ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 744/2003

S-a

luat  în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile

nr.892 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Sibiu.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurentul-reclamant P.I.M.personal și asistat

de avocat D.S., precum și intimații-pârâți Inspectoratul de Poliție al

Județului Sibiu și Ministerul de Interne prin consilier juridic A.R.

Procedura

completă.

Reprezentanta

Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului în anulare, casarea

hotărârilor pronunțate și respingerea acțiunii reclamantului.

Consilier

juridic A.R. solicită admiterea recursului în anulare.

Avocat

D.S. solicită respingerea recursului în anulare și menținerea hotărârilor

pronunțate în cauză.

C U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22 decembrie 2000, reclamantul

P.I.M.a  solicitat obligarea pârâților Ministerul de Interne și Inspectoratul

de Poliție al Județului Sibiu la plata ajutorului  neimpozabil egal cu 15 solde

lunare brute, stabilite în raport cu solda avută în luna martie 2000,

actualizat potrivit indicelui de evoluție a inflației, începând cu luna aprilie

2000 până la data achitării efective și la plata a 9 solde, reprezentând

ajutorul egal cu două solde lunare brute neimpozabile pentru fiecare an rămas

până la  împlinirea limitei de vârstă, sumă ce urmează a se stabili în aceleași

condiții ca și cea dintîi.

Reclamantul

a precizat acțiunea la 29 martie 2001, în sensul că a înțeles să solicite

ajutorul neachitat la termen și impozitul reținut în mod ilegal, actualizate în

funcție de indicele de inflație, motivat de faptul că, de la data promovării

acțiunii și până la dezbaterea cauzei în fond, pârâții au achitat sumele

cuvenite  în sumă netă.

Judecătoria

Sibiu, prin sentința civilă nr.2360 din 4 aprilie 2001 a admis acțiunea,

obligând pârâții să plătească reclamantului suma de 73.869.689 lei,

reprezentând diferența dintre ajutorul brut neimpozabil și ajutorul net

acordat, calculată la valoarea actualizată potrivit indicelui de inflație pe

perioada 1 aprilie 2000 – 28 februarie 2001 și în continuare până la achitarea

efectivă, precum și suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru

a pronunța  această sentință judecătoria a reținut următoarele:

La

data de 31 martie 2000, reclamantul a fost trecut în rezervă cu drept de pensie

în condițiile Decretului nr.214/1977.

Art.31

alin.1 din Legea nr.138/1999 conferă cadrelor militare trecute în rezervă cu

drept de pensie de serviciu și dreptul de a beneficia de un ajutor neimpozabil

stabilit în raport cu solda lunară brută avută în ultima lună de activitate,

corespunzător vechimii efective ca militar.

De

asemenea, potrivit alin.2 al art.31 din aceeași lege, cadrele militare trecute

în rezervă cu drept de pensie de serviciu, înainte de împlinirea vârstei

prevăzute de lege, mai beneficiază și de un ajutor egal cu două solde lunare

brute neimpozabile, pentru  fiecare an rămas până la împlinirea vârstei limită

de pensionare.

A mai reținut instanța că ajutoarele acordate persoanelor din

categoria din care face parte reclamantul nu reprezintă „venit salarial”, în

sensul prevederilor pct.3 lit.c din Normele metodologice de aplicare a O.G.

nr.73/1999 și, ca atare, nu sunt impozabile.

Pe

de altă parte, sumele au fost achitate în tranșe succesive, contrar

dispozițiilor Legii nr.138/1999 potrivit cărora plata ajutorului se va face „la

trecerea în rezervă”.

Astfel,

plata s-a făcut cu întârziere, ceea ce îl îndreptățește pe reclamant să

solicite actualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.

Soluția

instanței de fond a fost menținută de Tribunalul Sibiu care, prin decizia

civilă nr.892 din 12 iulie 2001, a respins recursul declarat de pârâtul

Ministerul de Interne.

Împotriva

acestor hotărâri, la data de 11 iulie 2002, a declarat recurs în anulare

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, care,

în temeiul art.330 pct.2 din C.proc.civ., a susținut că hotărârile

judecătorești recurate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea

ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Astfel,

au fost încălcate dispozițiile art.4,6,23 și 86 din O.G. nr.73/1999.

S-a

arătat, în esență, că ajutoarele prevăzute de art.31 alin.1 din Legea

nr.138/1999 fiind stabilite în raport de solda lunară brută și nu netă, conform

prevederilor art.6 lit.f din O.G. nr.73/1999, nu sunt scutite de impozit pe

venit.

Pe

de altă parte, ajutoarele acordate conform Legii nr.138/1999 nu se identifică

cu cele prevăzute de art.5 lit.a din O.G. nr.73/1999, întrucât acestea sunt

venituri asimilate salariului, iar nu indemnizații cu destinație specială ce

reprezintă o  formă de sprijin acordat celor aflați în nevoie.

Recursul

în anulare este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Astfel,

deși este real că potrivit art.31 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și

alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în

retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază  de un ajutor

neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie

raportat la dispozițiile art.5 din O.G.nr.73/27 august 1999 privind impozitul

pe venit și respectiv H.G. nr.1066/24 decembrie 1999, care deși  confirmă

neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri

fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or,

față de împrejurarea că însăși Legea nr.138/1999 se referă la salarizarea

personalului militar și la drepturile derivate din calitatea de salariat  ale

acestuia apare cu evidență că veniturile acordate militarilor, la trecerea în

rezervă sau direct în retragere, cu titlu de ajutoare în condițiile art.31 din

lege decurg din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse

impozitării în condițiile O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit.

Că

este așa o confirmă și Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr.73/1999

privind impozitul pe venit aprobate prin H.G.nr.1066/24 decembrie 1999 care,

referindu-se la prevederile art.5 din ordonanță, individualizează categoriile

de venituri ce nu sunt impozabile.

Din

enumerarea făcută de text rezultă  că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv

forme de sprijin cu destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă

soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social

acordat potrivit legii; ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în

situații de necesitate; ajutorul de înmormântare și altele.

Textul

menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă

acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută și prin urmare,

aceste ajutoare, fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda

brută, se impozitează ca orice venit brut.

De

altfel, art.86 din O.G.nr.73/1999 cuprinde expres dispoziția conform căreia se

abrogă orice prevederi contrare menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă odată

în plus intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.

Pe de altă parte, este de evidențiat și faptul că

art.6 lit.”f” din O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit care enumeră

veniturile scutite de impozit figurează doar plățile compensatorii și

ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete.

Or,

în speță, ajutoarele acordate reclamantului s-au calculat în raport de solda

lunară brută și prin urmare aceste venituri erau impozabile.

Față

de cele ce preced, recursul în anulare se privește ca fondat și urmare

admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunțate în cauză și se va respinge

ca nefondată acțiunea promovată de reclamantul P.I.M.

PENTRU ACESTE  MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva deciziei civile nr.892 din 12 iulie 2001 a Tribunalului

Sibiu.

Casează

decizia recurată, precum și sentința civilă nr.2360 din 4 aprilie 2001 a

Judecătoriei Sibiu și respinge ca nefondată acțiunea promovată de reclamantul

P.I.M.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 februarie 2003.