ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 853/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1268 din 03.07.2001 a Tribunalului Alba – Secția civilă și a sentinței civile nr.1465 din 26.03.2001 a Judecătoriei Alba Iulia. La apelul nominal s-a prezentat intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale prin U.M.02509 Alba Iulia, reprezentat de consilier juridic P.G., lipsind intimații-reclamanți S.I.și T.M.. Procedura completă. Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părților pe motivele de recurs în anulare. Reprezentanta Ministerului Public a susținut recursul în anulare și a pus concluzii de admitere a acestuia.

Consilier juridic P.G. a solicitat, de asemenea, admiterea recursului în anulare și admiterea cererii de restabilire a situației anterioare. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: S.I.și T.D.au chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale – U.M.02509 Alba Iulia pentru a fi obligat să le restituie sumele reținute cu titlu de impozit cu ocazia acordării plăților compensatorii potrivit O.G. nr.7/1998 și respectiv a ajutoarelor pentru trecerea în rezervă conform Legii nr.138/1999 cu motivarea că în conformitate cu art.5 lit.a din O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit și art.6 lit.f din aceeași ordonanță, drepturile bănești ce le-au fost acordate nu erau supuse impozitării.

Judecătoria Alba Iulia, prin sentința civilă nr.1465/26.03.2001 a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul să le plătească pentru S.I.suma de 77.436.441 lei iar pentru T.D.M. suma de 75.679.920 lei cu titlu de impozit reținut nelegal. Instanța a stabilit că reclamanții au fost trecuți în rezervă prin ordinul de zi pe unitate nr.56/20.03.2000 pentru reclamantul T.D.M. și prin ordinul de zi pe unitate nr.103/25.05.2000 pentru reclamantul S.I.și au beneficiat de plăți compensatorii având ca bază de calcul soldele lunare brute conform art.7 din O.G. nr.7/1998 dar care au fost greșit impozitate, ca de altfel și sumele acordate cu titlul de ajutor conform art.31 din Legea nr.138/1999 și care, de asemenea erau neimpozabile.

S-a învederat că atât Legea nr.138/1999 cât și O.G. nr.7/1998 stabilesc că ajutorul primit de foștii ofițeri este un ajutor neimpozabil în baza soldelor lunare brute, iar art.5 din O.G. nr.73/1999 statuează că sunt scutite de impozit sumele acordate ca ajutoare. Tribunalul Alba, secția civilă, prin decizia nr.1268/03.07.2001 a respins recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale – U.M.02509 Alba Iulia împotriva sentinței civile nr.1465/2001 a Judecătoriei Alba Iulia cu motivarea că și în ipoteza invocată de recurenți potrivit căreia art.7 din O.G. nr.7/1998 ar fi fost abrogat prin O.G. nr.73/1999 încă plățile efectuate către reclamanții-intimați erau scutite de impozit conform art.31 din Legea nr.138/1999 care prevede neimpozitarea și plata în raport de solda lunară brută.

Mai mult, art.24 alin.2 din O.G. nr.73/1999 explică modul de determinare a venitului net, prin deducerea din venitul brut a contribuției de 5 % pentru pensia suplimentară și 7 % contribuția la asigurările sociale de sănătate. Împotriva acestor hotărâri, în temeiul art.330 pct.2 din C.proc.civ. a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pe motiv că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii întrucât, așa cum s-a susținut în esență la data trecerii în rezervă a reclamanților și anume 20.03.2000 și respectiv 25.05.2000, prevederile art.7 din O.G. nr.7/1998 cu privire la scutirea de impozit a plăților compensatorii precum și dispozițiilor art.31 din Legea nr.138/1999 referitoare la scutirea de impozit a ajutoarelor acordate cadrelor militare la trecerea în rezervă erau abrogate expres prin O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit intrată în vigoare la 01.01.2000.

Or, dreptul reclamanților la acordarea acestor sume de bani a luat naștere după intrarea în vigoare a O.G. nr.73/1999, astfel că plățile compensatorii și ajutoarele acordate erau supuse impozitării conform acestui act normativ. Recursul în anulare este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Din dosar a rezultat că la data trecerii în rezervă reclamanții au beneficiat de câte un ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută și cu vechimea efectivă ca militar conform art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999 și de plăți compensatorii în cuantum de 2 solde lunare brute pentru fiecare an rămas până la vârsta de 55 ani potrivit prevederilor art.7 din O.G. nr.7/1998 (filele 7 și 12 dosar nr.1176/2001).

Reclamanții nu au contestat modul de calcul al respectivelor sume ci faptul că acestea au fost supuse impozitării în condițiile O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit și a H.G. nr.1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr.73/1999 considerând că de fapt în art.5 lit.a și respectiv art.6 lit.f din acest act normativ, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială ca și plățile compensatorii sunt scutite de impozit, iar instanțele au apreciat că reclamanții nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit. O atare situație este însă greșită. Astfel, deși este real că potrivit art.31 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda brută, acest text trebuie raportat la dispozițiile art.5 din O.G.

nr.73/27.08.1999 privind impozitul pe venit și respectiv la H.G. nr.1066/29.12.1999, care deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie excluzându-le pe cele de natură salarială. Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr.138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidență că și veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art.31 din lege decurg din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit.

Că este așa o confirmă și Normele metodologice pentru aplicarea O.G nr.73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin H.G.nr.1066/29.12.1999 care referindu-se la art.5 din ordonanță individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile și nu se impozitează. Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială cum ar fi: ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgență acordat de Guvern și de primari în situații de necesitate; ajutorul de înmormântare și altele. Textul menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.

Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută urmează a fi impozitate ca orice venit brut. De altfel, în art.86 din O.G. nr.73/1999 se statuează expres că se abrogă orice dispoziții contrare menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă odată în plus intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare. În ceea ce privește plățile compensatorii acordate reclamanților potrivit art.7 din O.G. nr.7/1998 calculate tot în raport de solda brută și neimpozate, art.86 din O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit statuează expres abrogarea acestui text cu privire la neimpozitarea respectivelor venituri și prin urmare reclamanții datorează impozite și pentru aceste sume.

Pe de altă parte, este de evidențiat și faptul că în art.6 lit.f din O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit care enumeră veniturile scutite de impozitul pe venit figurează doar plățile compensatorii și ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete. Or, în speță plățile compensatorii și ajutoarele acordate reclamanților s-au acordat în raport de solda lunară brută și prin urmare și din această perspectivă atare venituri erau impozabile. Față de cele ce preced, urmează a admite recursul în anulare și a modifica decizia atacată în sensul de a admite recursul Ministerului Apărării Naționale – U.M.02509 Alba Iulia împotriva sentinței civile nr.40/11.01.2001 a Judecătoriei Alba Iulia și a schimba în tot sentința în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.1268 din 03.07.2001a Tribunalului Alba Iulia – Secția civilă. Casează decizia recurată precum și sentința civilă nr.1465 din 26.03.2001 a Judecătoriei Alba Iulia și în fond respinge acțiunea introdusă de S.I. și T.M.. În baza art.404 indice s C.proc.civ. admite cererea formulată de Ministerul Apărării Naționale prin U.M.02509 Alba Iulia și dispune întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2003.