ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1805/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.2361 din 4 aprilie 2001 a Judecătoriei Sibiu, deciziei civile nr.871 din 28 iunie 2001 a Tribunalului Sibiu. La apelul nominal s-au prezentat: intimatul Ministerul de Interne, prin consilier juridic A.R.care răspunde și pentru intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, lipsind intimatul-reclamant P.M.M.. Procedura completă. Nefiind chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului în anulare cu care a fost investită. Reprezentanta Ministerului Public susține recursul în anulare și solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond respingerea acțiunii, conform art.313 din C.proc.civ..

Consilier juridic A.R.pune aceleași concluzii de admitere a recursului în anulare. CURTEA, Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la Judecătoria Sibiu, înregistrată sub nr.9390 din 22 decembrie 2000 reclamantul P.M.M. cu domiciliul în municipiul Sibiu Bd. Mihai Viteazu nr.19 bl. V 9, a chemat în judecată civilă Ministerul de Interne și Inspectoratul de Poliție al Judecătoriei Sibiu pentru a fi obligați la plata sumei de 56.646.330 lei actualizată potrivit coeficientului de inflație la data plății, reprezentând diferența între ajutorul brut datorat conform art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999 de (opt ) 8 solde lunare brute stabilite în raport de ultima soldă brută și ajutorul net efectiv plătit la trecerea în rezervă.

În motivarea pretențiilor reclamantul a susținut în esență, că deși urmare a trecerii sale în rezervă cu drept de pensie potrivit deciziei nr.123604 din 15 mai 2000 a Ministerului de Interne - Serviciul Pensii era îndreptățit potrivit art.31 pct.1 din Legea nr.138/1999 la plata integrală a unui ajutor calculat în raport de ultima soldă lunară brută, de 15 solde neimpozabile, i s-a acordat în mod efectiv numai o parte din solde și numai suma netă rezultată după deducerea impozitului pe salariu. Invocând O.G.nr.73/1999 prin care au fost explicit abrogate dispozițiile legale privind neaplicarea impozitului pentru ajutoarele salariale acordate în condițiile art.31 din Legea nr.138/1999, pârâții au cerut prin întâmpinare să se respingă acțiunea ca nefondată.

Soluționând cauza în primă instanță prin sentința civilă nr.2361 din 4 aprilie 2001 Judecătoria Sibiu constituită în complet pentru soluționarea litigiilor de muncă, a admis acțiunea precizată ulterior și a obligat pe pârâți să plătească reclamantului suma de 56.646.330 lei reprezentând diferența între ajutorul brut neimpozabil cuvenit și ajutorul net acordat efectiv, calculată la valoarea actualizată prin aplicarea indicelui de inflație, aplicabill până la plata efectivă a creanței. Hotărârea primei insntanțe a fost confirmată prin respingerea recursului declarat de către Inspectoratul de Poliție a Jud. Sibiu conform deciziei nr.871 din 28 iunie 2001 a Tribunalului Sibiu. Prin hotărârile menționate s-a considerat prin interpretarea legii aplicabile, că ajutoarele prevăzute de art.31 din Legea nr.138/1999 nu constituie venituri impozabile și nu ar putea fi impozitate conform O.G.

nr.73/1999, așa încât reținerea impozitului la sumele acordate cu acest titlu ar fi nelegală. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză Procurorul general de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat în termenul legal, recursul în anulare de față întemeiat pe dispozițiile art.330 pct.2 C.proc.civ.. Invocându-se încălcarea esențială a legii cu consecința văditei netemeinicii a hotărârilor pronunțate s-a susținut că instanțele au nesocotit dispozițiile art.6 lit.f din O.G. nr.73/1999 aplicabile în cauză, potrivit cărora ajutoarele salariale acordate potrivit Legii nr.138/1999 nu sunt exceptate de la impozitare. Recursul este fondat. Potrivit deciziei nr.123604 din 15 mai 2000 a Ministerului de Interne – Serviciul Pensii, reclamantul în calitatea sa de cadru militar activ, a fost trecut în rezervă cu drept de pensie de serviciu.

Cu această ocazie și ulterior pe parcursul procesului s-a acordat reclamantului în temeiul Legii nr.138/1999 și O.G. nr.73/1999 un ajutor echivalent cu 15 solde lunare brute calculate în raport de ultima soldă, după deducerea și virarea impozitului pe salariu la bugetul de stat. Reținerea și virarea impozitului la buget se dovedește corectă fiind întemeiată pe dispozițiile legale în vigoare la data stabilirii și acordării drepturilor cuvenite, întrucât: Potrivit art.31 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie, cadrele militare erau îndreptățite și la plata unui ajutor neimpozabil stabilit în funcție de solda lunară brută.

Încadrându-se în categoria drepturilor salariale din care izvorăsc, la care se referă și al căror regim îl poartă în temeiul legii, salariile acordate global odată cu încetarea raporturilor de muncă în condițiile concrete reglementate, nu au fost asimilate drepturilor bănești nesupuse impozitării, prin O.G.nr.73/1999 care au în vedere în mod explicit ajutoarele acordate ca forme de sprijin cu destinație socială, de urgență, de necesitate, ocazionale, altele decât cele de natură salarială. Cum și prin dispozițiile art.86 din O.G. nr.73/1999 s-a prevăzut expres că prevederile contrare ordonanței sunt abrogate, orice altă interpretare în aplicarea legii este exclusă. Așa fiind recursul în anulare se va admite și ca urmare conform art.312 C.proc.civ.

se va dispune casarea hotărârilor pronunțate în cauză și respingerea acțiubnii. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.871 din 28 iunie 2001 a Tribunalului Sibiu. Casează decizia recurată, precum și sentința civilă nr.2361 din 4 aprilie 2001 a Judecătoriei Sibiu și respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul P.M.M.. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 7 mai 2003.