ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82653)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82653) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Moștenire.

Acceptarea succesiunii. Revenire asupra acceptării

Acceptarea

succesiunii este un act juridic unilateral și în principiu irevocabil. De

aceea, cel care a acceptat moștenirea nu mai poate reveni asupra acceptării

decât în cazurile prevăzute de art.694 C.civ.

Secția civilă, decizia nr.2478 din 10 iunie 2003

Procurorul General al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anularea deciziei civile

nr. 680/25 mai 2001 a Tribunalului Alba și deciziei nr.R.3 din 4 ianuarie 2002

a Curții de Apel Alba Iulia – Secția civilă.

În motivarea recursului în anulare s-a

arătat că hotărârile pronunțate de instanțele de apel și recurs sunt esențial

nelegale și totodată vădit netemeinice, fiind date cu încălcarea principiilor

ce guvernează opțiunea succesorală, calitatea de succesor, forma autentică a

declarației de renunțare expresă la moștenire.

S-a menționat că, în speță, E.I., a

renunțat expres la succesiunea părinților săi, T.C. și T.I., prin declarație

autentică notarială.

Recursul în anulare urmează să fie

respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamanții I.D., I.D.F., și I.C.D. au

chemat în judecată pe pârâta S.M. solicitând să se constate nulitatea absolută

a declarațiilor notariale autentificate sub nr.16981 și nr.16982 din 19

octombrie 1989 prin care autoarea lor, I.E. a renunțat expres la succesiunile

părinților săi, T.C., decedat la data de 1 mai 1974 și T.I., decedată la data

de 19 mai 1988, să se dispună modificarea certificatului de moștenitor

nr.1128/1989 în sensul de a se constata calitatea de moștenitoare a E.I.,

alături de pârâtă, în cotă de ½ din masa succesorală.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat

că E.I. a acceptat tacit succesiunile părinților săi, anterior renunțării.

Judecătoria Alba Iulia prin sentința civilă

nr. 381 din 1 februarie 2001 a respins acțiunea.

Tribunalul Alba – Secția civilă prin

decizia civilă nr.680/25 mai 2001 – menținută prin decizia civilă nr.3/4

ianuarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia – a admis apelul declarat de

reclamanți împotriva sentinței civile nr. 381 din 1 februarie 2001 a

Judecătoriei Alba Iulia pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis

acțiunea în parte. S-a constatat nulitatea absolută a declarațiilor E.I. din 19

octombrie 1989, s-a stabilit calitatea acesteia de succesoare legală a

părinților săi.

Instanțele de apel și recurs au stabilit o

corectă situație de fapt, pronunțând hotărâri temeinice.

Astfel, la data de 1 mai 1974 a decedat

T.C. iar la data de 19 mai 1988 T.I.

După decesul lui T.C., succesiunea acestuia

a fost acceptată tacit de soția supraviețuitoare T.I. precum și de cele două

fiice I.E. și S.M..

După decesul T.I. moștenirea a fost

acceptată tacit de ambele fiice, I.E. și S.M. Astfel din răspunsurile la

interogatorii ale pârâtei S.M. rezultă că, după decesul părinților, ambele

susori au preluat pur și simplu moștenirea și au administrat imobilul situat în

Gulda de Jos, nr.268, Județul Cluj (bun succesoral); după moartea mamei lor,

intervenită la 19 mai 1988, împreună au hotărât să vândă bunul succesoral unei

familii, au încasat de la cumpărători o sumă  de bani pe care au

împărțit-o egal; că, antecontractul de vânzare-cumpărare a fost scris de I.E.,

la data de 20 octombrie 1988.

Potrivit art. 689 C.civ. acceptarea poate

fi sau expresă sau tacită; este tacită (printre altele) când eredele face un

act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a

se presupune neapărat intenția sa de acceptare.

Acceptarea succesiunii este un act juridic

unilateral și în principiu irevocabil. De aceea cel care a acceptat moștenirea

nu mai poate reveni asupra acceptării decât în cazurile anume prevăzute de

lege. Art. 694 C.civ., dispune că „majorul nu poate să-și atace acceptarea

expresă sau tacită a succesiunii decât în cazul când această acceptare a fost

urmarea unei viclenii ce s-a întrebuințat în privință-i. El nu poate reclama în

contra acceptării pentru cerințe de vătămare, decât în cazul în care

succesiunea ar fi absobită sau micșorată cu mai mult de jumătate, prin

descoperirea unui testament necunoscut în momentul acceptării”.

Cum în speță I.E. a acceptat tacit, pur și

simplu moștenirea, declarațiile ulterioare ale acesteia în sensul că „nu a

făcut nici un act sau fapt de acceptare tacită, expresă sau forțată” nu pot

produce efectele juridice ale unor renunțări la succesiune.

Cum instanțele de fond și de apel au

pronunțat hotărâri legale și temeinice, Curtea va respinge recursul în anulare

ca nefondat.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2478/2003
deciziei civile nr. 680/25 mai 2001 a Tribunalului Alba și deciziei civile nr. 3⁄4 ianuarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția civilă. În motivarea recursului în anulare s-a arătat că hotărârile pronunțate de instanțele de apel și re
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82003)
parte că a depus actele doveditoare ale calității de moștenitor. De altfel în cuprinsul dispoziției contestate, se face mențiunea înaintării dosarului conținând notificarea și actele doveditoare ale calității de persoană îndreptățită a noti
ÎCCJ 2003-12-02
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5099/2003
Legii nr. 18/1991 republicată. Așadar, reclamanta are vocație succesorală, iar cererea, făcută de aceasta, ar fi fost ineficientă juridic, numai în situația în care în termenul legal, tatăl reclamantei (descendent de gradul I) s-ar fi adres
ÎCCJ 2010-04-22
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2416/2010
acțiune. Prin sentința civilă nr. 1726 din 28 noiembrie 2008, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins acțiunea ca neîntemeiată reținând următoarele. Prin declarația autentificată sub nr. 1079 din 9 mai 1964, dată de autoarea
ÎCCJ 2005-05-26
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4448/2005
. 2674/1992, reținându-se că singurele succesoare ale defunctului A.Ș.G. sunt intervenientele și că reclamanta nu putea veni la succesiune prin reprezentarea mamei sale, care era sora defunctului deoarece a renunțat în mod expres și irevoca
Sursă