ÎCCJ, Decizia nr. 244/2003
ÎCCJ, Decizia nr. 244/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 30 august 1996, reclamantul
Z.T. a chemat în judecată pe pârâta V.V. alături de S.C. A.V.L. Berceni și pe
pârâta D.A., solicitând să se dispună anularea contractului de
vânzare-cumpărare încheiat la data de 9 iunie 1992 între S.C. A.V.L. Berceni și
V.V., precum și a contractului de vânzare-cumpărare intervenit între V.V. și
D.A., care a fost transcris la Notariatul de Stat al sectorului 4 București,
sub nr. 418 din 17 ianuarie 1994.
Judecătoria sectorului 4 București,
prin sentința civilă nr. 5143 din 4 iulie 1997, a respins acțiunea, ca
neîntemeiată.
Apelul declarat de reclamantul Z.T.
împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr.
1693/A din 9 iunie 1998 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.
Prin decizia civilă nr. 1790 din 16
septembrie 1999 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, irevocabilă,
a fost respins și recursul declarat de reclamant împotriva deciziei pronunțate
în apel.
Reclamantul a declarat recurs și
împotriva deciziei nr. 1790 din 16 septembrie 1999 a Curții de Apel București,
secția a IV-a civilă, acest recurs fiind respins, ca inadmisibil, prin decizia
nr. 1612 din 12 mai 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă.
Prin cererea înregistrată la data de
26 noiembrie 2000, reclamantul a formulat contestație în anulare împotriva
ultimei decizii.
Curtea Supremă de Justiție, secția
civilă, prin decizia nr. 4399 din 12 octombrie 2001, a respins contestația în
anulare, ca inadmisibilă.
La data de 24 octombrie 2001,
reclamantul Z.T. a formulat cerere de revizuire a acestei ultime decizii.
Cererea de revizuire a fost respinsă
prin decizia nr. 2049 din 24 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția
civilă, cu motivarea că această cerere nu întrunește condițiile referitoare la
revizuire înscrise în art. 322 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii,
revizuientul Z.T. a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
Prin art. 328 alin. (1) C. proc.
pen. se prevede că „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac
prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.
Or, decizia nr. 4399 din 12
octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, a cărei revizuire
s-a cerut, fiind definitivă și irevocabilă, nu mai era supusă vreunei căi de
atac.
Așa fiind, se constată că nici
decizia nr. 2049 din 24 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă,
nu mai poate fi atacată cu recurs.
În această privință, este de
observat că prin nici o dispoziție a legii, inclusiv prin aceea de la alin. (2)
al art. 328 C. proc. pen., ce se referă la revizuirea având ca obiect hotărâri
potrivnice, nu se derogă de la prevederea din primul alineat al acelui articol,
care pretinde ca, pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii date în
revizuire, însăși hotărârea a cărei revizuire este cerută să fie supusă recursului.
De aceea, din moment ce cererea de
revizuire nu este un litigiu cu existență proprie, ea nu poate fi susceptibilă
de alte grade de jurisdicție decât acelea la care este supusă cererea
principală.
În consecință, fiind evident că
decizia pronunțată asupra cererii de revizuire formulată de reclamantul Z.T. nu
poate fi atacată cu recurs pentru că nici hotărârea a cărei revizuire s-a
solicitat nu este supusă unei asemenea căi de atac, urmează ca recursul
declarat în cauză să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de revizuientul Z.T. împotriva deciziei nr. 2049 din 24 mai 2002 a
Curții Supreme de Justiție, secția civilă.
Pronunțată în ședință publică azi,
22 septembrie 2003.