind neaplicarea impozitului pentru ajutoarele salariale acordate în condițiile art.31 din Legea nr.138/1999, pârâții au cerut prin întâmpinare să se respingă acțiunea ca nefondată.

Soluționând cauza în primă instanță prin sentința civilă nr.570 din 20.XI.2001 Tribunalul Alba constituit în complet pentru soluționarea litigiilor de muncă, a admis acțiunea cât și cererea de chemare în garanție formulată împotriva Ministerului Finanțelor Publice și a obligat pe pârâți să plătească reclamantului suma de 77.507.100 lei reprezentând diferența între ajutorul net acordat efectiv, la valoarea actualizată prin aplicarea indicelui de inflație, aplicabil până la plata efectivă a carenței. Hotărârea primei instanțe a fost modificată ca urmare a admiterii recursurilor declarate de pârâți, în partea privind cuantumul sumei stabilite la 17.973.600 lei în loc de 77.507.100 lei conform deciziei nr.576 din 18 martie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția Civilă.

Prin hotărârile menționate s-a considerat prin interpretarea legii aplicabile că ajutoarele prevăzute de art.31 din Legea nr.138/1999 nu constituie venituri impozabile și nu ar putea fi impozitate conform O.G. nr.73/1999, așa încât reținerea impozitului la sumele acordate cu acest titlu ar fi nelegală. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză Procurorul general de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat în termenul legal, recursul în anulare de față, întemeiat pe dispozițiile art.330 pct.2 C. proc.civ. Invocându-se încălcarea esențială a legii cu consecința văditei netemeinicii a hotărârilor pronunțate s-a susținut că instanțele au nesocotit dispozițiile art.6 lit.f din O.G. nr.73/1999 aplicabile în cauză, potrivit cărora ajutoarele salariale acordate la trecerea în rezervă potrivit Legii nr.138/1999 nu sunt exceptate de la impozitare.

Recursul este fondat. Potrivit deciziei de pensionare și a dovezilor cauzei, reclamantul P.F.I.în calitatea sa de cadru militar activ la UM 01794 Alba Iulia a fost trecut în rezervă cu drept de pensie de serviciu la data de 30 iunie 2000. Cu această ocazie s-a acordat reclamantului în temeiul Legii nr.138/1999 și O.G. nr.73/1999 un ajutor echivalent cu două solde lunare brute pentru fiecare an rămas întreg până la 55 de ani în raport de ultima soldă, după deducerea și virarea impozitului pe salariu la bugetul de stat. Reținerea și virarea impozitului la buget se dovedește corectă fiind întemeiată pe dispozițiile legale în vigoare la data stabilirii și acordării drepturilor cuvenite, întrucât: Potrivit art.31 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalilui militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie, cadrele militare erau îndreptățite la plata unui ajutor neimpozabil stabilit în funcție de solda lunară brută.

Încadrându-se în categoria drepturilor salariale din care izvorăsc, la care se referă și al căror regim îl poartă în temeiul legii, salariile acordate global odată cu încetarea raporturilor de muncă în condițiile concrete reglementate, nu au fost asimilate drepturilor bănești nesupuse impozitării prin O.G.nr.73/1999 care au în vedere în mod explicit ajutoarele acordate ca forme de sprijin cu destinație socială, de urgență, de necesitate, ocazională, altele decât cele de natura salarială. Cum și prin dispozițiile art.86 din O.G. nr.73/1999 s-a prevăzut expres că prevederile contrare ordonanței sunt abrogate, orice altă interpretare în aplicarea legii este exclusă. Așa fiind recursul în anulare se va admite și ca urmare conform art.312 C.proc.civ.se va dispune casarea hotărârilor formulate în cauză și respingerea acțiunuii, precum și a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Totodată văzând dispozițiile art.404 2 C.proc.civ.se va dispune la cererea pârâtului Ministerul Apărării Naționale repunerea în situația anterioară. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.576 din 18 martie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția Civilă. Casează decizia atacată precum și sentința civilă nr.570 din 20 noiembrie 2001 a Tribunalului Alba – Secția civilă și în fond, respinge acțiunea reclamantului P.F.I.și cererea de chemare în garanție. Conform art.404 1 C.proc.civ. dispune restabilirea situației anterioare, obligând pe reclamant la restituirea sumelor încasate. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 mai 2003.