ÎCCJ, decizie (scj.ro #82003)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82003) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

. Imobil preluat abuziv. Contestație formulată

de moștenitorii persoanei îndreptățite, împotriva

dispoziției emise de primar. Calitatea de moștenitori.

Cuprins pe materii :

Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate

privată. Imobil preluat abuziv. Contestație formulată împotriva

dispoziției de restituire a imobilului. Moștenitori ai persoanei

îndreptățite.

Index alfabetic :

Drept civil.

-

Drept de proprietate privată.

-

Imobil preluat abuziv.

-

Contestație formulată în temeiul

Legii nr. 10/2001.

-

Calitatea de moștenitori ai persoanei

îndreptățite.

Cod  civil: art. 696.

Legea nr. 10/2001: art. 4 alin.(2), alin. (4).

Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 beneficiază de

dispozițiile legii și moștenitorii persoanei

îndreptățite, dar este necesar să existe calitatea de

moștenitor.

În

condițiile în care o persoană a renunțat la moștenire, nu

are calitatea

de moștenitor, cerută de textul de lege,

întrucât potrivit art. 696 Cod civil eredele care renunță la

moștenire este considerat că nu a fost niciodată erede, iar

potrivit

principiului

unității și indivizibilității, succesiunea nu poate fi

acceptată decât integral și nu în parte

.

ICCJ, Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia civilă nr. 5130 din 22 iunie 2007

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția

civilă, reclamanții S.V.A. și S.F.M. au contestat

dispoziția nr. 3529/2005 emisă de Primarul Municipiului Pitești,

prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului în

suprafață de 167 m.p. situat în Pitești, pe numele pârâtei S.G.

În motivarea cererii, s-a arătat că notificările au fost

formulate de tatăl lor, S.T., dar după decesul acestuia  s-a

emis dispoziția pe numele pârâtei, ca soție, cu încălcarea

drepturilor lor de unici descendenți, de moștenitori legali și

rezervatari.

Prin sentința nr. 63 din 13 aprilie 2006, pronunțată de

Tribunalul Argeș,

secția civilă, s-a admis excepția lipsei

calității procesuale active a

reclamanților și s-a respins contestația.

La

soluționarea cauzei s-au reținut următoarele:

Prin dispoziția nr. 3529/2005 emisă de Primarul Municipiului

Pitești, a fost admisă în parte cererea formulată prin

notificările nr. 31400 și nr. 13652 din 3 septembrie 2001 depuse de

S.T., prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în

Pitești, compus din teren în suprafață de 320 m.p. și

construcții în suprafață de 138,47 m.p., în sensul că s-a

dispus să se restituie moștenitoarei notificatorului, S.G., terenul

în suprafață de 167 m.p. pe amplasamentul fostei

proprietăți. Se mai arată în dispoziție că imobilul ce

se restituie a fost preluat prin expropriere în baza Decretului nr. 94 din 21

martie 1987, iar în prezent este afectat de garaje proprietate privată

construite în baza unei autorizații provizorii.

Prin aceeași decizie s-a respins cererea de restituire în natură a

terenului în suprafață de  49 m.p. și a construcției

de 138,47 m.p. și s-a propus acordarea de titluri de despăgubire în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul

de 49 m.p. și construcție în suprafață de 138,47 m.p.

Din cuprinsul deciziei sus arătate rezultă că aceasta a fost

emisă în urma notificărilor formulate de S.T., care ulterior a

decedat.

În ceea ce privește pe contestatoarea S.A.V., s-a constatat că

cererea acesteia este neîntemeiată întrucât prin sentința civilă

nr. 4373 din 17 noiembrie 2003 a Judecătoriei Pitești s-a

consfințit, în temeiul art. 271 C.proc.civ., înțelegerea

părților numită tranzacție, în cuprinsul căreia se

face mențiunea despre faptul că pârâta, contestatoare în cauza de

față, a renunțat la moștenirea autorului S.T.; ca atare, în

raport de prevederile art. 696 Cod  civil, eredele care a

renunțat se consideră că nu a fost niciodată erede. De

altfel, contestatoarea nu a depus la dosar dovezi din care să rezulte

că își însușește notificările înaintate primarului în

temeiul  Legii nr. 10/2001 de către autorul său, după cum

nu a depus nici alte dovezi din care să rezulte susținerile din

cererea de chemare în judecată.

În ceea ce privește pe contestatorul S.F.M., nu rezultă că

acesta a formulat cerere din care să rezulte că își însușește

notificările formulate de autorul său în temeiul Legii nr. 10/2001,

respectiv dovezi din care să rezulte că a făcut demersuri în

vederea emiterii dispoziției pe de o parte, iar pe de altă parte că

a depus actele doveditoare ale calității de moștenitor.

