ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5143/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 562 din 4 octombrie 2001, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N. împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naționale, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârât împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice și, pe cale de consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 77.860.010 lei cu titlu de drepturi bănești neacordate la pensionare, iar chematul în garanție să plătească pârâtului aceeași sumă ca mai sus. Prin aceeași sentință, s-a respins cererea formulată de reclamantul I.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, precum și cererea acestui pârât împotriva chematului în garanție.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții C.N. și I.I., care au făcut parte din personalul militar al Ministerului Apărării Naționale, au fost trecuți în rezervă la 29 februarie 2000 și, respectiv la 3 aprilie 2000. La pensionare, C.N. a beneficiat de ajutoarele stabilite de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, respectiv 20 solde în sumă totală brută de 200.620.000 lei. Potrivit textului de lege mai sus menționat, ajutoarele acordate sunt neimpozabile și se stabilesc în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziției de activitate. Tribunalul a mai reținut că pârâții, cu ocazia plății, i-au calculat și reținut un impozit aferent în valoare de 77.860.010 lei și au achitat reclamantului diferența de 122.759.990 lei.

În ceea ce-l privește pe reclamantul I.I., instanța de fond a reținut că acesta a beneficiat de plăți compensatorii și ajutoare achitate în valoare netă, după reținerea impozitului, conform adeverinței depuse la dosar. Tribunalul a apreciat că pretențiile reclamantului I.I. sunt neîntemeiate, deoarece acesta a beneficiat de plăți compensatorii în temeiul O.G. nr. 7/1998, care se stabilesc în raport cu solda netă și sunt supuse impozitării, urmare a abrogării art. 7 și 8 din prezenta ordonanță, prin art. 86 din O.G. nr. 73/1999. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Ministerul Apărării Naționale, reclamantul I.I. și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Sibiu.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 254 din 11 februarie 2002, a admis recursul reclamantului I.I., a modificat sentința numai în ceea ce privește cererea acestuia și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și, pe cale de consecință, a obligat pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale să plătească reclamantului I.I. suma de 47.859.782 lei cu titlu de drepturi bănești neacordate. De asemenea, a obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să plătească pârâtului Ministerul Apărării Naționale aceeași sumă și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Au fost respinse ca nefondate recursurile formulate de Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Finanțelor Publice.

Curtea de apel a reținut că reclamantul I.I. a beneficiat de ajutoare în baza Legii nr. 138/1999, ca și reclamantul C.N., căruia instanța i-a admis acțiunea. În aceste condiții, curtea de apel a admis recursul reclamantului I.I. și a modificat sentința în sensul admiterii cererii în ceea ce privește suma 47.859.782 lei reprezentând impozitul aferent ajutorului acordat în baza Legii nr. 138/1999. În schimb, instanța de apel nu a reținut susținerile privind plățile compensatorii acordate în baza O.G. nr. 7/1998, deoarece, la data trecerii sale în rezervă, scutirea de impozit acordată de sus amintita ordonanță, era obligată expres prin art. 86 alin. (15) din O.G. nr. 73/1999, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2000. Împotriva acestor hotărâri, la data de 17 octombrie 2002, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc.

civ. a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, motivând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. În cauză, pârâtul-intimat Ministerul Apărării Naționale a formulat, în temeiul art. 404 2 C. proc. civ., cerere de restabilire a situației anterioare executării solicitând ca în situația admiterii recursului în anulare, a casării celor două hotărâri și a respingerii în fond a acțiunii, să se dispună întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare. Recursul în anulare este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Din dosar rezultă că reclamanții au fost trecuți în rezervă prin ordin al ministrului la data de 29 februarie 2000, C.N.

și 3 aprilie 2000, I.I. La data trecerii în rezervă, reclamanții au beneficiat de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută și cu vechimea efectivă ca militar conform art. 31 din Legea nr. 138/1999, și de plăți compensatorii în cuantum de două solde lunare brute pentru fiecare an rămas până la vârsta de 55 ani potrivit prevederilor art. 7 din O.G. nr. 7/1998. Reclamanții nu au contestat modul de calcul al respectivelor sume, ci faptul că acestea au fost supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit și a O.G. nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 73/1999, iar instanțele au apreciat că reclamanții nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit, cu privire la ajutoarele acordate.

O atare soluție este, însă, greșită. Astfel, deși este real că potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit și respectiv H.G. nr. 1066 din 24 decembrie 1999, care deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidență că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit. Că este așa o confirmă și Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin H.G. nr. 1066 din 24 decembrie 1999, care, referindu-se la prevederile art. 5 din ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.

Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate; ajutorul de înmormântare și altele. Textul menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută și prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută, se impozitează ca orice venit brut. De altfel, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 cuprinde expres dispoziția conform căreia se abrogă orice prevederi contrare menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă odată în plus intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.

În ceea ce privește plățile compensatorii acordate reclamanților potrivit art. 7 din O.G. nr. 7/1999 calculate tot în raport de solda brută, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit statuează expres abrogarea acestui text cu privire la neimpozitarea respectivelor venituri și, prin urmare, reclamantul datorează impozite și pentru aceste sume. Pe de altă parte, este de evidențiat și faptul că în art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit care enumeră veniturile scutite de impozitul pe venit figurează doar plățile compensatorii și ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete. Or, în speță, plățile compensatorii și ajutoarele acordate reclamantului s-au calculat în raport de solda lunară brută și, prin urmare, atare venituri erau impozabile.

Față de cele ce preced, recursul în anulare se privește ca fondat și, urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunțate în cauză și se va respinge ca neîntemeiată acțiunea introdusă de reclamanți. Văzând și dispozițiile art. 404 2 alin. (1) C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 254 din 11 februarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 562 din 4 octombrie 2001 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, și în fond, respinge acțiunea reclamanților I.I. și C.N. Conform art. 404 1 C. proc. civ. dispune restabilirea situației anterioare, prin întoarcerea executării. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2003.