ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3511/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu la 19 martie 2002, M.T. din Sibiu, a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale și U.M. 01434 Sibiu, pentru a fi obligați la plata sumei reprezentând diferența dintre ajutorul brut neimpozabil datorat și ajutorul net plătit la nivelul a 31 solde stabilite în raport de solda brută aferentă lunii mai 2000, cu începere de la 1 iunie 2000 până la plata efectivă, prin reactualizare în raport de inflație. Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 31 pct. 1 și 2 din Legea nr. 138/1999. Prin întâmpinarea depusă, Ministerul Apărării Naționale a cerut respingerea acțiunii susținând că potrivit O.G.

nr. 73/1999 ajutoarele acordate reclamantului au fost corect calculate în raport de data ieșirii la pensie. Totodată, pârâta a cerut chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca în cazul admiterii acțiunii, chematul în garanție căruia i s-a virat impozitul reținut de la reclamant, să fie obligat la restituire. Soluționând cauza în primă instanță în complet pentru judecarea conflictelor de muncă, Tribunalul Sibiu prin sentința civilă nr. 280 din 30 mai 2002 a respins atât acțiunea principală cât și cererea de chemare în garanție ca nefondate. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 7/1998 și ale art. 31 din Legea nr. 138/1999 nu mai erau aplicabile la data pensionării reclamantului, așa încât sumele acordate cu titlu de plăți compensatorii au fost corect calculate pe baza soldelor lunare nete, veniturile fiind impozabile în condițiile art. 6 lit. f) din O.G.

nr. 73/1999. Hotărârea primei instanțe a fost modificată de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 2369 din 28 octombrie 2002, care în urma admiterii recursului reclamantului, a admis acțiunea principală cât și cererea de chemare în garanție obligând pe pârâții Ministerul Apărării Naționale și U.M. 01434 Sibiu să plătească reclamantului suma de 61.198.105 lei, iar pe chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, la aceeași sumă către primul pârât. S-a dispus totodată obligarea Ministerului Apărării Naționale la cheltuieli de judecată către reclamant. Instanța de recurs a socotit că potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 ajutoarele sociale în discuție nu ar fi impozabile și că prin dispozițiile O.G.

nr. 73/1999 această prevedere legală nu a fost abrogată. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție care invocând în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. încălcarea esențială a legii cu consecința soluționării greșite a fondului litigiului, a susținut că decizia atacată a fost pronunțată în temeiul unor dispoziții legale abrogate, fiind nesocotită legea aplicabilă, respectiv dispozițiile O.G. nr. 73/1999 care asimilează salariilor supuse impozitării inclusiv ajutoarele acordate cadrelor militare disponibilizate. Recursul în anulare se dovedește fondat. Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie, cadrele militare erau îndreptățite la acordarea unui ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută.

Dispozițiile legale mai sus menționate au fost însă implicit abrogate prin art. 86 alin. final, partea finală din O.G. nr. 73 din 26 august 1999 privind impozitul pe venit. Potrivit acestui din urmă act normativ, sunt supuse impozitării veniturile din salarii, cărora le sunt asimilate „în vederea impunerii” drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, sporurile, premiile și alte drepturi ale cadrelor militare acordate potrivit legii [art. 4 lit. b) coroborat cu art. 23 lit. b)]. În conformitate cu dispozițiile art. 70, dispozițiile O.G. nr. 73 din 26 august 1999 au intrat în vigoare și s-au aplicat veniturilor acordate cu începere de la 1 ianuarie 2000. Ca urmare, cum reclamantul a fost trecut în rezervă cu drept de pensie la data de 31 mai 2000 și sumele acordate cu titlul de ajutoare compensatorii au fost la această dată asimilate veniturilor salariale supuse impozitării se constată că potrivit O.G.

nr. 73/1999 drepturile cuvenite au fost corect calculate, acțiunea pentru diferențele pretinse dovedindu-se neîntemeiată. Așa fiind, recursul în anulare se va admite cu consecința casării deciziei atacate și a respingerii recursului reclamantului împotriva sentinței civile nr. 280 din 30 mai 2002 a Tribunalului Sibiu. Văzând cererea intimatului Ministerul Apărării Naționale, în conformitate cu dispozițiile art. 404 C. proc. civ., se va dispune restabilirea situației anterioare prin obligarea reclamantului la restituirea sumelor încasate în temeiul hotărârii desființate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 2369 din 28 octombrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează decizia și respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.T. împotriva sentinței civile nr. 280 din 30 mai 2002 a Tribunalului Sibiu, pe care o menține. Conform art. 404 2 C. proc. civ. dispune restabilirea situației anterioare în sensul obligării reclamantului de a restitui sumele încasate în temeiul hotărârii desființate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2004.