ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4194/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2356 din 4 aprilie 2001, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul R.I. împotriva pârâților Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu și Ministerul de Interne și pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 92.279.012 lei, reprezentând diferența dintre ajutorul brut neimpozabil cuvenit și ajutorul net acordat, calculat la valoarea actualizată potrivit indicelui de inflație pe perioada 1.04.2000-28.02.2001 și în continuare până la achitarea efectivă; pârâții au mai fost obligați la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că reclamantul a fost trecut în rezervă prin decizia nr. 123602 din 25 aprilie 2000 emisă de Ministerul de Interne și potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 la trecerea în rezervă cu drept la pensie cadrele militare au dreptul la un ajutor neimpozabil și contrar acestor dispoziții legale, reclamantului i s-a reținut nejustificat impozitul, suma acordată de instanțe reprezentând diferența dintre ajutorul cuvenit, neimpozabil, și cel efectiv primit, impozabil. Recursurile declarate de pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu și Ministerul de Interne împotriva sentinței au fost respinse de Tribunalul Sibiu prin decizia civilă nr. 891 din 12 iulie 2001, care a respins și cererea de chemare în garanție formulată de recurentul Ministerul de Interne.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a înlăturat critica recurenților, formulată în sensul că ajutorul acordat la trecerea în rezervă reprezintă venit salarial, deci se supune impozitării conform art. 23 din O.G. nr. 73/1999, argumentând că art. 3 lit.c) din normele metodologice date în aplicare art. 23 lit. b) din ordonanță se referă la drepturile întemeiate pe relații contractuale de muncă și nu la ajutoare cuvenite după încetarea raporturilor de muncă. Cererea formulată de Ministerul de Interne de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice s-a respins cu motivarea că a fost tardiv introdusă în instanța de recurs, art. 61 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea făcută de pârât se va depune odată cu întâmpinarea, deci numai în fața primei instanțe, nu a celei de recurs, cum a procedat recurentul.

Împotriva hotărârilor pronunțate, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 30 pct. 2 C. proc. civ., susținând că ele au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, ele fiind, totodată, și vădit netemeinice. În motivarea recursului în anulare se arată că potrivit art. 4 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 sunt supuse impozitării veniturile din salariu, cu care sunt asimilate și drepturile de soldă lunară, îndemnizațiile, primele, sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii. Scutirea de impozit pe venit este prevăzută de art. 6 lit. f) din O.G.

nr. 73/1999 pentru sume reprezentând plăți compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete, dar ajutoarele prevăzute în art. 31 din Legea nr. 138/1999, care se cuvin intimatului reclamant, sunt stabilite în raport de solda lunară brută, deci se supun impozitării. Instanțele, prin interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor legale au încălcat în mod esențial legea, pronunțând hotărâri nelegale și netemeinice. Se solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor pronunțate și în fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Recursul în anulare este întemeiat. Intimatul reclamant a fost trecut în rezervă prin decizia nr. 123602 din 25 aprilie 2000 emisă de Ministerul de Interne cu drept la pensie și în baza art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 a beneficiat de un ajutor stabilit în raport de solda lunară brută avută în ultima lună de activitate.

Textul de lege prevedea dreptul la „ajutor neimpozabil” în raport de solda lunară brută, dar această dispoziție legală trebuie raportată la prevederile art. 5 din O.G. nr. 73/27 august 1999 privind impozitul pe venit și respectiv H.G. nr. 1066/24 decembrie 1999 care, deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează care sunt veniturile ce fac parte din această categorie, prin enunțarea lor expresă, printre care nu se regăsește ajutorul de natură salarială, cum este cel în discuție. Prin urmare, față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și a drepturilor ce i se cuvin acestuia în calitate de salariat apare cu evidență că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31 provin din statutul lor de salariați și în consecință sunt supuse impozitării în condițiile prevăzute de O.G.

nr. 73/1999 privind impozitul pe venit. De altfel, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 cuprinde expres prevederea conform căreia se abrogă orice dispoziție contrară menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă odată în plus intenția legiuitorului de a impozita această categorie de ajutoare. Așadar, recursul în anulare este întemeiat, urmează a se admite, a casa hotărârile atacate și în fond a se respinge ca neîntemeiată acțiunea introdusă de intimatul reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 2356 din 4 aprilie 2001 a Judecătoriei Sibiu și deciziei civile nr. 891 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Sibiu. Casează ambele hotărâri și în fond respinge acțiunea introdusă de reclamantul R.I. în contradictoriu cu Ministerul de Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2003.