ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 744/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.892 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Sibiu. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-reclamant P.I.M.personal și asistat de avocat D.S., precum și intimații-pârâți Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu și Ministerul de Interne prin consilier juridic A.R. Procedura completă. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului în anulare, casarea hotărârilor pronunțate și respingerea acțiunii reclamantului. Consilier juridic A.R. solicită admiterea recursului în anulare. Avocat D.S. solicită respingerea recursului în anulare și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză.

C U R T E A Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 decembrie 2000, reclamantul P.I.M.a solicitat obligarea pârâților Ministerul de Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu la plata ajutorului neimpozabil egal cu 15 solde lunare brute, stabilite în raport cu solda avută în luna martie 2000, actualizat potrivit indicelui de evoluție a inflației, începând cu luna aprilie 2000 până la data achitării efective și la plata a 9 solde, reprezentând ajutorul egal cu două solde lunare brute neimpozabile pentru fiecare an rămas până la împlinirea limitei de vârstă, sumă ce urmează a se stabili în aceleași condiții ca și cea dintîi.

Reclamantul a precizat acțiunea la 29 martie 2001, în sensul că a înțeles să solicite ajutorul neachitat la termen și impozitul reținut în mod ilegal, actualizate în funcție de indicele de inflație, motivat de faptul că, de la data promovării acțiunii și până la dezbaterea cauzei în fond, pârâții au achitat sumele cuvenite în sumă netă. Judecătoria Sibiu, prin sentința civilă nr.2360 din 4 aprilie 2001 a admis acțiunea, obligând pârâții să plătească reclamantului suma de 73.869.689 lei, reprezentând diferența dintre ajutorul brut neimpozabil și ajutorul net acordat, calculată la valoarea actualizată potrivit indicelui de inflație pe perioada 1 aprilie 2000 – 28 februarie 2001 și în continuare până la achitarea efectivă, precum și suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut următoarele: La data de 31 martie 2000, reclamantul a fost trecut în rezervă cu drept de pensie în condițiile Decretului nr.214/1977. Art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999 conferă cadrelor militare trecute în rezervă cu drept de pensie de serviciu și dreptul de a beneficia de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută avută în ultima lună de activitate, corespunzător vechimii efective ca militar. De asemenea, potrivit alin.2 al art.31 din aceeași lege, cadrele militare trecute în rezervă cu drept de pensie de serviciu, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege, mai beneficiază și de un ajutor egal cu două solde lunare brute neimpozabile, pentru fiecare an rămas până la împlinirea vârstei limită de pensionare.

A mai reținut instanța că ajutoarele acordate persoanelor din categoria din care face parte reclamantul nu reprezintă „venit salarial”, în sensul prevederilor pct.3 lit.c din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr.73/1999 și, ca atare, nu sunt impozabile. Pe de altă parte, sumele au fost achitate în tranșe succesive, contrar dispozițiilor Legii nr.138/1999 potrivit cărora plata ajutorului se va face „la trecerea în rezervă”. Astfel, plata s-a făcut cu întârziere, ceea ce îl îndreptățește pe reclamant să solicite actualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație. Soluția instanței de fond a fost menținută de Tribunalul Sibiu care, prin decizia civilă nr.892 din 12 iulie 2001, a respins recursul declarat de pârâtul Ministerul de Interne.

Împotriva acestor hotărâri, la data de 11 iulie 2002, a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, care, în temeiul art.330 pct.2 din C.proc.civ., a susținut că hotărârile judecătorești recurate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Astfel, au fost încălcate dispozițiile art.4,6,23 și 86 din O.G. nr.73/1999. S-a arătat, în esență, că ajutoarele prevăzute de art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999 fiind stabilite în raport de solda lunară brută și nu netă, conform prevederilor art.6 lit.f din O.G. nr.73/1999, nu sunt scutite de impozit pe venit. Pe de altă parte, ajutoarele acordate conform Legii nr.138/1999 nu se identifică cu cele prevăzute de art.5 lit.a din O.G.

nr.73/1999, întrucât acestea sunt venituri asimilate salariului, iar nu indemnizații cu destinație specială ce reprezintă o formă de sprijin acordat celor aflați în nevoie. Recursul în anulare este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Astfel, deși este real că potrivit art.31 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispozițiile art.5 din O.G.nr.73/27 august 1999 privind impozitul pe venit și respectiv H.G. nr.1066/24 decembrie 1999, care deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr.138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate din calitatea de salariat ale acestuia apare cu evidență că veniturile acordate militarilor, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu titlu de ajutoare în condițiile art.31 din lege decurg din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit. Că este așa o confirmă și Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin H.G.nr.1066/24 decembrie 1999 care, referindu-se la prevederile art.5 din ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.

Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate; ajutorul de înmormântare și altele. Textul menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută și prin urmare, aceste ajutoare, fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută, se impozitează ca orice venit brut. De altfel, art.86 din O.G.nr.73/1999 cuprinde expres dispoziția conform căreia se abrogă orice prevederi contrare menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă odată în plus intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.

Pe de altă parte, este de evidențiat și faptul că art.6 lit.”f” din O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit care enumeră veniturile scutite de impozit figurează doar plățile compensatorii și ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete. Or, în speță, ajutoarele acordate reclamantului s-au calculat în raport de solda lunară brută și prin urmare aceste venituri erau impozabile. Față de cele ce preced, recursul în anulare se privește ca fondat și urmare admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunțate în cauză și se va respinge ca nefondată acțiunea promovată de reclamantul P.I.M.

PENTRU ACESTE  MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.892 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Sibiu. Casează decizia recurată, precum și sentința civilă nr.2360 din 4 aprilie 2001 a Judecătoriei Sibiu și respinge ca nefondată acțiunea promovată de reclamantul P.I.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2003.