ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 130/2005

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 11746 din 20 iunie 2000 Judecătoria sectorului 1 București a admis acțiunea civilă precizată introdusă de reclamantul C.I., domiciliat în București, împotriva pârâtei T.D., domiciliată în București, și a constatat valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare intervenită între părți, materializată prin înscrisul sub semnătură privată denumit „chitanță de vânzare-cumpărare”, datat 20 ianuarie 1970, dispunând că hotărârea ține loc de act autentic de vânzare - cumpărare pentru imobilul individualizat prin raportul de expertiză topografică întocmit de R.M.V., situat în București, compus din teren în suprafață de 260,07 mp și construcție în suprafață de 50,07 mp, învecinat la răsărit cu G.C., la apus și miazănoapte cu strada G., iar la miazăzi cu C.F.

Prin contestația în anulare din 28 august 2000, A.M., domiciliată în București, a solicitat anularea sentinței de mai sus pe motiv că T.D., care a figurat în proces în calitate de pârâtă, a decedat la data de 14 octombrie 1981, adică mult înainte de introducerea acțiunii de către reclamant, contestatoarea fiind moștenitoarea acesteia. Contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința civilă nr. 23849 din 11 decembrie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București. Împotriva celei din urmă sentințe, contestatoarea A.M., a declarat apel la data de 12 decembrie 2000. La 31 ianuarie 2001, C.M. a depus în dosarul din apel copia certificatului de deces care atestă decesul, la data de 10 decembrie 2000, a lui C.I., reclamantul din procesul de fond și intimat în contestația în anulare.

La 3 aprilie 2001 contestatoarea apelantă A.M. a cerut introducerea în cauză în locul intimatului decedat C.I. a moștenitorilor acestuia, anume M.C. și C.M., domiciliați în București. Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1572 A din 8 mai 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2656 din 10 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin decizia nr. 5238 din 9 decembrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a casat decizia nr. 2656 din 10 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, decizia nr. 1572 din 8 mai 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și sentința civilă nr. 23849 din 11 decembrie 2000 a Judecătoriei sectorului 1 București, a admis contestația în anulare formulată de A.M., ulterior decedată (la 24 octombrie 2002), continuată de M.A., a anulat sentința civilă nr. 11746 din 20 iunie 2000 a Judecătoriei sectorului 1 București și a trimis cauza aceleiași judecătorii pentru rejudecare.

Împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a formulat contestație în anulare la data de 16 iulie 2004 de către contestatorii M.C. și C.M., care, invocând motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., au solicitat anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului în anulare. Dezvoltând în fapt contestația în anulare, contestatorii susțin că, în ceea ce îi privește, procedura de chemare pentru ziua când s-a judecat recursul în anulare nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, întrucât au fost citați la adresa la care nu mai locuiesc din anul 2001, iar în plus contestatoarea M.C. a fost citată greșit pe numele de C.M.A. Contestația în anulare este întemeiată.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului nr. 4472/2002 de pe rolul Curții Supreme de Justiție, secția civilă, soluționat prin decizia atacată, pentru data de 9 decembrie 2003, data soluționării pricinii, actualii contestatori, intimați în acea cauză, au fost citați la adresa din București, iar contestatoarea M.C. a figurat ca parte și a fost citată cu numele de C.M.A.

În cauza de față, contestatorii au depus copia cărții de identitate și adeverința nr. 10 din 11 ianuarie 2005 eliberată de Asociația de proprietari, documente care atestă că domiciliul actual al contestatorilor, stabilit anterior anului 2001, este la adresa din București, iar prenumele contestatoarei este M. Așadar, este pe deplin dovedit că pentru data când s-a judecat recursul în anulare, procedura de chemare a actualilor contestatori, care nu au fost prezenți la judecată, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, ceea ce constituie temei pentru contestația în anulare potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Așa fiind, contestația de față va fi admisă, hotărârea atacată va fi anulată și se va fixa termen pentru rejudecarea recursului în anulare, cu citarea părților pentru termenul care se va soroci.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite contestația în anulare formulată de contestatorii M.C. și C.M. împotriva Deciziei nr. 5238 din 9 decembrie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, anulează decizia atacată și fixează termen la data de 17 martie 2005 pentru rejudecarea recursului în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 2656 din 10 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, deciziei civile nr. 1572 din 8 mai 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și sentinței civile nr. 23849 din 11 decembrie 2000 a Judecătoriei sectorului 1 București. Dispune citarea părților. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2005.