ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7131/2005

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1323 din 21

februarie 2002 Judecătoria sectorului 3 București a respins ca nefondată

acțiunea formulată de reclamanta G.G. împotriva pârâților SC T.A. SA, D.M.D.

Împotriva hotărârii primei instanțe

a formulat apel reclamanta G.G., în apel formulând cerere de intervenție

accesorie intervenienta G.A., cerere admisă în principiu prin încheierea de

ședință de la 18 decembrie 2002.

Tribunalul București, secția a V–a civilă,

prin decizia nr. 212 din 29 ianuarie 2003 a respins ca nefondat apelul formulat

de reclamanta G.G., precum și cererea de intervenție accesorie formulată de

intervenienta G.A.

Prin decizia nr.2031 din 6 octombrie

2003, Curtea de Apel București, secția a IV–a civilă, a admis recursul

reclamantei G.G., a modificat decizia civilă nr. 212 din 29 ianuarie 2003 a

Tribunalului București în sensul că a admis apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței civile nr. 1323 din 21 februarie 2002 a Judecătoriei

sectorului 3 București pe care a schimbat-o în tot în sensul că:

A admis acțiunea reclamantei G.G. astfel

cum a fost restrânsă.

A constatat nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare nr.1826 din 14 ianuarie 1997 încheiat între

SC T.A. SA, în calitate de vânzător și D.M.D. și D.M., în calitate de

cumpărători, pentru spațiul situat în București.

A dispus reintegrarea reclamantei în

acest spațiu.

A luat act de renunțarea reclamantei

la judecata capătului de cerere privind plata despăgubirilor.

Pe parcursul procesului reclamanta G.G.

a decedat la data de 12 aprilie 2004, moștenitorii acesteia fiind D.M.D., B.F.S.;

S.C.M. și B.B.A.

Împotriva celor trei hotărâri

menționate, la data de 7 septembrie 2004, a declarat recurs în anularea

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, iar prin Decizia nr. 597 din 28 ianuarie 2005 Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, l-a respins ca

inadmisibil.

S-a reținut că recursul în anulare a

fost înregistrat la data de 7 septembrie 2004, după abrogarea prevederilor art.

330–330

4

C. proc. civ. și drept urmare, această cale de atac nu mai

are suport legal, abrogarea dispozițiilor legale menționate fiind operantă de

la data intrării în vigoare a O.G. nr. 58/2003, respectiv 27 august 2003.

La data de 9 februarie 2005,

intervenienta G.A. și pârâta D.M.D. au formulat contestație în anulare

împotriva deciziei nr. 597 din 28 ianuarie 2005 pronunțată de Înalta Curtea de

Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art. 317 alin. (1) C. proc.

civ.

În motivarea contestației în anulare

s-a arătat că recursul în anulare s-a soluționat la data de 28 ianuarie 2005,

termen pentru care nu au fost citate deși în practicaua deciziei se face

mențiunea că procedura este legal îndeplinită cu toate părțile din proces.

Contestația în anulare este fondată.

Conform art. 317 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ. „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare

când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a

fost îndeplinită potrivit cerințelor legii.

Dispozițiile textului de lege

menționat se combină cu prevederile art. 85–100 C. proc. civ. privitoare la

procedura citării.

Conform art. 85 din codul menționat

„judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau

înfățișarea pârâților afară numai dacă legea nu dispune altfel”.

Rezultă, așadar, că citarea

părților, în orice cauză civilă, este prin urmare obligatorie.

Pentru a se aduce la îndeplinire

această cerință, legea prevede că instanța are obligația să verifice dacă

părțile au fost citate și să amâne judecarea pricinii ori de câte ori se

constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor

prevăzute de lege sub pedeapsa nulității (art. 107 C. proc. civ.).

Cum, în speță, la termenul din 28

ianuarie 2005 când s-a judecat recursul în anulare, cele două contestatoare au

lipsit întrucât nu au fost citate, se constată că prezenta contestație este

fondată și urmează a fi admisă, iar decizia atacată va fi desființată și se va

acorda termen pentru judecarea recursului în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite contestația în anulare

formulată de G.A. și D.M.D. împotriva Deciziei civile nr. 597 din 28 ianuarie

2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

pronunțată în dosarul nr. 12390/2004, pe care o desființează și fixează termen

la 18 noiembrie 2005 pentru judecarea recursului în anulare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2005.