De

altfel în cuprinsul dispoziției contestate, se face mențiunea

înaintării

dosarului conținând notificarea și actele

doveditoare ale calității de persoană

îndreptățită a notificatorului și a moștenitoarei

acestuia S.G. (căreia defunctul i-a lăsat prin testament întreaga

avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul

său la încetarea din viață), astfel încât se confirmă

că acest contestator nu a depus acte din care să rezulte că este

moștenitorul tatălui său și, ca atare, nu a urmat procedura

specială prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 225 A din 26 octombrie 2006, pronunțată de

Curtea de

Apel Pitești, secția civilă, s-a respins

ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței primei

instanțe.

În motivarea deciziei de apel, s-au reținut următoarele:

În ceea ce o privește pe contestatoarea S.A.V., în mod corect

instanța

de fond a reținut că aceasta nu are calitate

procesuală activă, întrucât a renunțat la moștenirea

autorului S.T., iar prin sentința civilă nr. 4374 din 17 noiembrie

2003 a Judecătoriei Pitești s-a consfințit înțelegerea

părților intitulată „tranzacție” în acest sens.

Este vorba despre o renunțare expresă la succesiune, care se

referă

atât la bunurile existente în masa succesorală la

data deschiderii succesiunii

cât și la cele ce ar intra în viitor în masa

succesorală respectivă.

Repunerea în termen a moștenitorilor care au renunțat expres la

moștenire constituie o încălcare a art. 696 Cod civil, precum și

o încălcare a principiului unității și

indivizibilității moștenirii. Potrivit acestui principiu,

patrimoniul fiind privit ca un tot unitar, în consecință și

moștenirea este, în principiu, unitară, ceea ce înseamnă că

succesiunea în întregul ei este condusă după aceleași norme,

fără a se face vreo diferențiere între bunurile succesorale

după natura sau originea lor.

În

consecință, apelanta S.A., renunțând expres la succesiunea

autoului

său, nu mai poate fi considerată

moștenitor și astfel nu are calitate procesuală activă.

Nici contestatorul S.F.M. nu putea fi menționat în dispoziție

întrucât nici acesta, după decesul autorului său, nu a depus nicio

dovadă care să ateste că își însușește

notificarea lui S.T.

Este

adevărat că la data emiterii dispoziției nr. 3529/2005 de

către Primarul Municipiului Pitești, solicitantul  nu mai era în

viață, însă după decesul acestuia, care a avut loc la data

de 30 martie 2003 și până la data emiterii respectivei

dispoziții, contestatorul nu a încunoștințat în niciun fel

unitatea deținătoare că este moștenitorul autorului

său, că este de acord cu notificarea formulată, nu a depus acte

din care să rezulte calitatea sa de moștenitor, ci a stat într-o

totală pasivitate.

Spre deosebire de acesta, intimata S.G., după decesul soțului

său, S.T., și în calitate de moștenitoare testamentară, a

formulat cerere la Primăria Municipiului Pitești, cerere

înregistrată sub nr. 30780 din 12 iulie 2005, așa după cum

rezultă chiar din conținutul dispoziției nr. 3529/2005, iar în

baza acestei cereri, având în vedere și notificarea  formulată

inițial, s-a restituit acesteia moștenirea notificatorului.

Prin urmare, S.F.M., neurmând procedura prevăzută de capitolul III

din Legea nr. 10/2001 nu poate fi considerat persoană

îndreptățită în sensul prevederilor acestei legi, iar potrivit

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 de cotele moștenitorilor legali sau

testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de capitolul III

profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite

care au depus în termen cererea de restituire, în speță S.G., care a

depus astfel de cereri pentru retrocedarea terenului.

În ceea ce privește calitatea de moștenitor a intimatei S.G., chiar

dacă căsătoria încetase prin decesul lui S.T., aceasta este

moștenitoare testamentară în baza testamentului autentificat sub nr.

253 din 27 ianuarie 1997 asupra întregii averi mobile și imobile a

autorului S.T.

Împotriva  deciziei de apel au declarat recurs reclamanții,

criticând-o pentru următoarele motive :

moștenitor ale reclamanților, care sunt copiii titularului

notificării.

Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 stabilește că au calitatea de

persoane îndreptățite și moștenitorii fostului proprietar.

află nicio prevedere care să impună moștenitorilor celui

care a formulat notificarea, formularea de notificări către unitatea

deținătoare a imobilului.

Moștenitorii sunt continuatorii în drepturi ai fostului proprietar care a

formulat notificarea, ei beneficiind de toate drepturile

pe care le-a avut și transmis autorul lor.

făcută de către reclamantă s-a făcut numai cu privire

la bunurile existente în acel moment, neputând să dispună pentru

bunurile viitoare.

emisă pe numele autorului și nu pe numele pârâtei, în calitate de

moștenitor, urmând ca beneficiari să figureze alături de aceasta

și reclamanții.

