ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1893/2003

S-a

luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile

nr.2363 din 4 aprilie 2001 a Judecătoriei Sibiu, deciziei civile nr.1357 din 15

noiembrie 2001 a Tribunalului Sibiu.

La

apelul nominal s-au prezentat: intimatul-pârât Ministerul de Interne – Direcția

Juridică reprezentat de consilier juridic V.S., lipsind intimatul reclamant

D.C.și intimatul pârât I.P.J. Sibiu.

Procedura

completă.

Reprezentantul

Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare așa cum a fost

formulat, casarea hotărârilor atacate și pe fond respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Consilier

juridic V.S. solicită admiterea recursului în anulare și depune concluzii

scrise.

C

U R T E A ,

Asupra

recursului în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

cererea înregistrată la data de 11 ianuarie 2001 sub nr.210 pe rolul

Judecătoriei Sibiu reclamantul D.C.în contradictoriu cu Ministerul de Interne

și Inspectoratul Poliției Județene Sibiu a solicitat instanței ca prin

hotărârea pe care o va  pronunța:

-

să oblige pe pârâți la plata ajutorului neimpozabil, egal cu 15 solde lunare

brute, stabilite în raport cu solda avută în luna iulie 2000, actualizată

potrivit indicelui de  inflație până la data achitării efective;

-

să oblige pe pârâți la plata a 9 solde reprezentând ajutorul egal cu 2 solde

lunare brute neimpozabile pentru fiecare an rămas până la implinirea vârstei de

pensionare stabilit în raport cu solda avută în luna iulie 2000, actualizat în

raport de indicele de inflație;

Cu

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În

motivarea acțiunii, reclamantul susține că la data trecerii în rezervă cu drept

de pensie, ar fi beneficiat de un ajutor neimpozabil în raport cu solda lunară

brută conform art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999 și pentru că pârâții nu și-au

îndeplinit această obligație, solicită acordarea ajutorului legal neimpozabil

actualizat.

Judecătoria

Sibiu prin sentința civilă nr. 2363 din 4 aprilie 2001 a admis acțiunea

formulată de către reclamant și a obligat pârâtele să-i plătească suma de

97.327.953 lei reprezentând diferența dintre valoarea brută și netă a celor

două categorii de ajutoare în valoare actualizată potrivit indicelui de

inflație.

Actualizarea

celor două categorii de ajutoare s-a făcut conform indicelui de inflație pentru

plata cu întârziere a acestora, calculată pe perioada cuprinsă între data

trecerii în rezervă și data plății efective a acestora.

Valoarea

actualizată conform indicelui de inflație a unei solde lunare brute pentru

perioada rămasă până la implinirea limitei de vârstă pentru pensionare,

calculată pe perioada cuprinsă între data trecerii în rezervă și până la data

de 28 februarie 2001.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că aceste ajutoare nu

pot fi supuse impozitării, întrucât ele nu sunt venituri salariale, ele

reprezentând o recompensă bănească pentru activitatea desfășurată într-un

domeniu special de activitate, ele fiind totodată și o măsură de protecție

socială.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs Ministerul de Interne invocând motivul

prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., susținând în esență că ajutorul stabilit

în raport de solda lunară brută se impozitează.

Tribunalul

Sibiu, prin decizia civilă nr.1357 din 15 noiembrie 2001, a respins recursul ca

nefondat.

S-a

reținut de către instanța de recurs că Legea 138/1999 conține dispoziții

speciale privind impozitarea,  norme derogatorii de la dispozițiile O.G.

73/1999.

S-a

reținut de asemenea că normele metodologice pentru aplicarea OG 73/1999

aprobate prin HG 1066/1999 enumeră orientativ, nu limitativ, veniturile

neimpozabile obținute de persoanele fizice, printre acestea numărându-se și

ajutoarele acordate fie potrivit legilor speciale, fie legislației de pensii.

În

această situație, reține instanța de recurs, față de faptul că Legea 138/1999

conține dispoziții speciale și cu privire la drepturile personalului militar

trecut în rezervă cu drept la pensie, este evident că ajutorul acordat la data

ieșirii la pensie face parte din  categoria de venituri care nu se impozitează.

În

conformitate cu prevederile art.27 lit.f din Legea 92/1992 și art.330 pct.2

C.proc.civ.Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat

recurs în anulare împotriva acestor hotărâri considerând că ele au fost

pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond și totodată ele sunt și vădit netemeinice.

Se

susține în esență că instanțele au încălcat dispozițiile art.4,6,23 și 86 din

O.G. nr.73/1999 făcând o aplicare greșită a legii.

În

acest sens se arată că ajutoarele prevăzute de art.31 al.1 din Legea 138/1999

au fost stabilite în raport de solda lunară brută și nu netă și conform art.6

lit.f din O.G. 73 nu sunt scutite de impozit pe venit.

De

asemenea, se arată că ajutoarele primite de către reclamant sunt venituri

asimilate salariului, iar nu indemnizației cu destinație specială ce reprezintă

forme de  sprijin acordate persoanelor în nevoie.

Recursul

în anulare este fondat.

Astfel

este de reținut că deși este real că potrivit art.31 din Legea 138/1999 privind

salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă

sau direct în retragere cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor

neimpozabil stabilit, în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie

raportat la dispozițiile art.5 din O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit

și respectiv la HG nr.1066/1999 care, deși confirmă neimpozitarea veniturilor

provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare

categorie excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or,

față de împrejurarea că însăși Legea nr.138/1999 se referă la salarizarea

personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de

salariat, rezultă, evident, că și veniturile acordate militarilor la trecerea

în rezervă sau direct  în retragere, cu titlu de ajutoare, în  condițiile

art.31 din lege  decurg din statutul lor de salariați și, prin urmare, sunt

supuse impozitării în condițiile OG nr.73/1999.

Normele

metodologice pentru aplicarea O.G. 73/1994 aprobate prin HG 1066 din 29

decembrie 1999 referindu-se la art.5 din  ordonanță individualizează

categoriile de venituri ce nu sunt impozabile și nu se impozitează, între care

și ajutoarele.

Din

enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv

forme de sprijin cu destinație socială, textul nu face nici o referire la

ajutoarele pentru trecerea în  rezervă acordate cadrelor militare în raport cu

solda brută.

Prin

urmare, aceste ajutoare, fiind de natură salarială și având ca bază de calcul

solda brută, urmează a fi impozitate ca orice venit brut.

De

altfel, în art.86 din OG nr.73/1999 se statuează expres că se abrogă orice

dispoziție contrară, ceea ce confirmă în plus intenția legiuitorului de a

impozita aceste categorii de ajutoare.

Pe

de altă parte, este de reținut și faptul că în art.6 lit.f din OG nr.73/1999

care enumeră veniturile scutite de impozit, figurează doar plățile

compensatorii și ajutoarele calculate în baza soldei lunare netă.

Ori,

în speță, plățile compensatorii și ajutoarele acordate reclamantului s-au

acordat în raport de solda lunară brută și prin urmare și din acest punct de

vedere aceste venituri erau impozabile.

Astfel

fiind față de considerentele mai înainte arătate urmează a admite recursul în

anulare a casa decizia pronunțată de Tribunalul Sibiu precum și sentința

pronunțată de Judecătoria Sibiu și, pe fond, acțiunea formulată de către

reclamant va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

:

Admite

recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile 1357 din 15 noiembrie 2001

a Tribunalului Sibiu pe care o casează precum și sentința  civilă 2363 din 4

aprilie 2001 a Judecătoriei Sibiu și pe fond respinge acțiunea formulată  de

D.C.ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 mai 2003.