ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7132/2005

Asupra cererii de revizuire de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la 19 februarie 2004 pe rolul Curții de Apel București, T.R.C.

și T.R.M. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 65 din 20 ianuarie 2004

pronunțată de Curtea de Apel București.

Revizuenții

au susținut că partea potrivnică a reținut cu rea credință un înscris

doveditor, document cunoscut după pronunțarea deciziei.

S-a

mai susținut că există hotărâri potrivnice date în aceeași cauză, respectiv

sentința civilă nr. 11790/1994 a Judecătoriei sector 1 București, irevocabilă

la 24 februarie 1995 și decizia civilă nr. 65/2004 pronunțată de Curtea de Apel

București.

Formulată

astfel, cererea a fost întemeiată în drept, pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și

7 C. proc. civ.

Prin

decizia civilă nr. 401 din 10 iunie 2004 Curtea de Apel București, a respins ca

nefondată cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în

contradictoriu cu intimații C.A., V.L., T.A., G.I.F., S.C., SC H.N. SA și municipiul

București prin Primar General.

Totodată,

s-a declinat competența de soluționare a cererii întemeiată pe art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cauza

a fost înregistrată la această instanță sub nr. 12205/2004.

În

motivarea cererii de revizuire, precizată astfel, se susține, în esență, că

cele două hotărâri sunt potrivnice, întrucât decizia civilă nr. 65/2004 a

Curții de Apel București, a fost dată pe baza sentinței civile nr. 12460 din 21

noiembrie 1995 a Judecătoriei sector 1 București prin care s-a încălcat

autoritatea de lucru judecat stabilită prin sentința civilă nr. 11790 din 23

noiembrie 1994 a Judecătoriei sector 1 București.

Asupra

cererii de revizuire este de reținut că:

Prin

sentința civilă nr. 11790 din 23 noiembrie 1994 pronunțată de Judecătoria

sector 1 București a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta T.A., în

contradictoriu cu Primăria municipiului București și S C R.V. SA București.

Acțiunea

a avut ca obiect constatarea nulității deciziei nr. 1548/1953 emisă de fostul

Comitet executiv al Sfatului Popular al raionului Stalin și, pe cale de

consecință, să se constate că reclamanta este proprietara imobilului situat în

București.

S-a

reținut, că acțiunea ar fi fost admisibilă în cazul în care reclamanta depunea

la dosar certificatul de moștenitor, dovedind că a valorificat testamentul în

baza căruia, soțul său, T.C., a dobândit imobilul. Altfel, nu s-a făcut dovada

că în patrimoniul defunctului său soț, pe care îl moștenește, există imobilul

revendicat.

Într-un

alt litigiu, prin acțiunea formulată la 1.08.2001 reclamanții T.A., C.A., S.C.

și G.I.F. în contradictoriu cu pârâții T.R.C., T.R.M., Municipiul București

prin Primarul General și SC H.N. SA au solicitat a se constata nulitatea

absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 3474/1997 respectiv nr.

1646/1996, (precum și a certificatului de legatar nr. 204/2000), contracte

încheiate de pârâți, în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilul ce fusese

retrocedat reclamanților în baza sentinței civile nr. 12460/1995 pronunțată de

Judecătoria sector 1 București.

Prin

sentința civilă nr. 3597/2002 a Judecătoriei sector 1 București a fost admisă

acțiunea în acest sens.

Apelul

declarat de pârâți împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă

nr. 304 din 17 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul București, care, a

schimbat în tot hotărârea în sensul că: a respins excepția lipsei calității

procesuale active și a lipsei calității procesuale pasive și a respins astfel

acțiunea.

Prin

decizia civilă nr. 65 din 20 ianuarie 2004, Curtea de Apel București a admis

recursurile declarate de reclamanții V.L.M., T.A., G.I.F. și S.C. împotriva

deciziei civile nr. 304 din 17 martie 2003 pronunțată de Tribunalul București,

în contradictoriu cu pârâții T.R.C., T.M.R., SC H.N. SA și Municipiul București

prin Primar General, și a modificat decizia în sensul respingerii apelurilor ca

nefondate.

Rezultă

așadar că prezenta cerere are ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 65/2004

a Curții de Apel București, prin care a fost schimbată soluția pronunțată în

apel cu referire la sentința civilă nr. 3597/2002 a Judecătoriei sector 1

București, aceasta cu luarea în considerare a celor dispuse prin sentința

civilă nr. 12460/1995 a aceleiași judecătorii.

Sub

un prim aspect, din cele deja arătate, rezultă cu prisosință, că în ce privește

elementele bunului judecat, invocate, în speță nu sunt întrunite cerințele art.

1201 C. civ., în ce privește identitatea de obiect și cauză.

Astfel,

primul litigiu, soluționat prin sentința civilă nr. 11790/1994 a Judecătoriei

sector 1 București a avut ca obiect constatarea nulității deciziei

administrative de trecere a imobilului în proprietatea statului și, de aici,

constatarea existenței dreptului de proprietate, în timp ce a doua acțiune viza

nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâții revizuenți cu

privire la același imobil.

Nu

mai puțin, este apoi de reținut că în cel de al doilea litigiu, a fost invocată

existența și, deci, efectele sentinței civile nr. 11790/1994 a Judecătoriei

sector 1 București, instanța, în considerentele aduse prin hotărârea atacată pe

această cale, apreciind asupra acestora.

Or,

în această privință este de principiu că posibilitatea de a cere revizuirea

pentru contrarietate de hotărâri este condiționată, printre altele, de faptul

că, în cursul judecății a doua, prima hotărâre să nu fi fost discutată, ceea ce

nu este cazul.

Altfel,

ar însemna desigur, că pe calea revizuirii, să se ceară, să se revină asupra

unei soluții date, chiar dacă este greșită soluția care, ea însăși, se bucură

însă de puterea lucrului judecat.

Este

tocmai ceea ce, în speță, se dorește a se obține prin cererea de revizuire,

petenții fiind, explicit, nemulțumiți de soluția dată de instanța de recurs,

care ar fi avut în vedere sentința civilă nr. 12460/1995 și nu sentința

11790/1994.

Așa

fiind, față de cele arătate, cererea de revizuire urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată cererea de

revizuire formulată de revizuienții T.R.C. și T.R.M.

Obligă pe revizuenți la 1250 lei RON

către intimata V.L. reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2005.