ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1806/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

sentinței civile nr. 2357 din 4 aprilie 2001 a Judecătoriei Sibiu, deciziei

civile nr. 893    din  12 iulie 2001  a Tribunalului Sibiu .

La apelul nominal s-au

prezentat: intimații-pârâți Ministerul de Interne, prin consilier juridic A.R.,

Inspectoratul Poliției Județene în reprezentarea aceluiași consilier juridic,

lipsint intimatul-reclamant S.I.M.

Procedura completă.

Se referă depunerea de

către intimatul-reclamant S.I.M.a unei întâmpinări la motivele recursului în anulare.

Curtea verifică

complinirea cerințelor referitoare la comunicarea întâmpinării și cum părțile

declară instanței că au luat cunoștință de conținutul acesteia, acordă cuvântul

reprezentantei Miniserului Public pe recursul în anulare.

Reprezentanta Ministerului

Public susține recursul în anulare solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor criticate în temeiul art. 330 alin. (2) coroborat cu art. 313 din

C.proc.civ.și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamant, ca

neîntemeiată.

Consilier juridic

R.A., pentru intimații-pârâți solicită, la rându-i, admiterea recursului în

anulare, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond respingerea acțiunii.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului în

anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 21 decembrie 2000, pe rolul Judecătoriei Sibiu, reclamantul

S.I.M.a chemat în judecată pe pârâții Ministerul de Interne, Inspectoratul de

Poliție al Județului Sibiu, pentru ca, prin sentința ce instanța va pronunța să

fie obligați aceștia la plata sumelor nelegal reținute, cu titlul de impozit

pentru cele 12 solde lunare, ce i-au fost acordate reclamantului, în temeiul

art. 31 alin. 2 din Legea 138/1999, actualizate potrivit indicelui de evoluție

a inflației. La termenul din 5 februarie 2001, reclamantul și-a precizat

cuantumul pretențiilor la 58.987.710 lei.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin decizia 123533 din 24 aprilie 2000, emisă de

Ministerul de Interne, la data de 29 februarie 2000, a fost trecut în rezervă,

cu drept de pensie, având o vechime efectivă în serviciul militar de 23 de ani,

4 luni și 23 de zile, beneficiind de un ajutor egal cu 12 solde neimpozabile,

care însă nu i-a fost remis.

Pârâtul Ministerul de

Interne a opus pretențiilor reclamantului o întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând că, prin art. 86 din O.G.73/1999

au fost abrogate o sereie de acte normative inclusiv art. 31 din Legea 136/1999

referitoare la „ajutorul” neimpozabil” de care beneficiază cadrele militare

trecute în rezervă cu dreptul la pensie.

Prin sentința civilă

2357 din 4 aprilie 2001, Judecătoria Sibiu a admis acțiunea precizată și a

obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 58.987.710 lei, cu titlu de

diferență dintre ajutorul brut neimpozabil și ajutorul net acordat,

reactualizată, potrivit indicelui de inflație pe perioada 1 aprilie – 28

februarie 2001 și în continuare, până la achitarea efectivă precum și la

500.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâtul Ministerul de Interne, criticând soluția instanței de

fond, care a făcut o greșită aplicare a legii, în interpretarea prevederilor

art. 31 din Legea 138/1999.

Prin decizia 893

pronunțată la 12 iulie 2001, Tribunalul Sibiu a respins recursul declarat

împotriva sentinței 2357/4 aprilie 2001 pe care a menținut-o ca temeinică și

legală.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar a preluat motivarea primei instanțe, în

sensul că Legea 138/1999 conține dispozițiile speciale, ce derogă de la

prevederile Ordonanței 73/1999, conform căreia, se prevăd limitativ veniturile

neimpozabile, printre care se numără și ajutoarele acordate potrivit legilor

speciale.

Împotriva hotărârilor

pronunțate în  cauză procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile

art. 330 pct. 2 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G.nr. 138 din

2 octombrie 2000 și nr. 59 din 27 aprilie 2001, criticând cele două hotărâri

date în cauză, susținând că acestea au fost pronunțate cu încălcarea esențială

a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a  cauzei pe fond.

