ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5096/2003

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 31 iulie 2001

reclamantul M.C.V. a chemat în judecată pe pârâtele U.M. Alba Iulia prin

reprezentantul său legal Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Finanțelor

Publice pentru obligarea acestora în solidar la plata sumei reținută cu titlu

de impozit aferent drepturilor bănești acordate ca plăți compensatorii și

ajutor pentru trecerea în rezervă.

Acțiunea a fost motivată pe împrejurarea că la

31 martie 2000 a fost trecut în rezervă cu drept de pensie de serviciu în

temeiul art. 85 lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor

militare. Ca urmare este îndreptățit la acordarea unui ajutor neimpozabil din

care în mod greșit i s-a reținut în baza O.G. nr. 73/1999 impozitul în sumă de 66.483.056

lei.

Tribunalul Alba prin sentința civilă nr. 308 din

1 octombrie 2001 a admis acțiunea și a obligat pârâtul Ministerul Apărării

Naționale să plătească reclamantului suma de 66.483.056 lei cu titlu de impozit

calculat și reținut la plățile compensatorii și ajutor pentru trecerea în

rezervă.

A fost respinsă acțiunea împotriva D.G.F.P. Alba

reprezentată prin Ministerul Finanțelor Publice. A fost admisă cererea de

chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale

împotriva Ministerului Finanțelor Publice.

A fost obligat chematul în garanție să restituie

pârâtului Ministerul Apărării Naționale suma de 66.485.056 lei cu titlu de

impozit nedatorat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs

chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. județul Alba

și pârâtul Ministerul Apărării Naționale.

Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia 260 din 11

februarie 2002 a admis recursul și a modificat sentința atacată în ce privește

cuantumul despăgubirilor bănești la care au fost obligați pârâții Ministerul

Apărării Naționale și Ministerul Finanțelor Publice, acesta fiind stabilit la

34.387.788 lei în loc de 66.483.056 lei. Au fost menținute celelalte

dispoziții, cele două hotărâri au fost atacate de Procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, cu recurs în anulare declarat în

temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ.

Hotărârile în discuție au fost considerate

pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond.

În motivarea recursului în anulare s-a arătat că

potrivit art. 70 din O.G. nr. 73/1999 – care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2000

– veniturile  din salariu sunt supuse impozitului pe venit iar drepturile de

soldă lunară, indemnizațiile, primele, pensiile, sporurile, precum și alte

drepturi de care beneficiază cadrele militare sunt asimilate salariilor în

vederea impunerii.

La data trecerii în rezervă a reclamantului, 31

martie 2000, art. 7 din   O.G. nr. 7/1998 și art. 31 din Legea nr. 138/1999

erau abrogate prin art. 86 din O.G. nr.  73/1999, astfel încât în mod corect

s-a aplicat impozitul aferent plăților compensatorii calculate în baza soldelor

lunare brute.

Recursul în anulare este întemeiat și se va

admite pentru considerentele următoare.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind

salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice

de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea

unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, la trecerea

în rezervă cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în

raport de solda lunară brută.

Acest text trebuie însă raportat la dispozițiile

art. 5 din  O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit și H.G. nr. 1066/1999

privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.G. nr.  73/1999 care

enumeră veniturile care fac parte din această categorie – impozabile –

excluzându-le  pe cele de natură salarială.

Însăși Legea nr. 138/1999 se referă la

salarizarea personalului militar și la drepturile acordate militarilor la

trecerea în rezervă, cu titlu de ajutoare, în virtutea statutului de salariat

al acestora. Ca urmare în mod legal și drepturile bănești acordate în virtutea

art. 31 din Legea nr. 138/1999, sunt supuse impozitării în conformitate cu

prevederile O.G. nr.  73/1999.

Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 73/1999

confirmă acest lucru. În acest sens sunt individualizate categoriile de

venituri care nu sunt impozabile.

Din acest text rezultă că ajutoarele

neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială, cum ar

fi ajutoarele ce se acordă soțiilor, ajutoarele destinate celor care satisfac

stagiul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul

de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate, ajutoare

de înmormântare.

Textul nu face referire la ajutoarele pentru

trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.

Prin urmare aceste din urmă ajutoare fiind de

natură salarială și având ca bază de calcul solda lunară brută, sunt supuse

impozitării, ca orice venit brut.

În consecință, recursul în anulare urmează a fi

admis și conform art. 330

3

alin. (1) și art. 314 C. proc. civ. vor

fi casate ambele hotărâri și pe fond acțiunea se va respinge ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia civilă nr. 260 din 11 februarie

2002 a Curții de Apel Alba Iulia, precum și sentința civilă nr. 308 din 1

octombrie 2001 a Tribunalului Alba și pe fond, respinge acțiunea formulată de

reclamantul M.C.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  2 decembrie 2003.