ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1934/2003

O M Â N I A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

14 martie 2001, reclamantul N.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Apărării Naționale, a solicitat să se stabilească faptul că, în urma

pensionării, pârâtul trebuia să-i acorde drepturile bănești cu titlul de

ajutor, în valoare de 19.765.866 lei, că din această sumă s-a achitat numai

suma de 10.952.942 lei, pârâtul să fie obligat la plata diferenței de 8.812.924

lei și să se actualizeze această sumă, până la data punerii în executare a

hotărârii.

Pârâtul a formulat cerere de chemare

în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, arătând că diferența de plată

solicitată reprezintă impozitul virat la bugetul statului.

Prin sentința civilă nr. 240/2001 a

Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, au fost

respinse acțiunea și cererea de chemare în garanție.

Instanța a reținut că impozitarea

ajutorului acordat reclamantului, cu ocazia trecerii în rezervă la data de 30

noiembrie 1999, este legală, conformă dispozițiilor art. 70 din O.G. nr.

73/1999, întrucât petentul a încasat ajutorul în luna ianuarie 2000; că

ajutorul fiind calculat pe baza soldei lunare brute, impozitul a fost legal

reținut.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat

că dreptul la ajutorul acordat în baza art. 31 din Legea nr. 138/1999, s-a

născut la data trecerii în rezervă, 30 noiembrie 1999 și ajutorul este

neimpozabil, stabilit în raport cu solda lunară brută avută la momentul pensionării.

Verificând cauza în funcție de

motivul de recurs, formulat în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Curtea reține următoarele:

Reclamantul a fost trecut în rezervă

prin Ordinul nr. 767 din 18 noiembrie 1999, începând cu data de 30 noiembrie

1999, prin aplicarea art. 85 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 80/1995.

Din ajutorul stabilit, de 19.765.866

lei, conform art. 31 din Legea nr. 138/1999, s-a reținut impozit și suma de

10.952.942 lei a fost achitată petentului la data de 26 ianuarie 2001.

Dreptul la ajutorul acordat în

temeiul art. 31 din Legea nr. 138/1999, s-a născut la data trecerii în rezervă,

30 noiembrie 1999. Modalitatea de calcul și baza de referință, deci cuantumul

ajutorului, trebuie avute în vedere în funcție de legea în vigoare în momentul

plății sumelor.

Astfel, O.G. nr. 73/1999, intrată în

vigoare la data de 1 ianuarie 2000, prevede în art. 70 că se aplică veniturilor

realizate începând cu această dată.

Întrucât plata ajutorului s-a

efectuat în luna ianuarie 2000, rezultă că venitul respectiv a fost realizat de

recurent în luna ianuarie 2000 și este supus impozitării prevăzute de O.G. nr.

73/1999. Acest act normativ a prevăzut expres în art. 86 alin. ultim, că la

data intrării sale în vigoare se abrogă orice dispoziții contrare. Ordonanța

instituie impozitarea plăților compensatorii și a ajutoarelor acordate în baza

O.G. nr. 7/1998, având la bază venituri brute - art. 86, coroborat cu art. 6

lit. f) din O.G. nr. 73/1999 și menționează în mod expres la art. 6 lit. f), că

sunt scutite de impozit pe venit, numai plățile compensatorii și ajutoarele

stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate cadrelor militate la

trecerea în rezervă.

Cum ajutorul acordat recurentului a fost stabilit în

raport cu solda lunară brută, în baza art. 31 din Legea nr. 138/1999, text

abrogat prin art. 86 alin. ultim din O.G. nr. 73/1999, în mod corect

intimatul-pârât a reținut impozitul prevăzut de lege și l-a virat bugetului de

stat.

Faptul că plata s-a efectuat în luna

ianuarie 2000 și nu în cursul lunii decembrie 1999, nu este imputabil

intimatului, deoarece prin Legea nr. 36/1999, a bugetului de stat pe anul 1999,

Ministerul Apărării Naționale nu a avut alocate de la buget, fonduri pentru

plata ajutoarelor stabilite în baza Legii nr. 138/1999.

În art. 69 al Legii nr. 138/1999 se

prevede că „acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta lege, se

va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor și

instituțiilor centrale prevăzute la art. 1”. În măsura în care Ministerul

Apărării Naționale a primit fonduri cu această destinație de la bugetul

statului, în luna ianuarie 2000 a efectuat plata datorată.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs de

ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul N.C., împotriva sentinței civile nr. 240/F din 23 octombrie 2001 a

Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 mai 2003.