ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 853/2003

S-a luat în examinare

recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1268 din 03.07.2001 a

Tribunalului Alba – Secția civilă și a sentinței civile nr.1465 din 26.03.2001

a Judecătoriei Alba Iulia.

La apelul nominal s-a

prezentat intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale prin U.M.02509 Alba

Iulia, reprezentat de consilier juridic P.G., lipsind intimații-reclamanți

S.I.și T.M..

Procedura completă.

Curtea, luând act că nu mai

sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părților pe motivele de recurs în

anulare.

Reprezentanta Ministerului

Public a susținut recursul în anulare și a pus concluzii de admitere a

acestuia.

Consilier juridic P.G. a

solicitat, de asemenea, admiterea recursului în anulare și admiterea cererii de

restabilire a situației anterioare.

C U R T E A

Asupra recursului în

anulare de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

S.I.și T.D.au chemat în

judecată Ministerul Apărării Naționale – U.M.02509 Alba Iulia pentru a fi

obligat să le restituie sumele reținute cu titlu de impozit cu ocazia acordării

plăților compensatorii potrivit O.G. nr.7/1998 și respectiv a ajutoarelor

pentru trecerea în rezervă conform Legii nr.138/1999 cu motivarea că în

conformitate cu art.5 lit.a din O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit și

art.6 lit.f din aceeași ordonanță, drepturile bănești ce le-au fost acordate nu

erau supuse impozitării.

Judecătoria Alba Iulia,

prin sentința civilă nr.1465/26.03.2001 a admis acțiunea reclamanților și a

obligat pârâtul să le plătească pentru S.I.suma de 77.436.441 lei iar pentru

T.D.M. suma de 75.679.920 lei cu titlu de impozit reținut nelegal.

Instanța a stabilit că

reclamanții au fost trecuți în rezervă prin ordinul de zi pe unitate

nr.56/20.03.2000 pentru reclamantul T.D.M. și prin ordinul de zi pe unitate nr.103/25.05.2000

pentru reclamantul S.I.și au beneficiat de plăți compensatorii având ca bază de

calcul soldele lunare brute conform art.7 din O.G. nr.7/1998 dar care au fost

greșit impozitate, ca de altfel și sumele acordate cu titlul de ajutor conform

art.31 din Legea nr.138/1999 și care, de asemenea erau neimpozabile.

S-a învederat că atât Legea

nr.138/1999 cât și O.G. nr.7/1998 stabilesc că ajutorul primit de foștii

ofițeri este un ajutor neimpozabil în baza soldelor lunare brute, iar art.5 din

O.G. nr.73/1999 statuează că sunt scutite de impozit sumele acordate ca

ajutoare.

Tribunalul Alba, secția

civilă, prin decizia nr.1268/03.07.2001 a respins recursul declarat de pârâtul

Ministerul Apărării Naționale – U.M.02509 Alba Iulia împotriva sentinței civile

nr.1465/2001 a Judecătoriei Alba Iulia cu motivarea că și în ipoteza invocată

de recurenți potrivit căreia art.7 din O.G. nr.7/1998 ar fi fost abrogat prin

O.G. nr.73/1999 încă plățile efectuate către reclamanții-intimați erau scutite

de impozit conform art.31 din Legea nr.138/1999 care prevede neimpozitarea și

plata în raport de solda lunară brută.

Mai mult, art.24 alin.2 din

O.G. nr.73/1999 explică modul de determinare a venitului net, prin deducerea

din venitul brut a contribuției de 5 % pentru pensia suplimentară și 7 %

contribuția la asigurările sociale de sănătate.

Împotriva acestor hotărâri,

în temeiul art.330 pct.2 din C.proc.civ. a declarat recurs în anulare

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pe

motiv că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii întrucât, așa cum

s-a susținut în esență la data trecerii în rezervă a reclamanților și anume

20.03.2000 și respectiv 25.05.2000, prevederile art.7 din O.G. nr.7/1998 cu

privire la scutirea de impozit a plăților compensatorii precum și dispozițiilor

art.31 din Legea nr.138/1999 referitoare la scutirea de impozit a ajutoarelor

acordate cadrelor militare la trecerea în rezervă erau abrogate expres prin

O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit intrată în vigoare la 01.01.2000.

