ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 57/2004

Asupra recursului  în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 699 din 8

noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost admisă acțiunea formulată

de reclamantul A.I. împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naționale, precum

și cererea de chemare în garanție formulată de pârât împotriva Ministerului

Finanțelor Publice, și a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma

de 65.351.214 lei reprezentând impozit reținut pentru ajutoarele primite cu

ocazia pensionării, la valoare actualizată.

Totodată a fost obligat chematul în

garanție la plata aceleiași sume către pârât.

Recursurile declarate împotriva

sentinței de pârât și de chematul în garanție au fost respinse, ca nefondate,

prin decizia nr. 880 din 29 aprilie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia,

secția civilă.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat

recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 din C. proc. civ., susținând în esență

că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond, deoarece, ajutoarele prevăzute în art. 31

alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară

brută, iar nu netă, deși conform art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, acestea

nu sunt scutite de impozit pe venit.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999,

la trecerea în  rezervă, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil

stabilit în raport cu solda lunară brută, dar acest text trebuie coroborat cu

dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73/1999 și H.G. nr. 1066/1999, care, deși

confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată

ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură

salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși Legea

nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile

derivate acesteia din calitatea de salariat, apare cu evidență că și veniturile

acordate militarilor la trecerea în rezervă, cu titlul de ajutoare în

condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariați și, prin

urmare, sunt supuse impozitării, în conformitate cu prevederile O.G. nr.

73/1999.

Că este așa o confirmă și Normele

metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit,

aprobate prin H.G. nr. 1066/1999, care, referindu-se la art. 5 din ordonanță,

individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.

Din enumerarea făcută în acest text

rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forma de sprijin cu

destinație specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care

satisfac stagiul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii,

ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate,

ajutorul de îmormântare și altele.

Textul menționat nu face nici o referire

la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport

cu solda lunară brută.

Prin urmare, aceste ajutoare fiind de

natură salarială și având ca bază de calcul solda brută sunt supuse impozitării

ca orice venit brut.

În consecință, recursul în anulare

urmează a fi admis, conform art. 330

3

alin. (1) și art. 314 din C.

proc. civ., a fi casate ambele hotărâri și a fi respinsă acțiunea.

Intimatul-pârât  Ministerul Apărării

Naționale a formulat cerere de restabilire a situației anterioare, în faza

recursului în anulare, invocând prevederile art. 404

2

din C. proc.

civ.

Cererea urmează a fi respinsă,  deoarece

prevederile art. 404

2

din C. proc. civ. vizează contestația la

execuatare, iar prin prevederile art. 330-330

4

din același cod,

prin care este reglementat recursul în anulare, nu este menționată

posibilitatea întoarcerii executării în această fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetulu de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează  decizia nr. 880 din 29 aprilie

2002 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția civilă, precum și sentința civilă nr.

699 din 8 noiembrie 2001 a Tribunalului Sibiu și respinge ca nefondată acțiunea

formulată de reclamantul A.I.

Respinge cererea de restabilire a

situației anterioare formulată de Ministerul Apărării Naționale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 ianuarie  2004.