În motivarea

recursului în anulare s-a arătat că instanțele au încălcat dispozițiile art. 4,

6, 23 și 86 din O.G.73/1999, făcând o greșită aplicare a legii, în dezvoltarea

acestor motive precizând că sunt supuse impozitării veniturile din salarii, cu

care sunt asimilate, conform art. 23 lit. „b” din ordonanță și drepturile de soldă

lunară, indemnizațiile, primele, sporurile și alte drepturi ale cadrelor

militare, acordate potrivit legii.

Scutirea de impozit

pe venit este reglementată de art. 6 lit. „f” din Ordonanța 73/1999 pentru

sumele reprezentând plăți compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare

nete, acordate cadrelor militare trecute în rezervă, sau direct, în retragere

cu drept de pensie sau pentru cele care nu îndeplinesc condiții de pensie.

Având în vedere că

ajutoarele prevăzute de art.  31 alin. 1 din Legea 138/1999 au fost stabilite

în funcție de solda lunară brută, și nu netă, acestea nu sunt scutite de

impozit.

În apărare,

intimatul-reclamant S.I.M.a depus întâmpinare susținând că ajutoarele cuvenite

acestuia nu se încadrează în categoria veniturilor din salarii sau asimilate

salariilor așa cum sunt reglementate de art. 22 – 23 din O.G.73/1999.

Recursul în anulare

este fondat pentru următoarele considerente:

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că reclamantul, ofițer activ în Ministerul de

Interne, a fost trecut în rezervă la 29 februarie 2000, la această dată

beneficiind de un ajutor stabilit în raport de solda lunară brută și cu o

vechime efectivă de 23 de ani, 4 luni și 23 de zile, conform art. 31 din Legea

138/1999. Reclamantul nu a beneficiat de plăți compensatorii, întrucât a fost

trecut în rezervă la limită de vârstă în grad.

S.I.M.nu a contestat

modul de calcul al sumelor încasate, ci faptul că acestea au fost supuse

impozitării, în condițiile O.G.73/1999 privind impozitul pe venit și a

O.G.1066/199, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G.nr.

37/1999, iar instanțele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de

bani cu titlu de impozit.

O atare soluție este

greșită.

Astfel, deși potrivit

art. 31 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale

personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept

de pensie, cadrele beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu

solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispozițiile art. 5 din

O.G.73/24 august 1999 privind impozitul pe venit și respectiv H.G.nr. 1066/24

decembrie 1999, care, deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din

ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie,

excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or, față de

împrejurarea că însăși Legea 138/1999 se referă la salarizarea personalului

militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare

cu evidență că veniturile acordate la trecerea în rezervă sau direct în

retragere cu titlu de ajutoare, în condițiile art. 31 din lege, decurg din

statutul lor de salariați, și, prin urmare, sunt supuse impozitării, în

condițiile O.G.nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.

Că este așa, o

confirmă și Normele metodologice pentru aplicarea O.G.nr. 73/1999 privind

impozitul pe venit, aprobate prin H.G.nr. 1066/24 decembrie 1999, care,

referindu-se la prevederile art. 5 din ordonanță, individualizează categoriile

de venituri ce nu sunt impozitate.

Din enumerarea făcută

de text, rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv formele de sprijin

cu destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care

satisfac stagiul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii,

ajutorul de urgență acordat de Guvern și de primari în situații de necesitate,

ajutorul de înmormântare și altele.

Textul menționat nu

face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor

militare în raport cu solda lunară brută și prin urmare, aceste ajutoare fiind

de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută, se impozitează ca

orice venit brut.

De altfel, chiar art.

86 din O.G.73/1999 cuprinde expres dispoziția conform căreia se abrogă orice

prevederi contrare menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă o dată în plus

intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.

Concluzionând,

recursul în anulare promovat este fondat și, urmare admiterii acestuia, se vor

casa hotărârile pronunțate în cauză și va fi respinsă acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva deciziei civile 893 din 12 iulie 2001 a

Tribunalului Sibiu.

Casează decizia recurată

precum și sentința civilă nr.2357 din 4 aprilie 2001 a Judecătoriei Sibiu și

respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul S.I.M., în

contradictoriu cu Ministerul de Interne, Inspectoratul de Poliție al Județului

Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai    2003.