ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 237/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 237/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată la
Tribunalul Sibiu, reclamantul D.V.T. a chemat în judecată pârâții Ministerul de
Interne și Inspectoratul Poliției Județului Sibiu, solicitând obligarea
acestora la plata, actualizată, a ajutorului neimpozabil egal cu 20 solde
lunare brute, stabilite în raport de solda avută în luna martie 2000,
actualizată potrivit indicelui de inflație, până la data achitării efective.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că la
data trecerii în rezervă, cu drept de pensie, ar fi beneficiat de un ajutor,
neimpozabil, în raport cu solda lunară brută [art. 31 alin. (1) din Legea nr.
138/1999] și având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit această obligație, a
solicitat acordarea ajutorului legal, neimpozabil, actualizat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul
Ministerul de Interne a cerut respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că
ajutoarele acordate cadrelor militare conform art. 31 din Legea nr. 138/1999,
sub formă de solde lunare brute, se impozitează, potrivit O.G. nr. 73/1999 și
în temeiul O.U.G. nr. 137/2000 se plătesc eșalonat, într-un termen maxim de 9
luni.
Pârâtul
Ministerul de Interne a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului
Finanțelor.
Prin sentința civilă nr. 568 din 4
octombrie 2001, pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a admis
acțiunea introdusă de reclamant și pârâții Ministerul
de Interne și Inspectoratul Poliției Județene Sibiu, au fost obligați la plata
sumei de 130.996.382 lei, reprezentând valoarea actualizată a drepturilor
bănești neacordate la data pensionării, actualizată până la data plății
efective.
Totodată s-a admis cererea de chemare în garanție a
Ministerului Finanțelor.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că aceste
ajutoare sunt acordate, cu titlu de recompensă, pentru munca desfășurată
într-un domeniu special de activitate și reprezintă o măsură de protecție
socială la trecerea în rezervă, înainte de împlinirea vârstei de pensionare.
Recursurile
declarate de pârâtul Ministerul de Interne și de chematul în garanție
Ministerul Finanțelor au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 570 din 18
martie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.
În considerentele deciziei s-a
arătat că recurentul-pârât a reținut nelegal intimatului-reclamant impozitul
pentru sumele primite în temeiul art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr.
138/1999, deși acest text de lege prevede expres că ajutoarele acordate sunt
neimpozabile, dispoziție legală care are caracterul unei norme speciale,
derogatorii de la norma generală și abrogarea dispusă prin O.G. nr. 73/1999 nu
privește prevederea legală evocată (art. 31 din Legea nr. 138/1999) și
ajutoarele acordate nu au caracter salarial.
Împotriva hotărârilor pronunțate, în
temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare Procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu
motivarea că sentința și decizia atacate au fost pronunțate cu încălcarea
esențială a legii, respectiv a dispozițiilor art. 4, art. 6, art. 23 și art. 86
din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, ceea ce a determinat o
soluționare greșită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare este fondat.
Conform art. 4 lit. b) din O.G. nr.
73/1999 sunt supuse impozitării veniturile din salariu, cu care sunt asimilate
în baza art. 23 lit. b) din ordonanță și drepturile de soldă lunară,
indemnizațiile, primele, sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare,
acordate potrivit legii.
Art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999
prevede scutirea de impozit pentru sumele reprezentând plăți compensatorii
calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare
trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de restructurare și reducere, precum și
pentru ajutoarele stabilite în raport de solda netă acordată la trecerea în
rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau pentru cele care nu
îndeplinesc condițiile de pensie.
În speță însă ajutoarele prevăzute de
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda
lunară brută iar nu de cea netă și prin urmare nu se încadrau în prevederile art.
6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999.
De asemenea, deși art. 5 din O.G. nr. 73
din 27 august 1999 privind impozitul pe venit și respectiv H.G. nr. 1066 din 29
decembrie 1999 confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare,
precizează totodată și care anume venituri fac parte din această categorie,
excluzându-le pe cele de natură salarială.
Întrucât Legea nr. 138/1999 se referă la
salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din
calitatea de salariat, apare cu evidență că și veniturile acordate militarilor
la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în
condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariați și prin urmare
sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999.
Că este așa o confirmă și Normele
metodologice pentru aplicarea menționatei ordonanțe aprobate prin H.G. nr. 1066
din 29 decembrie 1999 care, referindu-se la art. 5 din ordonanță, enumeră
categoriile de ajutoare ce nu se impozitează, fără a face însă nici o referire la
ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu
solda lunară brută.
Dimpotrivă, din enumerarea făcută de text
rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv formele de sprijin cu
destinație specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care
satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii
și ajutorul de înmormântare.
Din cele expuse rezultă că ajutoarele în
discuție, fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută,
sunt supuse impozitării ca orice venit brut.
De altfel, în art. 86 din O.G. nr.
73/1999 se statuează expres că se abrogă orice dispoziții contrare menționatei
ordonanțe ceea ce atestă odată în plus intenția legiuitorului de a impozita
aceste categorii de ajutoare.
Față de cele ce preced, urmează a admite
recursul în anulare, a casa hotărârile atacate și în fond a respinge acțiunea
introdusă de intimatul-reclamant D.V.T., precum și cererea de chemare în
garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de intimatul-pârât
Ministerul Administrației și Internelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat
de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție împotriva deciziei nr. 570 din 18 martie 2002 a Curții de Apel Alba
Iulia, secția civilă și sentinței civile nr. 568 din 4 octombrie 2001 a
Tribunalului Sibiu.
Casează hotărârile atacate și în fond
respinge acțiunea reclamantului D.V.T., precum și cererea de chemare în garanție
a Ministerului Finanțelor Publice promovată de Ministerul Administrației și
Internelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie
2004.