ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7216/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiune, reclamantul M.G.D. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale și U.M. 01473 – Sibiu, solicitând obligarea la plata sumei de 113.485.520 lei reprezentând impozit actualizat, reținut pentru ajutoarele primite la trecerea în rezervă, cu actualizarea în continuare a sumei, conform indicelui de inflație, până la data achitării efective.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că, fiind trecut în rezervă cu drept de pensie prin decizia nr. 087456 emisă de Ministerul Apărării Naționale, a avut dreptul de a beneficia, potrivit art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999, la un ajutor neimpozabil, stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna februarie 2000, egal cu 20 solde brute neimpozabile și, la un ajutor egal cu 2 solde lunare brute neimpozabile pentru fiecare an rămas până la împlinirea vârstei limită de pensionare, însă pârâții i-au plătit aceste drepturi în sumă netă, după deducerea impozitului. Ministerul Apărării Naționale a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca, în cazul în care va fi căzut în pretenții, acesta să fie obligat să-i plătească suma pretinsă de reclamant.

Prin sentința civilă nr. 483 din 19 septembrie 2002, Tribunalul Sibiu a respins acțiunea reclamantului și cererea de chemare în garanție. S-a reținut în esență că, prevederile art. 7 din O.G. nr. 7/1990 și ale art. 31 din Legea nr. 138/1999, nu mai erau aplicabile la data pensionării reclamantului, acestea căzând sub incidența dispozițiilor art. 6 lit. f) și art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit intrată în vigoare la 1 ianuarie 2000. Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia nr. 543 din 3 martie 2003, a admis recursul declarat de reclamanți, a modificat sentința, în sensul admiterii în parte a acțiunii și a cererii de chemare în garanție, obligând pârâții la plata sumei de 69.060.674 lei reactualizată cu indicele de inflație la data plății și pe chematul în garanție să achite acestora aceeași sumă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prevederile O.G. nr. 73/1999 nu privesc art. 31 din Legea nr. 138/1999, deoarece acest text nu se opune reglementării prin ordonanță, care, prin art. 5 lit. a) enunță în mod expres că ajutoarele acordate de la bugetul de stat nu sunt impozitate. Împotriva acestei decizii, în temeiul prevederilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârea atacată a fost dată, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare, considerând că hotărârea criticată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Se susține în dezvoltarea motivelor recursului în anulare, în esență, că au fost încălcate dispozițiile O.G.

nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, respectiv prevederile art. 86 care înlătură orice prevedere contrară, art. 4 alin. (1) lit. b) și art. 23 lit. b) potrivit cărora salariile sunt supuse impozitului pe venit, sunt asimilate salariilor în vederea impunerii, drepturile la soldă lunară (...) și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii; art. 6 lit. f) în conformitate cu care, sunt scutite de impozit pe venit sumele reprezentând plățile compensatorii și ajutoarele calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate cadrelor militare trecute în rezervă. Recursul în anulare este întemeiat potrivit celor ce urmează. De necontestat, reclamantul a fost trecut în rezervă, conform art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu drept de pensie, conform deciziei de pensionare nr. 087456 din data de 14 martie 2000, având dreptul să primească ajutorul prevăzut de art. 7 din O.G.

nr. 7/1998 și plățile compensatorii prevăzute de acest text, conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999. Ajutoarele menționate au fost stabilite în raport de solda lunară brută, nu de cea netă, astfel că aceste plăți potrivit art. 6 lit. b) din O.G. nr. 73/1999, nu sunt scutite de impozit pe venit. În adevăr, potrivit art. 4 lit. b) din actul normativ menționat, sunt supuse impozitării veniturile din salarii, cele asimilate, precum și, conform art. 23 lit. b), drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare, stabilite în raport de solda lunară brută. Or, scutirea de impozit prevăzută de art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, pentru sumele reprezentând plăți compensatorii, a fost prevăzută pentru situațiile în care acestea au fost calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate cadrelor militare trecute în rezervă.

Se constată astfel, că instanța și-a întemeiat soluția de admitere a contestației, pe dispozițiile art. 5 lit. a) din O.G. nr. 73/1999, potrivit căruia în adevăr nu sunt venituri impozabile ajutoarele acordate din bugetul fondurilor speciale. Dar, ajutoarele acordate în temeiul Legii nr. 138/1999 cum, este cazul în speță, nu se identifică în cele prevăzute de art. 6 din O.G. nr. 73/1999, întrucât cele acordate militarilor sunt asimilate salariului, fiind diferite de ajutoarele cu destinație specială ce reprezintă forme de sprijin acordate celor în nevoie, cum sunt cele enumerate în Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr. 73/1999 aprobate prin H.G. nr. 1066/1999. Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 330 3 combinat cu art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc.

civ., recursul în anulare urmează a fi admis, a se modifica hotărârea atacată în sensul respingerii apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 543 din 3 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Modifică această decizie în sensul respingerii recursului reclamantului M.G.D. împotriva sentinței civile nr. 483 din 19 septembrie 2002 a Tribunalului Sibiu, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2004.