Or, dreptul reclamanților

la acordarea acestor sume de bani a luat naștere după intrarea în vigoare a

O.G. nr.73/1999, astfel că plățile compensatorii și ajutoarele acordate erau

supuse impozitării conform acestui act normativ.

Recursul în anulare este

fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Din dosar a rezultat că la

data trecerii în rezervă reclamanții au beneficiat de câte un ajutor stabilit

în raport cu solda lunară brută și cu vechimea efectivă ca militar conform

art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999 și de plăți compensatorii în cuantum de 2

solde lunare brute pentru fiecare an rămas până la vârsta de 55 ani potrivit

prevederilor art.7 din O.G. nr.7/1998 (filele 7 și 12 dosar nr.1176/2001).

Reclamanții nu au contestat modul de calcul al respectivelor sume ci faptul că

acestea au fost supuse impozitării în condițiile O.G. nr.73/1999 privind

impozitul pe venit și a H.G. nr.1066/1999 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a O.G. nr.73/1999 considerând că de fapt în art.5

lit.a și respectiv art.6 lit.f din acest act normativ, indemnizațiile și alte

forme de sprijin cu destinație specială ca și plățile compensatorii sunt

scutite de impozit, iar instanțele au apreciat că reclamanții nu datorează vreo

sumă de bani cu titlu de impozit.

O atare situație este însă

greșită.

Astfel, deși este real că

potrivit art.31 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale

personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept

de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în

raport cu solda brută, acest text trebuie raportat la dispozițiile art.5 din

O.G. nr.73/27.08.1999 privind impozitul pe venit și respectiv la H.G.

nr.1066/29.12.1999, care deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din

ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie

excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or, față de împrejurarea că

însăși Legea nr.138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la

drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidență că

și veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în

retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art.31 din lege decurg din

statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile

O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit.

Că este așa o confirmă și

Normele metodologice pentru aplicarea O.G nr.73/1999 privind impozitul pe venit

aprobate prin H.G.nr.1066/29.12.1999 care referindu-se la art.5 din ordonanță

individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile și nu se

impozitează.

Din enumerarea făcută de

text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu

destinație specială cum ar fi: ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care

satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii,

ajutorul de urgență acordat de Guvern și de primari în situații de necesitate;

ajutorul de înmormântare și altele.

Textul menționat nu face

nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor

militare în raport cu solda lunară brută.

Prin urmare, aceste

ajutoare fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută

urmează a fi impozitate ca orice venit brut.

De altfel, în art.86 din

O.G. nr.73/1999 se statuează expres că se abrogă orice dispoziții contrare

menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă odată în plus intenția legiuitorului de

a impozita aceste categorii de ajutoare.

În ceea ce privește

plățile compensatorii acordate reclamanților potrivit art.7 din O.G. nr.7/1998

calculate tot în raport de solda brută și neimpozate, art.86 din O.G.

nr.73/1999 privind impozitul pe venit statuează expres abrogarea acestui text

cu privire la neimpozitarea respectivelor venituri și prin urmare reclamanții

datorează impozite și pentru aceste sume.

Pe de altă parte, este

de evidențiat și faptul că în art.6 lit.f din O.G.nr.73/1999 privind impozitul

pe venit care enumeră veniturile scutite de impozitul pe venit figurează doar

plățile compensatorii și ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete. Or,

în speță plățile compensatorii și ajutoarele acordate reclamanților s-au

acordat în raport de solda lunară brută și prin urmare și din această

perspectivă atare venituri erau impozabile.

Față de cele ce

preced, urmează a admite recursul în anulare și a modifica decizia atacată în

sensul de a admite recursul Ministerului Apărării Naționale – U.M.02509 Alba

Iulia împotriva sentinței civile nr.40/11.01.2001 a Judecătoriei Alba Iulia și

a schimba în tot sentința în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva deciziei civile nr.1268 din 03.07.2001a Tribunalului Alba

Iulia – Secția civilă.

Casează decizia recurată

precum și sentința civilă nr.1465 din 26.03.2001 a Judecătoriei Alba Iulia și

în fond respinge acțiunea introdusă de S.I. și T.M..

În baza art.404 indice s

C.proc.civ. admite cererea formulată de Ministerul Apărării Naționale prin

U.M.02509 Alba Iulia și dispune întoarcerea executării prin restabilirea

situației anterioare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 martie 2003.