ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2478/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare  declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr.3 R   din 4 ianuarie 2002   a Curții de Apel  Alba

Iulia – Secția civilă și deciziei nr. 680 A din 25 mai 2001 a Tribunalului Alba

– Secția civilă.

La apelul

nominal   s-au prezentat intimații-reclamanți I.D.și I.C.D., personal și

asistați de avocat C.V.A.care l-a reprezentat și pe intimatul-reclamant I.D.F.,

lipsind intimata-pârâtă S.M..

Procedura

completă.

Reprezentantul

Ministerului Public susține motivele recursului în anulare și arată că hotărârile

judecătorești atacate sunt esențial nelegale fiind date cu încălcarea

principiilor ce guvernează opțiunea succesorală, calitatea de succesor, forma

autentică a declarației de renunțare expresă la moștenire, fiind totodată și

vădit netemeinice. Solicită, în temeiul art. 314 C.proc.civ., admiterea

recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și menținerea sentinței

civile nr. 381 din 1 februarie 2001 a Judecătoriei Alba Iulia, ca legală și

temeinică.

Avocat

C.V.A.solicită respingerea recursului în anulare ca nefondat.

C U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în

temeiul art. 330 pct. 2 C.proc.civ. recurs în anularea deciziei civile nr.

680/25 mai 2001 a Tribunalului Alba și deciziei civile nr. ¾ ianuarie

2002 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția civilă.

În motivarea

recursului în anulare s-a arătat că hotărârile pronunțate de instanțele de apel

și recurs sunt esențial nelegale și totodată vădit netemeinice, fiind date cu

încălcarea principiilor ce guvernează opțiunea succesorală, calitatea de

succesor, forma autentică a declarației de renunțare expresă la moștenire.

S-a menționat

că, în speță, E.I., a  renunțat expres la succesiunea părinților săi, T.C.și

T.I., prin declarație autentică notarială.

S-a precizat

că anterior renunțării, E.I. nu a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii,

că nu a fost parte în antecontractul de vânzare-cumpărare din 20 octombrie 1988

ce a avut ca obiect înstrăinarea bunului imobil succesoral.

Recursul în

anulare urmează să fie respins ca nefundat pentru următoarele considerente:

Prin cererea

înregistrată sub nr.8065 din 16 octombrie 2000 reclamanții I.D., I.D.F.și

I.D.C.au chemat în judecată pe pârâta S.M.solicitând să se constate nulitatea

absolută a declarațiilor notariale autentificate sub nr.16981 și nr.16982 din

19 octombrie 1989 prin care autoarea lor, I.E.a renunțat expres la succesiunile

părinților săi, T.C., decedat la data de 1 mai 1974 și T.I., decedată la data

de 19 mai 1988, să se dispună modificarea certificatului de moștenitor

nr.1128/1989 în sensul de a se constata calitatea de moștenitoare a E.I.,

alături de pârâtă, în cotă de ½ din masa succesorală.

În motivarea

acțiunii reclamanții au arătat că E.I. a acceptat tacit succesiunile părinților

săi anterior renunțării, cele două surori au convenit să vândă bunul succesoral

– imobilul situat în comuna Gulda de Jos, județul Cluj, au încasat și împărțit

o parte din preț. Au mai precizat reclamanții că după rezoluțiunea actului de

înstrăinare E.I. și M.S. au restituit cumpărătorilor, în cote egale, prețul

încasat și contravaloarea unor îmbunătățiri.

Judecătoria

Alba Iulia prin sentința civilă nr. 381 din 1 februarie 2001 a respins

acțiunea.

Tribunalul

Alba – Secția civilă prin decizia civilă nr.680/25 mai 2001 – menținută prin

decizia civilă nr.3/4 ianuarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia – a admis

apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 381 din 1

februarie 2001 a Judecătoriei Alba Iulia pe care a schimbat-o în tot în sensul

că a admis acțiunea în parte. S-a constatat nulitatea absolută a declarațiilor

E.I.nr. 16981 și nr. 16982 din 19 octombrie 1989, s-a stabilit calitatea

acesteia de succesoare legală a părinților săi T.C.și T.I..

Instanțele de

apel și recurs au stabilit o corectă situație de fapt, pronunțând hotărâri

temeinice.

Astfel, la

data de 1 mai 1974 a decedat T.C.iar la data de 19 mai 1988 T.I..

După decesul

lui T.C., succesiunea acestuia a fost acceptată tacit de soția supraviețuitoare

I.T.precum și de cele două fiice E.I. și M.S.

După decesul

I.T. moștenirea acesteia a fost acceptată tacit de ambele fiice, E.I. și M.S.

Astfel din răspunsurile la interogatorii ale pârâtei S.M. rezultă că după

decesul părinților ambele susori au preluat pur și simplu moștenirea și au

administrat imobilul situat în Gulda de Jos, nr.268, Județul Cluj (bun

succesoral; după moartea mamei lor, intervenită la 19 mai 1988, împreună au

hotărât să vândă bunul succesoral unei familii, au încasat de la cumpărători o

sumă  de bani pe care au împărțit-o egal; că antecontractul de

vânzare-cumpărare a fost scris de E.I., la data de 20 octombrie 1988.

Instanțele de

fond și de apel au făcut o corectă aplicare a legii la situația de fapt

stabilită.

Potrivit art.

689 C.civ.acceptarea poate fi sau expresă sau tacită; este tacită (printre

altele) când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în

calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de

acceptare.

Acțiunea

succesorală este un act juridic unilateral și în principiu irevocabil. De aceea

cel care a acceptat moștenirea nu mai poate reveni asupra acceptării decât în

cazurile anume prevăzute de lege. „Art. 694 C.civ., dispune că majorul nu poate

să-și atace acceptarea expresă sau tacită a succesiunii decât în cazul când

această acceptare a fost urmarea unei viclenii ce s-a întrebuințat în

privință-i. El nu poate reclama în contra acceptării pentru cerințe de

vătămare, decât în cazul în care succesiunea ar fi absobită sau micșorată cu

mai mult de jumătate, prin descoperirea unui testament necunoscut în momentul

acceptării”.

Cum în speță

E.I. a acceptat tacit, pur și simplu moștenirea, declarațiile ulterioare ale

acesteia în sensul că „nu a făcut nici un act sau fapt de acceptare tacită,

expresă sau forțată” nu pot produce efectele juridice ale unor renunțări la

succesiune.

Cum instanțele

de fond și de apel au pronunțat hotărâri legale și temeinice, Curtea va

respinge recursul în anulare ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 3 R din 4

ianuarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția civilă și deciziei civile

nr. 680 A din 25 mai 2001 a Tribunalului Alba – Secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi     2003.