ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1804/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.2358 din 4 aprilie 2001 a Judecătoriei Sibiu, deciziei civile nr.872 din 28 iunie 2001 a Tribunalului Sibiu. La apelul nominal s-au prezentat intimatul-pârât Ministerul de Interne, prin consilier juridic A.R., care răspunde și pentru intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, lipsind intimatul-reclamant C.I.I.. Procedura completă. Nefiind chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului în anulare cu care a fost investită. Reprezentantul Ministerului Public susține recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și respingerea acțiunii.

Consilier juridic A.R. solicită, de asemenea, admiterea recursului în anulare, în sensul casării hotărârilor pronunțate și respingerii acțiunii formulate de reclamantul C.I.I.. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: C.I.I. a chemat în judecată Ministerul de Interne – Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, pentru a fi obligați la plata ajutorului neimpozabil, egal cu 15 solde lunare brute stabilite în raport cu solda avută în luna martie 2000, actualizat potrivit indicelui de inflație, începând cu luna aprilie 2000 până la data plății, precum și la plata a 14 solde reprezentând ajutorul (actualizat) egal cu două solde lunare brute neimpozabile pentru fiecare an rămas până la împlinirea limitei de vârstă pentru pensionare stabilite în raport cu aceeași soldă de referință.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin decizia nr.123669 din 15.05.2000 emisă de Ministerul de Interne, Serviciul de Pensii, a fost trecut în rezervă cu drept de pensie cu începere de la 31.03.2000 și, ca urmare, beneficiază de ajutoare neimpozabile prevăzute de art.31 alin.1 și alin.2 din Legea nr.138/1999. Prin precizarea de acțiune reclamantul a solicitat acordarea ajutorului neachitat la termen și restituirea impozitului reținut nelegal la sumele primite. Prin întâmpinare, pârâții au cerut respingerea acțiunii cu motivarea că ajutoarele cuvenite reclamantului, asimilate salariilor, sunt supuse impozitării, potrivit O.G. nr.73/1999 care a abrogat în mod expres dispozițiile legale invocate în acțiune.

Judecătoria Sibiu, prin sentința civilă nr.2358 din 4 aprilie 2001, a admis acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească reclamantului suma de 84.679.090 lei reprezentând diferența dintre ajutorul brut neimpozabil cuvenit și ajutorul net acordat, calculat la valoarea actualizată potrivit indicelui de inflație, pe perioada 1 aprilie 2000-28 februarie 2001 și în continuare până la plata efectivă, precum și suma de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Sentința a fost menținută de Tribunalul Sibiu, care, prin decizia civilă nr.872 din 28 iunie 2001, a respins ca nefondat recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Sibiu. S-a reținut, în esență, că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile O. G. nr.73/1999, ci prevederile art.31 alin.1 și 2 din Legea nr.138/1999, potrivit cărora, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept la pensie cadrele militare beneficiau de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută.

Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art.330 pct.2 C.proc.civ., solicitând casarea acestora și respingerea acțiunii, cu motivarea că dispozițiile art.31 alin.1 și alin.2 din Legea nr.138/1999 pe care și-au întemeiat instanțele soluția pronunțată au fost abrogate prin O. G. nr.73/1999, care asimilează salariilor și supune impozitării ajutoarele acordate cadrelor militare disponibilizate. Recursul în anulare este întemeiat. În adevăr, în temeiul art.31 (1) și (2) din Legea nr.138 din 20 iulie 1999, în vigoare de la 22 iulie 1999, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept la pensie cadrele militare beneficiau de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută.

Dispozițiile citate au fost, însă, abrogate prin art.86 alineat final, partea finală din O.G. nr.73 din 26 august 1999 privind impozitul pe venit care supune impozitului veniturile din salarii (art.4 litera „b”) și asimilează salariilor „în vederea impunerii”, drepturile de soldă lunară, indemnizații, prime, premii, sporuri și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii (art.23 litera b). Aceeași ordonanță prevede (art.70) că dispozițiile sale intră în vigoare la 1 ianuarie 2000 „și se aplică veniturilor începând cu această dată”. În cauză, reclamantul a fost trecut în rezervă cu drept de pensie la data de 31 martie 2000, astfel încât, ajutoarele cuvenite se constituie în venituri realizate după data intrării în vigoare a O. G.nr.73/1999, ale cărei dispoziții sunt, astfel, incidente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.872 din 28 iunie 2001 a Tribunalului Sibiu. Casează decizia recurată, precum și sentința civilă nr.2358 din 4 aprilie 2001 a Judecătoriei Sibiu și respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul C.I.I.. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2003.