ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4926/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 268 din 7

septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Alba a fost admisă acțiunea formulată

de reclamanții L.I., P.V., N.A. și Z.I. împotriva pârâtului Ministerul Apărării

Naționale, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârât

împotriva Ministerului Finanțelor Publice, a fost obligat pârâtul să plătească

reclamanților sumele reținute cu titlu de impozit din plățile compensatorii și

ajutoarele care se cuveneau acestora, reprezentând drepturi bănești acordate la

pensionare și a fost obligat chematul în garanție să-i plătească pârâtului

aceleași sume de bani.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că reclamanților li se cuveneau, la data pensionării,

ajutoarele prevăzute de art. 31 pct. 1 și 2 din Legea nr. 138/1999,

neimpozitate.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 716 din 8 aprilie 2002 a admis recursul Ministerului

Apărării Naționale și a modificat hotărârea atacată numai în ceea ce privește

cuantumul despăgubirilor bănești la care a fost obligat pârâtul Ministerul

Apărării Naționale și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice,

menținând în rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Împotriva acestor hotărâri a

declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 330 pct.2 C. proc. civ.,

susținând, în esență, că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii,

ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, întrucât ajutoarele

prevăzute în art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în

raport de solda lunară brută, iar nu netă, iar conform art. 6 lit. f) din O.G. nr.

73/1999, acestea nu sunt scutite de impozit pe venit.

Recursul în anulare este fondat,

pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999,

la trecerea în rezervă, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil

stabilit în raport cu solda lunară brută dar acest text trebuie raportat la

dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73/1999 și H.G. nr. 1066/1999, care, deși

confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată

ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură

salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși

Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la

drepturile derivate acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidență că și

veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă cu titlu de ajutoare în

condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariați și, prin

urmare, sunt supuse impozitării în conformitate cu prevederile O.G. nr. 73/1999.

Că este așa o confirmă și Normele

metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit,

aprobate prin H.G. nr. 1066/1999, care, referindu-se la art. 5 din ordonanță,

individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.

Din enumerarea făcută în acest text

rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu

destinație specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care

satisfac stagiul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii,

ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate,

ajutorul de înmormântare și altele.

Textul menționat nu face nici o

referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordată cadrelor militare în

raport cu solda lunară brută.

Prin urmare, aceste ajutoare fiind

de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută, sunt supuse

impozitării ca orice venit brut.

În consecință, recursul în anulare

urmează a fi admis, conform art. 330

3

alin. (1) și art. 314 C. proc.

civ., a fi casate ambele hotărâri și a fi respinsă acțiunea, precum și cererea

de chemare în garanție.

Totodată, în acord cu dispozițiile

art. 404

2

C. proc. civ. urmează a fi admisă și cererea de

restabilire a situației anterioare, formulată de intimatul-pârât Ministerul

Apărării Naționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr. 716/R din 8 aprilie 2002 a Curții de Apel Alba

Iulia și sentinței civile nr. 268 din 7 septembrie 2001 a Tribunalului Alba

îndreptată prin sentința civilă nr. 591 din 30 noiembrie 2001 a Tribunalului

Alba.

Casează hotărârile atacate și, pe

fond, respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție.

Admite cererea de restabilirea a

situației anterioare executării și în temeiul art. 404

1

C. proc. civ.

obligă pe intimații reclamanți să restituie sumele încasate în baza titlului

executoriu desființat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2005.