ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5724/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C.

proc. civ., recurs în anularea sentinței civile nr. 817 din 24 decembrie 2002 a

Tribunalului Sibiu și deciziei civile nr. 1176 din 19 mai 2003 a Curții de Apel

Alba Iulia și a susținut că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

S-a arătat că greșit instanțele au

considerat că ajutoarele și plățile compensatorii acordate cadrelor militare la

trecerea în rezervă, calculate în raport de solda lunară brută nu sunt supuse

impozitării. Veniturile care nu sunt supuse impozitării, precum și cele scutite

de impozit sunt prevăzute limitativ și cu caracter de excepție în art. 5 și

art. 6 din O.G. nr. 73/1999, iar în această categorie nu se regăsesc cele

menționate.

Recursul în anulare urmează să fie

admis ca fondat pentru următoarele considerente:

Reclamantul R.M., fost ofițer activ

la Ministerul Apărării Naționale, U.M. 01940 Mediaș, a chemat în judecată

Ministerul Apărării Naționale și U.M. 01940 pentru ca instanța să oblige

pârâtele la plata sumei reprezentând diferența dintre ajutorul brut neimpozabil

datorat, constând în contravaloarea a 15 solde stabilite în raport cu solda

brută avută în luna iunie 2000, conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999

și ajutorul net plătit, sumă actualizată potrivit indicelui de evoluție a

inflației, începând cu luna iulie 2000 până la data plății și în continuare până

la achitarea efectivă.

Prin sentința civilă nr. 817 din 24

decembrie 2002 Tribunalul Sibiu a respins acțiunea formulată de reclamantul R.M.

împotriva Ministerului Apărării Naționale precum și cererea de chemare în

garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Reclamantul a declarat recurs, iar

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 1176 din 19 mai 2003 a admis

recursul reclamantului și a modificat sentința în sensul admiterii, în parte, a

acțiunii împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naționale, în nume propriu și

pentru U.M. 01940 Mediaș, precum și cererea de chemare în garanție formulată de

Ministerul Apărării Naționale împotriva Ministerului Finanțelor Publice

reprezentat de D.G.F.P. Sibiu și a obligat pârâtul și chematul în garanție să

plătească reclamantului suma de 59.734.989 lei reprezentând valoarea

actualizată a drepturilor bănești neacordate la data pensionării, ce se va

actualiza în continuare până la data plății efective.

S-a reținut că reclamantul a fost

trecut în rezervă prin decizia nr. 0896191 din 30 august 2000, emisă de

Ministerul Apărării Naționale, cu drept de pensie. În urma pensionării,

reclamantul a beneficiat de plăți compensatorii egale cu 8 solde, conform art. 7

din O.G. nr. 7/1998 și ajutoare egale cu 6 solde, conform art. 31 alin. (1) din

Legea nr. 138/1999. Cu ocazia achitării acestor drepturi bănești s-a calculat

și reținut impozitul aferent lor, în valoare totală de 35.329.606 lei.

Instanțele au stabilit corect că

reclamantul a beneficiat atât de ajutor cât și de plăți compensatorii, fiind

considerat disponibilizat în cadrul procesului de restructurare a armatei.

S-a considerat însă de către curtea

de apel că ajutorul primit de reclamant este scutit de impozitul pe venit deși

trebuia să aplice dispozițiile art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 din care

rezultă că veniturile stabilite în raport cu solda lunară brută nu sunt scutite

de impozitul pe venit. Dispozițiile art. 31 din Legea nr. 138/1999 care

prevedeau scutirea de impozit pe venit a ajutoarelor stabilite în raport cu solda

lunară netă au fost abrogate prin art. 86 din O.G. nr. 73/1999.

O.G. nr. 73/1999 stabilește ca

regulă generală impozitarea veniturilor persoanelor fizice. Veniturile care nu

sunt impozitate, precum și cele scutite de impozit sunt prevăzute limitativ și

cu caracter de excepție la art. 5 și art. 6 din aceeași ordonanță, ele fiind de

strictă interpretare și aplicare. Potrivit acestui principiu, veniturile care

fac obiectul cauzei nu pot fi asimilate ajutoarelor, indemnizațiilor și altor

forme de sprijin cu destinație specială prevăzută la art. 5 lit. a) întrucât

ele nu se regăsesc nici în enumerarea prin care Normele metodologice de

aplicare a ordonanței, H.G. nr. 1066/1999, stabilește veniturile incluse în

această categorie. Sumele reprezentând ajutoare și plăți compensatorii acordate

cadrelor militare la trecerea în rezervă au fost prevăzute în mod expres la

art. 6 lit. f) din ordonanță, ceea ce exclude posibilitatea aplicării și

scutirii de la art. 5 lit. a).

Potrivit dispozițiilor art. 4 lit. b)

din O.G. nr. 73/1999, veniturile din salarii sunt venituri care se supun

impozitului pe venit iar potrivit art. 23 lit. b) din aceeași ordonanță, sunt

asimilate salariilor în vederea impunerii, drepturile de soldă lunară,

indemnizații, premii, prime, sporuri și alte drepturi ale cadrelor militare

acordate potrivit legii.

Față de considerentele menționate,

Curtea va admite recursul în anulare, va casa decizia curții de apel și va

respinge recursul declarat împotriva sentinței tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei nr. 1176 din 19 mai 2003 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția civilă, pe care o casează și respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamantul R.M. împotriva sentinței civile nr. 817 din 24 decembrie 2002 a

Tribunalului Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie

2004.