ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7065/2004

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 28 august 2003, L.A. în contradictoriu cu

intimații S.V. și S.E. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei

civile nr. 4096 din 19 noiembrie 2002 pronunțată de către Curtea Supremă de

Justiție în baza art. 317 alin. (2) și art. 318 alin. (1) C. proc. civ.,

solicitând anularea deciziei atacate și judecarea recursului împotriva deciziei

civile nr. 150 din 25 ianuarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

În motivarea contestației se susține că

recursul a fost respins ca inadmisibil omițându-se din greșeală să se cerceteze

motivele de casare a hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.

Se mai susține că de fapt Curtea de Apel

Alba Iulia a judecat apelul pe care însă l-a considerat greșit ca fiind recurs,

cu consecința că Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibil

recursul considerând că este „un recurs la recurs”.

Se mai susține și faptul că decizia

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia este nulă pentru că judecătorii care

figurează în hotărâre nu au participat la dezbaterea cauzei.

Intimatul S.V. a formulat o întâmpinare

prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.

La data de 20 mai 2004 contestatorul L.A.

a decedat și a fost introdusă în cauză moștenitoarea acestuia, C.A., în

calitate de fiică, care a declarat că va continua cererea formulată de către

autorul său.

Contestația în anulare urmează a fi

respinsă pentru următoarele considerente:

Este de reținut în primul rând care sunt

condițiile de admisibilitate a contestației în anulare întemeiate pe

prevederile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. În acest sens urmează a reține că

în alin. (1) al art. 317 C. proc. civ., care constituie regula generală, se

prevăd și situațiile în care contestația în anulare poate fi exercitată pentru

motivele arătate la pct. 1 și 2 ale acestui articol.

Motivul prevăzut la pct. 1 este „când

procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat cauza, nu a fost

îndeplinită conform dispozițiilor legii”.

La pct. 2 este prevăzut motivul „când

hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine

publică privitoare la competență”.

Alineatul al doilea al art. 317 C. proc.

civ., constituie excepția de la regula generală această împrejurare rezultă din

formularea textului „cu toate acestea contestația poate fi primită pentru

motivele arătate la pct. 1 și 2 al art. 317 alin. (1) C. proc. civ. în cauzul

în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar recursul a

fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.

În consecință, pentru a considera că

este admisibilă contestația în anulare formulată în baza art. 317 alin. (2) C.

proc. civ., trebuie să fie întrunite cumulativ următoarele condiții:

la motivele prevăzute la pct. 1 și 2 ale art. 317 alin. (1) C. proc. civ.

2.

aceste motive să fi fost invocate prin cererea de recurs.

3.

recursul să fi fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. În cazul în

speță, însă, motivele invocate în contestația în anulare nu se pot încadra în

prima condiție care, de altfel, constituie premiza majoră și, ca atare, această

condiție nu este îndeplinită.

Astfel nu a fost invocat nici un motiv cu

privire la neîndeplinirea procedurii de citare a părții pentru ziua când s-a

judecat procesul.

De asemenea nu a fost invocat nici

motivul privitor la încălcarea dispozițiilor de ordine publică, referitor la

competență.

În ceea ce privește acest motiv urmează a

reține că necompetența este de ordine publică în cazurile prevăzute de art. 159

C. proc. civ. cazuri care nu au fost invocate în contestație.

În consecință, nefiind îndeplinită

condiția mai înainte menționată de admisibilitate a contestației în anulare

prevăzută de art. 317 alin. (2) C. proc. civ., contestația este inadmisibilă.

Referitor la cel de al doilea temei

invocat în contestația în anulare și anume art. 318 C. proc. civ., acest text

de lege prevede două ipoteze:

- prima hotărârea pronunțată este

rezultatul unei greșeli materiale.

- a doua, când instanța respingând

recursul a omis din greșeală să cerceteze un motiv de recurs.

Analizând

cele două ipoteze mai înainte arătate urmează a reține, referitor la prima

ipoteză, că întrucât contestația în anulare este o cale de retractare creată de

lege doar pentru remedierea unor greșeli materiale și nu pentru reformarea unor

greșeli de judecată (neavând rolul de instanță de control judiciar) motivele

invocate de către contestatară nu se încadrează în această primă ipoteză a

textului.

Referitor la

cea de a doua ipoteză prevăzută de art. 318 C. proc. civ., respectiv a

omisiunii instanței de recurs de a cerceta un motiv invocat în recurs, aceasta

nu este incidentă în cauză deoarece prin hotărârea contestată a fost respins

recursul ca inadmisibil și în consecință era evident că față de această soluție

motivată prin considerentele hotărârii, analizarea motivelor de recurs nu se

mai putea face procedural;

Ca atare nici

motivele din contestație, întemeiate pe prevederile art. 318 C. proc. civ. nu

întrunesc condițiile de admisibilitate mai înainte arătate.

Distinct de

considerentele mai înainte arătate, cu ocazia analizării motivelor invocate în

contestația în anulare, mai este de reținut și împrejurarea, că dacă prin

hotărârea a cărei anulare se cere, recursul a fost respins ca inadmisibil, (ca

în prezenta cauză) contestatoarea nu poate justifica interesul de a obține prin

admiterea contestației în anulare, desființarea hotărârii respective, deoarece

o rejudecare a recursului inadmisibil al acesteia, nu este legal posibilă.

Astfel fiind,

față de toate considerentele mai înainte arătate urmează a constata că motivele

invocate în contestația în anulare nu îndeplinesc condițiile de admisibilitate

și, în consecință contestația urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă contestația în

anulare a deciziei nr. 4096 din 19 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție,

secția civilă, formulată de L.A. și continuată de C.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie

2004.