ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2478/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.3 R din 4 ianuarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția civilă și deciziei nr. 680 A din 25 mai 2001 a Tribunalului Alba – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat intimații-reclamanți I.D.și I.C.D., personal și asistați de avocat C.V.A.care l-a reprezentat și pe intimatul-reclamant I.D.F., lipsind intimata-pârâtă S.M.. Procedura completă. Reprezentantul Ministerului Public susține motivele recursului în anulare și arată că hotărârile judecătorești atacate sunt esențial nelegale fiind date cu încălcarea principiilor ce guvernează opțiunea succesorală, calitatea de succesor, forma autentică a declarației de renunțare expresă la moștenire, fiind totodată și vădit netemeinice.

Solicită, în temeiul art. 314 C.proc.civ., admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și menținerea sentinței civile nr. 381 din 1 februarie 2001 a Judecătoriei Alba Iulia, ca legală și temeinică. Avocat C.V.A.solicită respingerea recursului în anulare ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în temeiul art. 330 pct. 2 C.proc.civ. recurs în anularea deciziei civile nr. 680/25 mai 2001 a Tribunalului Alba și deciziei civile nr. ¾ ianuarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția civilă.

În motivarea recursului în anulare s-a arătat că hotărârile pronunțate de instanțele de apel și recurs sunt esențial nelegale și totodată vădit netemeinice, fiind date cu încălcarea principiilor ce guvernează opțiunea succesorală, calitatea de succesor, forma autentică a declarației de renunțare expresă la moștenire. S-a menționat că, în speță, E.I., a renunțat expres la succesiunea părinților săi, T.C.și T.I., prin declarație autentică notarială. S-a precizat că anterior renunțării, E.I. nu a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii, că nu a fost parte în antecontractul de vânzare-cumpărare din 20 octombrie 1988 ce a avut ca obiect înstrăinarea bunului imobil succesoral.

Recursul în anulare urmează să fie respins ca nefundat pentru următoarele considerente: Prin cererea înregistrată sub nr.8065 din 16 octombrie 2000 reclamanții I.D., I.D.F.și I.D.C.au chemat în judecată pe pârâta S.M.solicitând să se constate nulitatea absolută a declarațiilor notariale autentificate sub nr.16981 și nr.16982 din 19 octombrie 1989 prin care autoarea lor, I.E.a renunțat expres la succesiunile părinților săi, T.C., decedat la data de 1 mai 1974 și T.I., decedată la data de 19 mai 1988, să se dispună modificarea certificatului de moștenitor nr.1128/1989 în sensul de a se constata calitatea de moștenitoare a E.I., alături de pârâtă, în cotă de ½ din masa succesorală. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că E.I.

a acceptat tacit succesiunile părinților săi anterior renunțării, cele două surori au convenit să vândă bunul succesoral – imobilul situat în comuna Gulda de Jos, județul Cluj, au încasat și împărțit o parte din preț. Au mai precizat reclamanții că după rezoluțiunea actului de înstrăinare E.I. și M.S. au restituit cumpărătorilor, în cote egale, prețul încasat și contravaloarea unor îmbunătățiri. Judecătoria Alba Iulia prin sentința civilă nr. 381 din 1 februarie 2001 a respins acțiunea. Tribunalul Alba – Secția civilă prin decizia civilă nr.680/25 mai 2001 – menținută prin decizia civilă nr.3/4 ianuarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia – a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 381 din 1 februarie 2001 a Judecătoriei Alba Iulia pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis acțiunea în parte.

S-a constatat nulitatea absolută a declarațiilor E.I.nr. 16981 și nr. 16982 din 19 octombrie 1989, s-a stabilit calitatea acesteia de succesoare legală a părinților săi T.C.și T.I.. Instanțele de apel și recurs au stabilit o corectă situație de fapt, pronunțând hotărâri temeinice. Astfel, la data de 1 mai 1974 a decedat T.C.iar la data de 19 mai 1988 T.I.. După decesul lui T.C., succesiunea acestuia a fost acceptată tacit de soția supraviețuitoare I.T.precum și de cele două fiice E.I. și M.S. După decesul I.T. moștenirea acesteia a fost acceptată tacit de ambele fiice, E.I. și M.S. Astfel din răspunsurile la interogatorii ale pârâtei S.M.

rezultă că după decesul părinților ambele susori au preluat pur și simplu moștenirea și au administrat imobilul situat în Gulda de Jos, nr.268, Județul Cluj (bun succesoral; după moartea mamei lor, intervenită la 19 mai 1988, împreună au hotărât să vândă bunul succesoral unei familii, au încasat de la cumpărători o sumă de bani pe care au împărțit-o egal; că antecontractul de vânzare-cumpărare a fost scris de E.I., la data de 20 octombrie 1988. Instanțele de fond și de apel au făcut o corectă aplicare a legii la situația de fapt stabilită. Potrivit art. 689 C.civ.acceptarea poate fi sau expresă sau tacită; este tacită (printre altele) când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.

Acțiunea succesorală este un act juridic unilateral și în principiu irevocabil. De aceea cel care a acceptat moștenirea nu mai poate reveni asupra acceptării decât în cazurile anume prevăzute de lege. „Art. 694 C.civ., dispune că majorul nu poate să-și atace acceptarea expresă sau tacită a succesiunii decât în cazul când această acceptare a fost urmarea unei viclenii ce s-a întrebuințat în privință-i. El nu poate reclama în contra acceptării pentru cerințe de vătămare, decât în cazul în care succesiunea ar fi absobită sau micșorată cu mai mult de jumătate, prin descoperirea unui testament necunoscut în momentul acceptării”. Cum în speță E.I. a acceptat tacit, pur și simplu moștenirea, declarațiile ulterioare ale acesteia în sensul că „nu a făcut nici un act sau fapt de acceptare tacită, expresă sau forțată” nu pot produce efectele juridice ale unor renunțări la succesiune.

Cum instanțele de fond și de apel au pronunțat hotărâri legale și temeinice, Curtea va respinge recursul în anulare ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 3 R din 4 ianuarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția civilă și deciziei civile nr. 680 A din 25 mai 2001 a Tribunalului Alba – Secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2003.