ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5096/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 31 iulie 2001 reclamantul M.C.V. a chemat în judecată pe pârâtele U.M. Alba Iulia prin reprezentantul său legal Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Finanțelor Publice pentru obligarea acestora în solidar la plata sumei reținută cu titlu de impozit aferent drepturilor bănești acordate ca plăți compensatorii și ajutor pentru trecerea în rezervă. Acțiunea a fost motivată pe împrejurarea că la 31 martie 2000 a fost trecut în rezervă cu drept de pensie de serviciu în temeiul art. 85 lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Ca urmare este îndreptățit la acordarea unui ajutor neimpozabil din care în mod greșit i s-a reținut în baza O.G.

nr. 73/1999 impozitul în sumă de 66.483.056 lei. Tribunalul Alba prin sentința civilă nr. 308 din 1 octombrie 2001 a admis acțiunea și a obligat pârâtul Ministerul Apărării Naționale să plătească reclamantului suma de 66.483.056 lei cu titlu de impozit calculat și reținut la plățile compensatorii și ajutor pentru trecerea în rezervă. A fost respinsă acțiunea împotriva D.G.F.P. Alba reprezentată prin Ministerul Finanțelor Publice. A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale împotriva Ministerului Finanțelor Publice. A fost obligat chematul în garanție să restituie pârâtului Ministerul Apărării Naționale suma de 66.485.056 lei cu titlu de impozit nedatorat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. județul Alba și pârâtul Ministerul Apărării Naționale. Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia 260 din 11 februarie 2002 a admis recursul și a modificat sentința atacată în ce privește cuantumul despăgubirilor bănești la care au fost obligați pârâții Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Finanțelor Publice, acesta fiind stabilit la 34.387.788 lei în loc de 66.483.056 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții, cele două hotărâri au fost atacate de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, cu recurs în anulare declarat în temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc.

civ. Hotărârile în discuție au fost considerate pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. În motivarea recursului în anulare s-a arătat că potrivit art. 70 din O.G. nr. 73/1999 – care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2000 – veniturile din salariu sunt supuse impozitului pe venit iar drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, pensiile, sporurile, precum și alte drepturi de care beneficiază cadrele militare sunt asimilate salariilor în vederea impunerii. La data trecerii în rezervă a reclamantului, 31 martie 2000, art. 7 din O.G. nr. 7/1998 și art. 31 din Legea nr. 138/1999 erau abrogate prin art. 86 din O.G. nr. 73/1999, astfel încât în mod corect s-a aplicat impozitul aferent plăților compensatorii calculate în baza soldelor lunare brute.

Recursul în anulare este întemeiat și se va admite pentru considerentele următoare. Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, la trecerea în rezervă cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport de solda lunară brută. Acest text trebuie însă raportat la dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit și H.G. nr. 1066/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 care enumeră veniturile care fac parte din această categorie – impozabile – excluzându-le pe cele de natură salarială.

Însăși Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile acordate militarilor la trecerea în rezervă, cu titlu de ajutoare, în virtutea statutului de salariat al acestora. Ca urmare în mod legal și drepturile bănești acordate în virtutea art. 31 din Legea nr. 138/1999, sunt supuse impozitării în conformitate cu prevederile O.G. nr. 73/1999. Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 73/1999 confirmă acest lucru. În acest sens sunt individualizate categoriile de venituri care nu sunt impozabile. Din acest text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor, ajutoarele destinate celor care satisfac stagiul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate, ajutoare de înmormântare.

Textul nu face referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută. Prin urmare aceste din urmă ajutoare fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda lunară brută, sunt supuse impozitării, ca orice venit brut. În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis și conform art. 330 3 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ. vor fi casate ambele hotărâri și pe fond acțiunea se va respinge ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia civilă nr. 260 din 11 februarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, precum și sentința civilă nr. 308 din 1 octombrie 2001 a Tribunalului Alba și pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul M.C.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2003.