ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2325/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 700 din 8 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Sibiu au

fost admise acțiunea formulată de reclamantul M.A. împotriva pârâtului

Ministerul de Interne și cererea de chemare în garanție a Ministerului

Finanțelor Publice, a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de

89.432.704 lei reprezentând valoarea actualizată a sumelor reținute cu titlu de

impozit din ajutoarele primite cu ocazia trecerii în rezervă, cu drept de

pensie, a fost obligat chematul în garanție să-i achite pârâtului aceeași sumă

de bani, a fost respinsă acțiunea față de pârâtul Inspectoratul de Poliție al

județului Sibiu și a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată,

în cuantum de 500.000 lei.

Recursul declarat împotriva sentinței de

chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice a fost respins ca nefondat,

prin decizia nr. 521 din 11 martie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia, secția civilă.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în

anulare Procurorul General al parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susținând în esență că

ajutoarele calculate în raport cu solda brută nu sunt exceptate expres de la

impozitare, ajutoarele și plățile compensatorii acordate militarilor la

trecerea în rezervă fiind asimilate veniturile salariale, care se impozitează.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 31 din Legea nr.

138/1999, la trecerea în rezervă, cadrele militare beneficiază de un ajutor

neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, dar acest text trebuie

coroborat cu dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73/1999 și H.G. nr. 1066/1999,

care, deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare,

precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie,

excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși

Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la

drepturile derivate acesteia din calitatea de salariat, apare cu evidență că și

veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă cu titlul de ajutoare în

condițiile art. 31 din lege, decurg din statutul lor de salariați și, prin

urmare, sunt supuse impozitării, în conformitate cu prevederile O.G. nr.

73/1999.

Că este așa o confirmă și Normele

metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit,

aprobate prin H.G. nr. 1066/1999, care, referindu-se la art. 5 din ordonanță,

individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.

Din enumerarea făcută în acest text,

rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu

destinație specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care

satisfac stagiul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii,

ajutorul de urgență acordat de guvern și de primar în situații de necesitate,

ajutorul de înmormântare și altele.

Textul menționat nu face nici o

referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în

raport cu solda lunară brută.

Prin urmare, aceste ajutoare, fiind

de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută sunt supuse

impozitării, ca orice venit brut.

În consecință recursul în anulare

urmează a fi admis, conform art. 330

3

alin. (1) și art. 314 C. proc.

civ., a fi casate ambele hotărâri și a fi respinse, atât acțiunea, cât și cererea

de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 521/R din 11 martie 2002 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, precum și sentința civilă nr. 700 din

8 noiembrie 2001 a Tribunalului Sibiu și respinge acțiunea și cererea de

chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2004.