ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4779/2003

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 septembrie 2001 și precizată la data de 8 noiembrie 2001 pe rolul Tribunalului Sibiu reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale și UM 01606 Sibiu solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâții la plata sumei de 71.782.026 lei actualizată, potrivit indicelui de inflație, la data achitării efective, reprezentând impozit nelegal aplicat și reținut asupra ajutoarelor și plăților compensatorii cuvenite în baza art. 31 din Legea nr. 138/1999 și art. 7 din O.G. nr. 7/1998. Prin întâmpinarea depusă, pârâții Ministerul Apărării Naționale și UM 01606 Sibiu au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Acești pârâți au formulat totodată și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor solicitând ca în cazul admiterii acțiunii reclamantului chematul în garanție să le plătească această sumă. Tribunalul Sibiu prin sentința civilă nr. 722 din 15 noiembrie 2001 a respins acțiunea formulată de către reclamant ca nefondată și a respins și cererea de chemare în garanție formulată de către pârâți. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul a fost trecut în rezervă cu drept de pensie, conform deciziei de pensionare nr. 088962 din 22 iunie 2000. La pensionare, reclamantul a beneficiat de plăți compensatorii egale cu 10 solde și ajutoare stabilite prin reglementările în vigoare cu privire la salarizarea personalului militar prevăzute de Legea nr. 138/1999 egale cu 15 solde conform dispozițiilor art. 7 din O.G.

nr. 7/1998. Cu ocazia achitării sumelor cuvenite cu acest titlu s-a calculat și reținut impozitul aferent în valoare totală de 50.127.600 lei, reclamantul încasând suma netă de 76.530.975 lei. A mai reținut instanța că deși art. 7 din O.G. nr. 7/1998 și respectiv art. 31 din Legea nr. 138/1999 stabilesc că plățile compensatorii și ajutoarele datorate la pensionare sunt neimpozabile și se stabilesc în funcție de solda brută, aceste dispoziții nu erau aplicabile reclamantului; față de data pensionării acestuia fiind incidente, însă, prevederile art. 6 lit. f) și art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul invocând motive de nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 623 din 25 martie 2002, a admis recursul, a modificat sentința în sensul admiterii acțiunii formulată de către reclamant și obligarea pârâților la plata sumei de 46.344.780 lei. A admis și cererea de chemare în garanție formulată de către pârâți și a obligat Ministerul Finanțelor Publice să plătească acestora suma de 46.344.780 lei. Pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 6.800.000 lei cheltuieli de judecată. Motivându-și hotărârea, instanța de recurs a reținut că reclamantul a beneficiat de plăți compensatorii și ajutoare în baza art. 7 din O.G. nr. 7/1998 și în baza art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999. În ceea ce privește impozitarea sumelor primite a reținut că cele primite în baza art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 sunt neimpozabile; această dispoziție nu a fost abrogată prin O.G.

nr. 73/1999. Sumele primite, însă, în baza art. 7 din O.G. nr. 7/1998, sunt impozabile, deoarece prin art. 86 din O.G. nr. 73/1999 – ce reprezintă dreptul comun în materia impozitelor – au fost abrogate prevederile art. 7 din O.G. nr. 7/1978. În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 alin. (2) C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 623 din 25 martie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, considerând că această hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Se susține că instanța a încălcat dispozițiile art. 4, art. 6, art. 23 și art. 86 din O.G.

nr. 73/1999, făcând o aplicare greșită a legii. Potrivit art. 4 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 sunt supuse impozitării veniturile din salariu, cu care sunt asimilate, conform art. 23 lit. b) din ordonanță și drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii. Scutirea de impozit pe venit este prevăzută de art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 pentru sumele reprezentând plăți compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate cadrelor militare trecute în rezervă. Întrucât, însă, ajutoarele prevăzute de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1998 au fost stabilite în raport de solda brută și nu netă, ele nu sunt scutite de impozit pe venit [conform art. 6 lit. f )din O.G.

nr. 73/1999]. Recursul în anulare este fondat. Astfel, deși în conformitate cu prevederile art. 31 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit, în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73/1999 și respectiv H.G. nr. 1066/1999, care, deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială. Ori, față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare evident că și veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu titlu de ajutoare, în condițiile art. 31 din lege, decurg din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G.nr.

73/1999 privind impozitul pe venit. În acest sens sunt și Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999, aprobate prin H.G. nr. 1066/1999, care, referindu-se la art. 5 din ordonanță, individualizează categoriile de venituri, ce nu sunt impozabile, între care și ajutoarele. Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgență acordat de guvern în situații de necesitate și altele asemenea. Textul menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută, prin urmare aceste ajutoare sunt de natură salarială și, conform art. 4 alin. (1) din O.G.

nr. 73/1999, sunt supuse impozitului pe venit. Prin urmare aceste ajutoare fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută, urmează a fi impozitate ca orice venit brut. Pe de altă parte, este de reținut că în art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 care enumeră venituri scutite de impozit, figurează doar plăți compensatorii și ajutoare calculate în baza soldei lunare nete. Ori, în speță plățile compensatorii și ajutoarele acordate reclamantului au fost calculate în raport de solda brută și deci și din acest punct de vedere aceste venituri erau impozabile. De altfel, în art. 86 din O.G. nr. 73/1999 se statuează expres că orice dispoziție contrară acestei ordonanțe se abrogă. Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate urmează a admite recursul în anulare împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia pe care o va casa.

Urmează de asemenea a respinge recursul reclamantului împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Sibiu ca nefondat, menținând această sentință. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 623 din 25 martie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează. Respinge recursul reclamantului B.I.împotriva sentinței civile nr. 722 din 15 septembrie 2001 a Tribunalului Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2003.