ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7132/2005

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 19 februarie 2004 pe rolul Curții de Apel București, T.R.C. și T.R.M. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 65 din 20 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București. Revizuenții au susținut că partea potrivnică a reținut cu rea credință un înscris doveditor, document cunoscut după pronunțarea deciziei. S-a mai susținut că există hotărâri potrivnice date în aceeași cauză, respectiv sentința civilă nr. 11790/1994 a Judecătoriei sector 1 București, irevocabilă la 24 februarie 1995 și decizia civilă nr. 65/2004 pronunțată de Curtea de Apel București. Formulată astfel, cererea a fost întemeiată în drept, pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc.

civ. Prin decizia civilă nr. 401 din 10 iunie 2004 Curtea de Apel București, a respins ca nefondată cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimații C.A., V.L., T.A., G.I.F., S.C., SC H.N. SA și municipiul București prin Primar General. Totodată, s-a declinat competența de soluționare a cererii întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. la Înalta Curte de Casație și Justiție. Cauza a fost înregistrată la această instanță sub nr. 12205/2004. În motivarea cererii de revizuire, precizată astfel, se susține, în esență, că cele două hotărâri sunt potrivnice, întrucât decizia civilă nr. 65/2004 a Curții de Apel București, a fost dată pe baza sentinței civile nr. 12460 din 21 noiembrie 1995 a Judecătoriei sector 1 București prin care s-a încălcat autoritatea de lucru judecat stabilită prin sentința civilă nr. 11790 din 23 noiembrie 1994 a Judecătoriei sector 1 București.

Asupra cererii de revizuire este de reținut că: Prin sentința civilă nr. 11790 din 23 noiembrie 1994 pronunțată de Judecătoria sector 1 București a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta T.A., în contradictoriu cu Primăria municipiului București și S C R.V. SA București. Acțiunea a avut ca obiect constatarea nulității deciziei nr. 1548/1953 emisă de fostul Comitet executiv al Sfatului Popular al raionului Stalin și, pe cale de consecință, să se constate că reclamanta este proprietara imobilului situat în București. S-a reținut, că acțiunea ar fi fost admisibilă în cazul în care reclamanta depunea la dosar certificatul de moștenitor, dovedind că a valorificat testamentul în baza căruia, soțul său, T.C., a dobândit imobilul.

Altfel, nu s-a făcut dovada că în patrimoniul defunctului său soț, pe care îl moștenește, există imobilul revendicat. Într-un alt litigiu, prin acțiunea formulată la 1.08.2001 reclamanții T.A., C.A., S.C. și G.I.F. în contradictoriu cu pârâții T.R.C., T.R.M., Municipiul București prin Primarul General și SC H.N. SA au solicitat a se constata nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 3474/1997 respectiv nr. 1646/1996, (precum și a certificatului de legatar nr. 204/2000), contracte încheiate de pârâți, în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilul ce fusese retrocedat reclamanților în baza sentinței civile nr. 12460/1995 pronunțată de Judecătoria sector 1 București. Prin sentința civilă nr. 3597/2002 a Judecătoriei sector 1 București a fost admisă acțiunea în acest sens.

Apelul declarat de pârâți împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 304 din 17 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul București, care, a schimbat în tot hotărârea în sensul că: a respins excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei calității procesuale pasive și a respins astfel acțiunea. Prin decizia civilă nr. 65 din 20 ianuarie 2004, Curtea de Apel București a admis recursurile declarate de reclamanții V.L.M., T.A., G.I.F. și S.C. împotriva deciziei civile nr. 304 din 17 martie 2003 pronunțată de Tribunalul București, în contradictoriu cu pârâții T.R.C., T.M.R., SC H.N. SA și Municipiul București prin Primar General, și a modificat decizia în sensul respingerii apelurilor ca nefondate.

Rezultă așadar că prezenta cerere are ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 65/2004 a Curții de Apel București, prin care a fost schimbată soluția pronunțată în apel cu referire la sentința civilă nr. 3597/2002 a Judecătoriei sector 1 București, aceasta cu luarea în considerare a celor dispuse prin sentința civilă nr. 12460/1995 a aceleiași judecătorii. Sub un prim aspect, din cele deja arătate, rezultă cu prisosință, că în ce privește elementele bunului judecat, invocate, în speță nu sunt întrunite cerințele art. 1201 C. civ., în ce privește identitatea de obiect și cauză.

Astfel, primul litigiu, soluționat prin sentința civilă nr. 11790/1994 a Judecătoriei sector 1 București a avut ca obiect constatarea nulității deciziei administrative de trecere a imobilului în proprietatea statului și, de aici, constatarea existenței dreptului de proprietate, în timp ce a doua acțiune viza nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâții revizuenți cu privire la același imobil. Nu mai puțin, este apoi de reținut că în cel de al doilea litigiu, a fost invocată existența și, deci, efectele sentinței civile nr. 11790/1994 a Judecătoriei sector 1 București, instanța, în considerentele aduse prin hotărârea atacată pe această cale, apreciind asupra acestora. Or, în această privință este de principiu că posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată, printre altele, de faptul că, în cursul judecății a doua, prima hotărâre să nu fi fost discutată, ceea ce nu este cazul.

Altfel, ar însemna desigur, că pe calea revizuirii, să se ceară, să se revină asupra unei soluții date, chiar dacă este greșită soluția care, ea însăși, se bucură însă de puterea lucrului judecat. Este tocmai ceea ce, în speță, se dorește a se obține prin cererea de revizuire, petenții fiind, explicit, nemulțumiți de soluția dată de instanța de recurs, care ar fi avut în vedere sentința civilă nr. 12460/1995 și nu sentința 11790/1994. Așa fiind, față de cele arătate, cererea de revizuire urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienții T.R.C. și T.R.M. Obligă pe revizuenți la 1250 lei RON către intimata V.L. reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2005.