ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1695/2004

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele :

R.F. a chemat în judecată Ministerul Apărării

Naționale solicitând obligarea pârâtului să-i restituie suma de 104.381.508 lei

reținută în mod abuziv cu titlu de impozit din ajutorul bănesc acordat cu

ocazia pensionării.

De asemenea a cerut actualizarea sumei pretinse în

raport de indicele de inflație de 44,5% calculat pentru perioada mai

2000-august 2001.

În motivarea acțiunii reclamantul a învederat că

a ieșit la pensie la data de 18 aprilie 2000 ocazie cu care i s-au plătit

drepturile bănești cuvenite conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, dar că în mod

nejustificat i s-a reținut suma de 104.381.508 lei cu titlu de impozit, cât

timp dispozițiile legale invocate statuau că ajutoarele acordate la trecerea în

rezervă, cu drept de pensie, erau neimpozabile.

Ministerul Apărării Naționale a formulat o

cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice invocând faptul

că în urma aplicării O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, a reținut și

vărsat la bugetul statului suma în discuție cu titlu de impozit astfel că în

ipoteza admiterii acțiunii urmează ca suma de bani ce se va stabili de către

instanță drept impozit nelegal reținut să fie suportată de chematul în

garanție.

Tribunalul București, secția a III-a civilă,

prin sentința nr. 1531 din 5 decembrie 2001 a admis acțiunea și a obligat

Ministerul Apărării Naționale la plata către reclamant a sumei de 150.831.279

lei reprezentând impozit reactualizat.

De asemenea, a admis cererea de chemare în

garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a obligat chematul în garanție la

plata sumei de 150.831.279 lei cu acest titlu către Ministerul Apărării

Naționale.

În motivarea soluției instanța a reținut că

reclamantul a fost pensionat la 18 aprilie 2000 beneficiind de un ajutor bănesc

la data trecerii în rezervă calculat în temeiul art. 31 din Legea nr. 138/1999,

text în conformitate cu care s-a statuat că sunt neimpozabile ajutoarele

stabilite în raport de solda lunară avută la momentul trecerii în rezervă, iar

O.G. nr. 73/1999 nu a abrogat menționatul text.

Curtea de Apel București, secția pentru

conflicte de muncă și litigii de muncă, prin decizia civilă nr. 230 din 26

februarie 2002 a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Apărării

Naționale împotriva sentinței civile nr. 1531 din 5 decembrie 2001 a

Tribunalului București, secția a III-a civilă.

De asemenea, a respins ca tardiv declarat

recursul Ministerului Finanțelor Publice în contra aceleiași sentințe.

Curtea a reținut că potrivit art. 31 din Legea

nr. 138/1999 la trecerea în rezervă cu drept de pensie, cadrele militare

beneficiază de un ajutor neimpozabil, stabilit în raport cu solda lunară brută

avută în luna schimbării poziției de activitate, iar prin O.G. nr. 73/1999 menționatul

text nu a fost abrogat astfel că reclamantul era îndrituit la suma pretinsă cu

titlu de impozit greșit reținut mai ales că art. 6 lit. h) din O.G. nr. 7/2001

menține scutirea de impozit pe venit pentru ajutoarele stabilite în raport cu

solda lunară netă și acordate la trecerea în rezervă.

În contra acestor hotărâri, în temeiul art. 330

pct. 2 C. proc. civ. a declarat recurs în anulare Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu motivarea că

hotărârile atacate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce

a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Astfel s-a învederat că potrivit art. 4 lit. b)

din O.G. nr. 73/1999 sunt supuse impozitării veniturile din salariu cu care

sunt asimilate conform art. 23 lit. b) din același act și drepturile de soldă

lunară, indemnizațiile, primele, sporurile și alte drepturi ale cadrelor

militare acordate potrivit legii. Scutirea de impozitul pe venit este prevăzută

de art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 exclusiv pentru ajutoarele calculate în

raport de solda lunară netă.

În speță însă ajutoarele acordate reclamantului

au fost stabilite în raport de solda lunară brută și nu netă, ceea ce

însemnează că nu erau scutite de impozit.

S-a mai susținut că ajutoarele acordate

reclamantului în baza art. 31

1

) din Legea nr. 138/1999 nu se

identifică cu acelea din art. 5 lit. a) din O.G. nr. 73/1999 întrucât ele sunt

venituri asimilate salariului și că prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr.

138/1999 au fost abrogate indirect prin dispozițiile art. 86 din O.G. nr. 73/1999.

De asemenea, în speță nu erau aplicabile nici

dispozițiile O.U.G. nr. 136/2000 întrucât reclamantul a trecut în rezervă la 18

aprilie 2000 anterior intrării în vigoare a acestui act normativ (22 septembrie

2000).

Recursul în anulare este fondat pentru motivele ce

succed.

Conform art. 4 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 sunt

supuse impozitării veniturile din salariu cu care sunt asimilate în baza art. 23

lit. b) din ordonanță și drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele,

sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii.

Art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 prevede

scutirea de impozit pentru sumele reprezentând plăți compensatorii calculate pe

baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca

urmare a nevoilor de restructurare și reducere, precum și pentru ajutoarele

stabilite în raport de solda netă acordată la trecerea în rezervă sau direct în

retragere cu drept de pensie sau pentru cele care nu îndeplinesc condiții de

pensie.

Or, în speță ajutoarele prev. de art. 31 alin. (1)

din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară brută iar nu

de cea netă și prin urmare nu se încadrau în prevederile art. 6 lit. f) din

O.G. nr. 73/1999.

De asemenea, deși art. 5 din O.G. nr. 73 din 27

august 1999 privind impozitul pe venit și respectiv OG nr. 1066 din 29

decembrie 1999 confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare,

precizează și care anume venituri fac parte din această categorie excluzându-le

pe cele de natură salarială.

Cum Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea

personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat,

apare cu evidență că și veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă

sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31 din lege

decurg din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în

condițiile O.G. nr. 73/1999.

Că este așa o confirmă și normele metodologice

pentru aplicarea menționatei ordonanțe aprobate prin H.G. nr. 1066 din 29

decembrie 1999 care, referindu-se la art. 5 din ordonanță enumeră categoriile

de ajutoare ce nu se impozitează fără a face însă nici o referire la ajutoarele

pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară

brută.

În adevăr, din enumerarea făcută de text rezultă

că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație

specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac

serviciul militar obligatoriu; ajutorul de urgență acordat de guvern și de

primării în situații de necesitate, ajutorul de înmormântare și altele.

Prin urmare, ajutoarele în discuție fiind de

natură salarială urmează a fi impozitate ca orice venit brut.

De altfel, în art. 86 din O.G. nr. 73/1999 se

statuează expres că se abrogă orice dispoziție contrară menționatei ordonanțe,

ceea ce confirmă odată în plus intenția legiuitorului de a impozita aceste

categorii de ajutoare.

Față de cele ce preced urmează a admite recursul

în anulare, a casa hotărârile atacate și în fond a respinge acțiunea făcând în

cauză și aplicarea art. 404

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

împotriva deciziei nr. 230 din 26 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția

pentru conflicte de muncă și litigii de muncă.

Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 1531

din 5 decembrie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și în

fond, respinge acțiunea promovată de reclamantul R.F., precum și cererea de

chemare în garanție formulată de Ministerul Apărării Naționale.

Conform art. 404

2

C. proc. civ., dispune

restabilirea situației anterioare executării.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 martie 2004.