ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7216/2004

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin acțiune, reclamantul M.G.D. a chemat în

judecată Ministerul Apărării Naționale și U.M. 01473 – Sibiu, solicitând

obligarea la plata sumei de 113.485.520 lei reprezentând impozit actualizat,

reținut pentru ajutoarele primite la trecerea în rezervă, cu actualizarea în

continuare a sumei, conform indicelui de inflație, până la data achitării

efective.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că,

fiind trecut în rezervă cu drept de pensie prin decizia nr. 087456 emisă de

Ministerul Apărării Naționale, a avut dreptul de a beneficia, potrivit art. 31

alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999, la un ajutor neimpozabil, stabilit în

raport cu solda lunară brută avută în luna februarie 2000, egal cu 20 solde

brute neimpozabile și, la un ajutor egal cu 2 solde lunare brute neimpozabile

pentru fiecare an rămas până la împlinirea vârstei limită de pensionare, însă

pârâții i-au plătit aceste drepturi în sumă netă, după deducerea impozitului.

Ministerul Apărării Naționale a formulat cerere

de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca, în

cazul în care va fi căzut în pretenții, acesta să fie obligat să-i plătească

suma pretinsă de reclamant.

Prin sentința civilă nr. 483 din 19 septembrie

2002, Tribunalul Sibiu a respins acțiunea reclamantului și cererea de chemare

în garanție.

S-a reținut în esență că, prevederile art. 7 din

O.G. nr. 7/1990 și ale art. 31 din Legea nr. 138/1999, nu mai erau aplicabile

la data pensionării reclamantului, acestea căzând sub incidența dispozițiilor

art. 6 lit. f) și art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit

intrată în vigoare la 1 ianuarie 2000.

Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia nr. 543

din 3 martie 2003, a admis recursul declarat de reclamanți, a modificat

sentința, în sensul admiterii în parte a acțiunii și a cererii de chemare în

garanție, obligând pârâții la plata sumei de 69.060.674 lei reactualizată cu

indicele de inflație la data plății și pe chematul în garanție să achite

acestora aceeași sumă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că

prevederile O.G. nr. 73/1999 nu privesc art. 31 din Legea nr. 138/1999,

deoarece acest text nu se opune reglementării prin ordonanță, care, prin art. 5

lit. a) enunță în mod expres că ajutoarele acordate de la bugetul de stat nu

sunt impozitate.

Împotriva acestei decizii, în temeiul

prevederilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârea

atacată a fost dată, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare, considerând că hotărârea

criticată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Se susține în dezvoltarea motivelor recursului

în anulare, în esență, că au fost încălcate dispozițiile O.G. nr. 73/1999

privind impozitul pe venit, respectiv prevederile art. 86 care înlătură orice

prevedere contrară, art. 4 alin. (1) lit. b) și art. 23 lit. b) potrivit cărora

salariile sunt supuse impozitului pe venit, sunt asimilate salariilor în

vederea impunerii, drepturile la soldă lunară (...) și alte drepturi ale

cadrelor militare, acordate potrivit legii; art. 6 lit. f) în conformitate cu

care, sunt scutite de impozit pe venit sumele reprezentând plățile

compensatorii și ajutoarele calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate

cadrelor militare trecute în rezervă.

Recursul în anulare este întemeiat potrivit

celor ce urmează.

De necontestat, reclamantul a fost trecut în

rezervă, conform art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995 privind

statutul cadrelor militare, cu drept de pensie, conform deciziei de pensionare

nr. 087456 din data de 14 martie 2000, având dreptul să primească ajutorul

prevăzut de art. 7 din O.G. nr. 7/1998 și plățile compensatorii prevăzute de

acest text, conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999.

Ajutoarele menționate au fost stabilite în

raport de solda lunară brută, nu de cea netă, astfel că aceste plăți potrivit

art. 6 lit. b) din O.G. nr. 73/1999, nu sunt scutite de impozit pe venit.

În adevăr, potrivit art. 4 lit. b) din actul

normativ menționat, sunt supuse impozitării veniturile din salarii, cele

asimilate, precum și, conform art. 23 lit. b), drepturile de soldă lunară,

indemnizațiile, primele, sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare,

stabilite în raport de solda lunară brută.

Or, scutirea de impozit prevăzută de art. 6 lit.

f) din O.G. nr. 73/1999, pentru sumele reprezentând plăți compensatorii, a fost

prevăzută pentru situațiile în care acestea au fost calculate pe baza soldelor

lunare nete, acordate cadrelor militare trecute în rezervă.

Se constată astfel, că instanța și-a întemeiat

soluția de admitere a contestației, pe dispozițiile art. 5 lit. a) din O.G. nr.

73/1999, potrivit căruia în adevăr nu sunt venituri impozabile ajutoarele

acordate din bugetul fondurilor speciale. Dar, ajutoarele acordate în temeiul

Legii nr. 138/1999 cum, este cazul în speță, nu se identifică în cele prevăzute

de art. 6 din O.G. nr. 73/1999, întrucât cele acordate militarilor sunt asimilate

salariului, fiind diferite de ajutoarele cu destinație specială ce reprezintă

forme de sprijin acordate celor în nevoie, cum sunt cele enumerate în Normele

Metodologice de aplicare a O.G. nr. 73/1999 aprobate prin H.G. nr. 1066/1999.

Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 330

3

combinat cu art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., recursul în anulare

urmează a fi admis, a se modifica hotărârea atacată în sensul respingerii

apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 543 din 3 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

civilă.

Modifică această decizie în sensul respingerii

recursului reclamantului M.G.D. împotriva sentinței civile nr. 483 din 19

septembrie 2002 a Tribunalului Sibiu, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 decembrie 2004.