ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1695/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele : R.F. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale solicitând obligarea pârâtului să-i restituie suma de 104.381.508 lei reținută în mod abuziv cu titlu de impozit din ajutorul bănesc acordat cu ocazia pensionării. De asemenea a cerut actualizarea sumei pretinse în raport de indicele de inflație de 44,5% calculat pentru perioada mai 2000-august 2001. În motivarea acțiunii reclamantul a învederat că a ieșit la pensie la data de 18 aprilie 2000 ocazie cu care i s-au plătit drepturile bănești cuvenite conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, dar că în mod nejustificat i s-a reținut suma de 104.381.508 lei cu titlu de impozit, cât timp dispozițiile legale invocate statuau că ajutoarele acordate la trecerea în rezervă, cu drept de pensie, erau neimpozabile.

Ministerul Apărării Naționale a formulat o cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice invocând faptul că în urma aplicării O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, a reținut și vărsat la bugetul statului suma în discuție cu titlu de impozit astfel că în ipoteza admiterii acțiunii urmează ca suma de bani ce se va stabili de către instanță drept impozit nelegal reținut să fie suportată de chematul în garanție. Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 1531 din 5 decembrie 2001 a admis acțiunea și a obligat Ministerul Apărării Naționale la plata către reclamant a sumei de 150.831.279 lei reprezentând impozit reactualizat. De asemenea, a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a obligat chematul în garanție la plata sumei de 150.831.279 lei cu acest titlu către Ministerul Apărării Naționale.

În motivarea soluției instanța a reținut că reclamantul a fost pensionat la 18 aprilie 2000 beneficiind de un ajutor bănesc la data trecerii în rezervă calculat în temeiul art. 31 din Legea nr. 138/1999, text în conformitate cu care s-a statuat că sunt neimpozabile ajutoarele stabilite în raport de solda lunară avută la momentul trecerii în rezervă, iar O.G. nr. 73/1999 nu a abrogat menționatul text. Curtea de Apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, prin decizia civilă nr. 230 din 26 februarie 2002 a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 1531 din 5 decembrie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

De asemenea, a respins ca tardiv declarat recursul Ministerului Finanțelor Publice în contra aceleiași sentințe. Curtea a reținut că potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 la trecerea în rezervă cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil, stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziției de activitate, iar prin O.G. nr. 73/1999 menționatul text nu a fost abrogat astfel că reclamantul era îndrituit la suma pretinsă cu titlu de impozit greșit reținut mai ales că art. 6 lit. h) din O.G. nr. 7/2001 menține scutirea de impozit pe venit pentru ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă și acordate la trecerea în rezervă. În contra acestor hotărâri, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc.

civ. a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu motivarea că hotărârile atacate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Astfel s-a învederat că potrivit art. 4 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 sunt supuse impozitării veniturile din salariu cu care sunt asimilate conform art. 23 lit. b) din același act și drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare acordate potrivit legii. Scutirea de impozitul pe venit este prevăzută de art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 exclusiv pentru ajutoarele calculate în raport de solda lunară netă.

În speță însă ajutoarele acordate reclamantului au fost stabilite în raport de solda lunară brută și nu netă, ceea ce însemnează că nu erau scutite de impozit. S-a mai susținut că ajutoarele acordate reclamantului în baza art. 31 1 ) din Legea nr. 138/1999 nu se identifică cu acelea din art. 5 lit. a) din O.G. nr. 73/1999 întrucât ele sunt venituri asimilate salariului și că prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost abrogate indirect prin dispozițiile art. 86 din O.G. nr. 73/1999. De asemenea, în speță nu erau aplicabile nici dispozițiile O.U.G. nr. 136/2000 întrucât reclamantul a trecut în rezervă la 18 aprilie 2000 anterior intrării în vigoare a acestui act normativ (22 septembrie 2000). Recursul în anulare este fondat pentru motivele ce succed.

Conform art. 4 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 sunt supuse impozitării veniturile din salariu cu care sunt asimilate în baza art. 23 lit. b) din ordonanță și drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii. Art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 prevede scutirea de impozit pentru sumele reprezentând plăți compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de restructurare și reducere, precum și pentru ajutoarele stabilite în raport de solda netă acordată la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau pentru cele care nu îndeplinesc condiții de pensie.

Or, în speță ajutoarele prev. de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară brută iar nu de cea netă și prin urmare nu se încadrau în prevederile art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999. De asemenea, deși art. 5 din O.G. nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit și respectiv OG nr. 1066 din 29 decembrie 1999 confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează și care anume venituri fac parte din această categorie excluzându-le pe cele de natură salarială. Cum Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidență că și veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G.

nr. 73/1999. Că este așa o confirmă și normele metodologice pentru aplicarea menționatei ordonanțe aprobate prin H.G. nr. 1066 din 29 decembrie 1999 care, referindu-se la art. 5 din ordonanță enumeră categoriile de ajutoare ce nu se impozitează fără a face însă nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută. În adevăr, din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul de urgență acordat de guvern și de primării în situații de necesitate, ajutorul de înmormântare și altele.

Prin urmare, ajutoarele în discuție fiind de natură salarială urmează a fi impozitate ca orice venit brut. De altfel, în art. 86 din O.G. nr. 73/1999 se statuează expres că se abrogă orice dispoziție contrară menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă odată în plus intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare. Față de cele ce preced urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile atacate și în fond a respinge acțiunea făcând în cauză și aplicarea art. 404 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 230 din 26 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 1531 din 5 decembrie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și în fond, respinge acțiunea promovată de reclamantul R.F., precum și cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Apărării Naționale. Conform art. 404 2 C. proc. civ., dispune restabilirea situației anterioare executării. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2004.