Analizând decizia din apel, în raport de criticile formulate, Înalta Curte a

constatat că în mod greșit s-a reținut lipsa calității

procesuale active a reclamantului.

Notificarea a fost formulată de către S.T. – tatăl

reclamanților, aspect necontestat în cauză, iar conform normelor

legale referitoare la succesiune, dreptul subiectiv la restituirea în

natură sau prin echivalent a imobilului pentru care s-a formulat

notificarea s-a transmis către moștenitorii legali și/sau

testamentari, fiind inclus în masa succesorală de pe

urma acestuia.

În aceste condiții, transmiterea dreptului s-a făcut prin

moștenire, nefiind necesar ca moștenitorii să formuleze noi

notificări prin care să solicite restituirea imobilului.

De altfel, în Legea nr. 10/2001 nu este prevăzută nicio

dispoziție în acest sens, referitoare la impunerea formulării

notificării sau însușirii acesteia prin comunicarea către

unitatea deținătoare.

În

ceea ce privește însă calitatea de moștenitori de pe urma

notificatorului se constată că, pe lângă

pârâtă, ca moștenitor testamentar, mai are calitatea de

moștenitor legal și reclamantul ca descendent, care invocă

și drepturi de moștenitor rezervatar.

Dreptul reclamantului

de moștenitor legal, în calitate de descendent, în

condițiile art. 669 Cod civil, este recunoscut

inclusiv de către pârâtă și este confirmat prin sentința

nr. 4373 din 17 noiembrie 2003,  prin care părțile au

tranzacționat asupra averii rămase de pe urma defunctului S.T.,

decedat la data de 30 martie 2003.

Prin

tranzacție, reclamantul și pârâta S.G. au împărțit bunurile

succesorale, în vreme ce reclamanta a renunțat la

moștenirea tatălui său defunct.

În

condițiile în care acceptarea moștenirii și inclusiv calitatea

de moștenitor este guvernată de principiul

indivizibilității moștenirii,  ceea ce înseamnă

că este pentru toate bunurile succesorale și nu numai pentru o parte,

atitudinea pârâtei, care nu a adus la cunoștința emitentului

dispoziției existența și a altui moștenitor, este total

nejustificată și a dus la încălcarea drepturilor legale ale

acestuia.

Pentru

aceste considerente, s-a constatat că în mod greșit  s-a

reținut că reclamantul nu are calitate de persoană

îndreptățită în temeiul art. 4 din

Legea nr. 10/2001.

În ceea ce o

privește însă pe reclamantă, se constată că în

cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale

incidente, aceasta fiind străină de bunurile rămase de pe urma

tatălui său.

Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 beneficiază de

dispozițiile legii și moștenitorii persoane

îndreptățite, dar este necesar  să existe calitatea de

moștenitor, ceea ce nu se poate reține în cazul reclamantei.În

condițiile în care a renunțat la moștenire, nu are calitatea de

moștenitor, cum în mod

corect s-a reținut în cauză.

Astfel, art. 696 Cod civil prevede că eredele care renunță la

moștenire este considerat că nu a fost niciodată erede.

În    același   timp,  dat   fiind

principiul  unității   și

indivizibilității,   care

înseamnă că succesiunea nu poate fi

acceptată decât integral și nu în parte, nu poate fi primită

critica de recurs în sensul că s-a renunțat numai la bunurile

existente la acea dată.

Cea de-a patra

critică de recurs este, de asemenea, nefondată, întrucât

restituirea – fie în natură, fie în echivalent –

dispusă prin decizie/dispoziție nu

poate fi făcută către un defunct.

Constatând, prin urmare, că recursul formulat de către reclamant este

fondat, în limita criticilor apreciate ca fiind fondate, Înalta Curte,

făcând aplicarea art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a dispus în

consecință, urmând ca întinderea drepturilor moștenitorilor

beneficiari ai restituirii să fie stabilită potrivit dreptului comun,

conform art. 4 alin. (1) Legea nr. 10/2001.

În consecință, s-a admis recursul declarat de reclamantul S.M.F.

împotriva deciziei Curții de Apel Pitești, s-a modificat în parte

decizia, în sensul că s-a admis apelul declarat de același reclamant

împotriva sentinței Tribunalului Argeș. S-a schimbat în parte

sentința, în sensul că s-a respins excepția lipsei

calității procesuale active a aceluiași reclamant, s-a admis

contestația formulată de același reclamant împotriva

dispoziției emisă de Primarul Municipiului Pitești, s-a

modificat în parte dispoziția, în sensul că au calitate de

moștenitori ai defunctului S.T. reclamantul S.F.M. și S.G. S-au

păstrat celelalte dispoziții ale deciziei de apel și

sentinței primei instanțe cu privire la reclamanta S.V.A, precum

și celelalte dispoziții ale deciziei contestate.S-a respins ca

nefondat recursul declarat de reclamanta S.V.A. împotriva aceleiași

decizii.