ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 237/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Sibiu, reclamantul D.V.T. a chemat în judecată pârâții Ministerul de Interne și Inspectoratul Poliției Județului Sibiu, solicitând obligarea acestora la plata, actualizată, a ajutorului neimpozabil egal cu 20 solde lunare brute, stabilite în raport de solda avută în luna martie 2000, actualizată potrivit indicelui de inflație, până la data achitării efective. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că la data trecerii în rezervă, cu drept de pensie, ar fi beneficiat de un ajutor, neimpozabil, în raport cu solda lunară brută [art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999] și având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit această obligație, a solicitat acordarea ajutorului legal, neimpozabil, actualizat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul de Interne a cerut respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că ajutoarele acordate cadrelor militare conform art. 31 din Legea nr. 138/1999, sub formă de solde lunare brute, se impozitează, potrivit O.G. nr. 73/1999 și în temeiul O.U.G. nr. 137/2000 se plătesc eșalonat, într-un termen maxim de 9 luni. Pârâtul Ministerul de Interne a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor. Prin sentința civilă nr. 568 din 4 octombrie 2001, pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a admis acțiunea introdusă de reclamant și pârâții Ministerul de Interne și Inspectoratul Poliției Județene Sibiu, au fost obligați la plata sumei de 130.996.382 lei, reprezentând valoarea actualizată a drepturilor bănești neacordate la data pensionării, actualizată până la data plății efective.

Totodată s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că aceste ajutoare sunt acordate, cu titlu de recompensă, pentru munca desfășurată într-un domeniu special de activitate și reprezintă o măsură de protecție socială la trecerea în rezervă, înainte de împlinirea vârstei de pensionare. Recursurile declarate de pârâtul Ministerul de Interne și de chematul în garanție Ministerul Finanțelor au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 570 din 18 martie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă. În considerentele deciziei s-a arătat că recurentul-pârât a reținut nelegal intimatului-reclamant impozitul pentru sumele primite în temeiul art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999, deși acest text de lege prevede expres că ajutoarele acordate sunt neimpozabile, dispoziție legală care are caracterul unei norme speciale, derogatorii de la norma generală și abrogarea dispusă prin O.G.

nr. 73/1999 nu privește prevederea legală evocată (art. 31 din Legea nr. 138/1999) și ajutoarele acordate nu au caracter salarial. Împotriva hotărârilor pronunțate, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu motivarea că sentința și decizia atacate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, respectiv a dispozițiilor art. 4, art. 6, art. 23 și art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Recursul în anulare este fondat. Conform art. 4 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 sunt supuse impozitării veniturile din salariu, cu care sunt asimilate în baza art. 23 lit. b) din ordonanță și drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii.

Art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 prevede scutirea de impozit pentru sumele reprezentând plăți compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de restructurare și reducere, precum și pentru ajutoarele stabilite în raport de solda netă acordată la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau pentru cele care nu îndeplinesc condițiile de pensie. În speță însă ajutoarele prevăzute de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară brută iar nu de cea netă și prin urmare nu se încadrau în prevederile art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999. De asemenea, deși art. 5 din O.G.

nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit și respectiv H.G. nr. 1066 din 29 decembrie 1999 confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată și care anume venituri fac parte din această categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială. Întrucât Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidență că și veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999. Că este așa o confirmă și Normele metodologice pentru aplicarea menționatei ordonanțe aprobate prin H.G.

nr. 1066 din 29 decembrie 1999 care, referindu-se la art. 5 din ordonanță, enumeră categoriile de ajutoare ce nu se impozitează, fără a face însă nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută. Dimpotrivă, din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv formele de sprijin cu destinație specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii și ajutorul de înmormântare. Din cele expuse rezultă că ajutoarele în discuție, fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută, sunt supuse impozitării ca orice venit brut.

De altfel, în art. 86 din O.G. nr. 73/1999 se statuează expres că se abrogă orice dispoziții contrare menționatei ordonanțe ceea ce atestă odată în plus intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare. Față de cele ce preced, urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile atacate și în fond a respinge acțiunea introdusă de intimatul-reclamant D.V.T., precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de intimatul-pârât Ministerul Administrației și Internelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 570 din 18 martie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă și sentinței civile nr. 568 din 4 octombrie 2001 a Tribunalului Sibiu. Casează hotărârile atacate și în fond respinge acțiunea reclamantului D.V.T., precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice promovată de Ministerul Administrației și Internelor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2004.