ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7131/2005

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1323 din 21 februarie 2002 Judecătoria sectorului 3 București a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta G.G. împotriva pârâților SC T.A. SA, D.M.D. Împotriva hotărârii primei instanțe a formulat apel reclamanta G.G., în apel formulând cerere de intervenție accesorie intervenienta G.A., cerere admisă în principiu prin încheierea de ședință de la 18 decembrie 2002. Tribunalul București, secția a V–a civilă, prin decizia nr. 212 din 29 ianuarie 2003 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta G.G., precum și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta G.A.

Prin decizia nr.2031 din 6 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția a IV–a civilă, a admis recursul reclamantei G.G., a modificat decizia civilă nr. 212 din 29 ianuarie 2003 a Tribunalului București în sensul că a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1323 din 21 februarie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 București pe care a schimbat-o în tot în sensul că: A admis acțiunea reclamantei G.G. astfel cum a fost restrânsă. A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.1826 din 14 ianuarie 1997 încheiat între SC T.A. SA, în calitate de vânzător și D.M.D. și D.M., în calitate de cumpărători, pentru spațiul situat în București. A dispus reintegrarea reclamantei în acest spațiu.

A luat act de renunțarea reclamantei la judecata capătului de cerere privind plata despăgubirilor. Pe parcursul procesului reclamanta G.G. a decedat la data de 12 aprilie 2004, moștenitorii acesteia fiind D.M.D., B.F.S.; S.C.M. și B.B.A. Împotriva celor trei hotărâri menționate, la data de 7 septembrie 2004, a declarat recurs în anularea Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar prin Decizia nr. 597 din 28 ianuarie 2005 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, l-a respins ca inadmisibil. S-a reținut că recursul în anulare a fost înregistrat la data de 7 septembrie 2004, după abrogarea prevederilor art. 330–330 4 C. proc.

civ. și drept urmare, această cale de atac nu mai are suport legal, abrogarea dispozițiilor legale menționate fiind operantă de la data intrării în vigoare a O.G. nr. 58/2003, respectiv 27 august 2003. La data de 9 februarie 2005, intervenienta G.A. și pârâta D.M.D. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 597 din 28 ianuarie 2005 pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. În motivarea contestației în anulare s-a arătat că recursul în anulare s-a soluționat la data de 28 ianuarie 2005, termen pentru care nu au fost citate deși în practicaua deciziei se face mențiunea că procedura este legal îndeplinită cu toate părțile din proces.

Contestația în anulare este fondată. Conform art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii. Dispozițiile textului de lege menționat se combină cu prevederile art. 85–100 C. proc. civ. privitoare la procedura citării. Conform art. 85 din codul menționat „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea pârâților afară numai dacă legea nu dispune altfel”. Rezultă, așadar, că citarea părților, în orice cauză civilă, este prin urmare obligatorie. Pentru a se aduce la îndeplinire această cerință, legea prevede că instanța are obligația să verifice dacă părțile au fost citate și să amâne judecarea pricinii ori de câte ori se constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității (art. 107 C. proc.

civ.). Cum, în speță, la termenul din 28 ianuarie 2005 când s-a judecat recursul în anulare, cele două contestatoare au lipsit întrucât nu au fost citate, se constată că prezenta contestație este fondată și urmează a fi admisă, iar decizia atacată va fi desființată și se va acorda termen pentru judecarea recursului în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite contestația în anulare formulată de G.A. și D.M.D. împotriva Deciziei civile nr. 597 din 28 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr. 12390/2004, pe care o desființează și fixează termen la 18 noiembrie 2005 pentru judecarea recursului în anulare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2005.