ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5094/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul G.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale – UM nr. 0259 Alba Iulia, pentru a fi obligat la plata sumei de 86.725.600 lei reținută cu titlu de impozit din plățile compensatorii și ajutorul acordat la trecerea în rezervă. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost cadru militar la UM nr. 0259 Alba Iulia iar la data de 20 iunie 2000 a fost trecut în rezervă cu drept de pensie de serviciu, beneficiind de ajutor pentru activitatea depusă egal cu 20 solde brute, în sumă totală de 216.813.772 lei, din care, în mod greșit i s-a reținut, în baza O.G. nr. 73/1999 un impozit în cuantum de 86.725.600 lei.

Tribunalul Alba, prin sentința civilă nr. 309 din 1 octombrie 2001, a admis acțiunea reclamantului, a obligat pârâtul la plata sumei de 86.720.600 lei reținută cu titlu de impozit și de asemenea a obligat chematul în garanție, Ministerul Finanțelor Publice la restituirea aceleiași sume către pârât, deoarece reprezintă o plată nedatorată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că art. 23 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 asimilează cu salariu, în vederea impunerii, orice alte drepturi acordate cadrelor militare potrivit legii. Că drepturile au fost acordate reclamantului potrivit art. 1 și art. 2 din Legea nr. 138/1999, respectiv 20 de solde brute în sumă de 216.813.722 lei sunt ajutoare de sprijin cu destinație specială scutite de impozit în conformitate cu art. 5 pct. 1 din O.G.

nr. 73/1999, astfel că reținerea impozitului din ajutorul neimpozabil, în temeiul art. 23 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 sau calcularea acestuia în funcție de solda lunară netă sunt nelegale. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 261 din 11 februarie 2002 a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale – UM nr. 0259 Alba Iulia, împotriva sentinței civile nr. 309 din 1 octombrie 2001 a Tribunalului Alba, cu motivarea că drepturile bănești acordate militarilor la trecerea în rezervă sunt definite de art. 31 din Legea nr. 138/1999 ca fiind ajutoare neimpozabile astfel că sumele primite la trecerea în rezervă nu sunt supuse impozitului. Împotriva hotărârilor mai sus menționate, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc.

civ. a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pe motiv că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, întrucât la data trecerii în rezervă a reclamantului – iunie 2000 – prevederile art. 7 din O.G. nr. 7/1998 precum și cele ale art. 31 din Legea nr. 138/1999 erau abrogate de art. 86 din O.G. nr. 73/1999, astfel încât pârâtul Ministerul Apărării Naționale, în mod corect, a aplicat baremul de impozitare stabilit conform dispozițiilor art. 8 din O.G. nr. 73/1999 plăților compensatorii și ajutorului acordat reclamantului. Recursul în anulare este fondat. Reclamantul G.A. a fost cadru militar al Ministerului Apărării Naționale – UM nr. 0259 Alba Iulia.

În cursul lunii iunie 2000 prin Ordin al ministrului a fost trecut în rezervă cu drept de pensie de serviciu. La data trecerii în rezervă, reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută și cu vechimea efectivă ca militar, conform art. 31 din Legea nr. 138/1999 în cuantum de 20 de solde lunare brute, potrivit art. 7 din O.G. nr. 7/1998. Reclamantul nu a contestat modul de calcul al respectivei sume ci faptul că aceasta a fost supusă impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit și H.G. nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.G. nr. 73/1999, iar instanțele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlul de impozit.

Soluția instanțelor este greșită. Astfel, potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, însă acest text de lege trebuie raportat la dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73/1999 care deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totuși ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidență că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit. În sensul celor menționate mai sus sunt și Normele Metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin H.G. nr. 1066 din 24 decembrie 1999 care referindu-se la art. 5 din Ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile și nu se impozitează, între care și ajutoarele.

Din examinarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate, ajutorul de înmormântare etc. Textul de lege mai sus menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu o soldă lunară brută. Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială și având ca bază de solda brută urmează a fi impozitate ca orice impozit brut. De altfel, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 statuează expres că se abrogă orice dispoziții contrare menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă o dată în plus intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.

În ceea ce privește ajutorul acordat reclamantului potrivit art. 7 din O.G. nr. 7/1998 calculat tot în raport cu solda brută și neimpozitată, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit menționează expres abrogarea acestui text cu privire la neimpozitarea respectivelor venituri, și prin urmare reclamantul datorează impozit și pentru aceste sume. Pe de altă parte, este evidențiat și faptul că în art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit care enumeră veniturile scutite de impozitul pe venit figurează doar plățile compensatorii și ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete. Or, în speță, ajutorul acordat reclamantului pentru activitatea depusă, a fost acordat în raport de solda lunară brută și prin urmare și din această perspectivă acest venit era impozabil.

Față de cele ce preced, urmează a se admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 261 din 11 februarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, precum și a sentinței civile nr. 309 din 1 octombrie 2001 a Tribunalului Alba, ce se vor casa, iar pe fond se va respinge acțiunea reclamantului G.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia civilă nr. 261 din 11 februarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, precum și sentința civilă nr. 309 din 1 octombrie 2001 a Tribunalului Alba și pe fond respinge acțiunea formulată de G.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2003.