ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1416/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 6 mai 1997, la Judecătoria sectorului 1 București, reclamanta SC P.R. SA a chemat în judecată pârâții SC H.V SA, Gh.S. și V.A., solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4301, încheiat de pârâții, persoane fizice, în numele reclamantei cu pârâta, persoană juridică, contract autentificat sub nr. 8585 la 7 octombrie 1996 și repunerea părților în situația anterioară. În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâtelor să achite reclamantei suma la care imobilul a fost adjudecat, fără nici o diminuare din preț. Prin sentința civilă nr. 9021, pronunțată la 16 mai 2000, Judecătoria sectorului 1 București a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului București, care, prin sentința civilă nr. 464, pronunțată, la 24 ianuarie 2001, în dosarul nr. 4727/2000, a respins, ca fiind neîntemeiată, acțiunea reclamantei.

Prin decizia civilă nr. 1248, pronunțată în dosarul nr. 754/2001, la data de 25 septembrie 2001, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul reclamantei. Împotriva acestei decizii, societatea reclamantă a declarat recurs și, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat casarea deciziei, desființarea sentinței civile nr. 464/2001 a tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se pronunța asupra capătului subsidiar de cerere. În motivarea recursului, reclamantul susține că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că nu se poate pronunța și asupra unor aspecte neinvocate în cererea de apel, deoarece, la data soluționării acestuia, instanța trebuia să aibă în vedere normele art. 292 alin. (2) C. proc.

civ. și să soluționeze cauza în baza susținerilor părților și probelor administrate la fond, cu privire la toate împrejurările și aspectele invocate de apelantă. Mai susține recurenta că instanța de apel a reținut eronat că prima instanță s-a pronunțat și asupra capătului de cerere subsidiar, pentru că, în considerente, s-a vorbit despre acțiunea precizată, deoarece hotărârea instanței se consemnează în dispozitiv, conform dispozițiilor art. 258 C. proc. civ., și se trece în hotărâre, conform art. 261 din același cod. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că recursul nu este fondat. Instanța de apel a reținut corect că, la judecarea fondului cauzei, acțiunea a fost respinsă în totalitate, așa cum a fost precizată, fiind respinsă implicit și cererea subsidiară, chiar dacă în dispozitivul hotărârii nu s-a precizat expres acest lucru.

De altfel, o astfel de precizare nu era necesară, tocmai datorită caracterului accesoriu al acestei cereri. În aceste împrejurări, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă, urmează să fie respins. În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta reclamantă, urmează să fie obligată la plata sumei de 43.500.000 lei, reprezentând onorar avocat, cu titlul de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei-pârâte SC H.V. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P.R. SA București, împotriva deciziei nr. 1248 din 25 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Obligă recurenta la plata sumei de 43.500.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 6 martie 2003.