ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4926/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 268 din 7 septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Alba a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții L.I., P.V., N.A. și Z.I. împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naționale, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârât împotriva Ministerului Finanțelor Publice, a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților sumele reținute cu titlu de impozit din plățile compensatorii și ajutoarele care se cuveneau acestora, reprezentând drepturi bănești acordate la pensionare și a fost obligat chematul în garanție să-i plătească pârâtului aceleași sume de bani. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanților li se cuveneau, la data pensionării, ajutoarele prevăzute de art. 31 pct. 1 și 2 din Legea nr. 138/1999, neimpozitate.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 716 din 8 aprilie 2002 a admis recursul Ministerului Apărării Naționale și a modificat hotărârea atacată numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor bănești la care a fost obligat pârâtul Ministerul Apărării Naționale și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, menținând în rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 330 pct.2 C. proc. civ., susținând, în esență, că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, întrucât ajutoarele prevăzute în art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară brută, iar nu netă, iar conform art. 6 lit. f) din O.G.

nr. 73/1999, acestea nu sunt scutite de impozit pe venit. Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce succed. Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în rezervă, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută dar acest text trebuie raportat la dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73/1999 și H.G. nr. 1066/1999, care, deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială. Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidență că și veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariați și, prin urmare, sunt supuse impozitării în conformitate cu prevederile O.G.

nr. 73/1999. Că este așa o confirmă și Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, aprobate prin H.G. nr. 1066/1999, care, referindu-se la art. 5 din ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile. Din enumerarea făcută în acest text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac stagiul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate, ajutorul de înmormântare și altele. Textul menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordată cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.

Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută, sunt supuse impozitării ca orice venit brut. În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 330 3 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri și a fi respinsă acțiunea, precum și cererea de chemare în garanție. Totodată, în acord cu dispozițiile art. 404 2 C. proc. civ. urmează a fi admisă și cererea de restabilire a situației anterioare, formulată de intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 716/R din 8 aprilie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia și sentinței civile nr. 268 din 7 septembrie 2001 a Tribunalului Alba îndreptată prin sentința civilă nr. 591 din 30 noiembrie 2001 a Tribunalului Alba. Casează hotărârile atacate și, pe fond, respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție. Admite cererea de restabilirea a situației anterioare executării și în temeiul art. 404 1 C. proc. civ. obligă pe intimații reclamanți să restituie sumele încasate în baza titlului executoriu desființat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2005.