ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5016/2007

Asupra recursului de față;

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001 și înregistrată la Tribunalul Argeș la data de

25 ianuarie 2005, reclamanții M.I. și M.V. au solicitat în contradictoriu cu

Primăria Mioveni anularea dispoziției nr. 2377/2004 emisă de primar, prin care

li s-a respins notificarea privind restituirea în natură sau prin echivalent a

imobilului (teren în suprafață de 1000 metri pătrați și construcție) situat în

satul Mioveni.

În motivare au arătat că prin

notificarea depusă la Biroul executorului judecătoresc C.V.D. au solicitat în

calitate de moștenitori ai defunctei M.E. acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent pentru imobilul compus din teren în suprafață de 1000 mp și

construcție situat în satul Mioveni, care a fost preluat de stat în mod abuziv.

Prin dispoziția contestată

notificarea a fost respinsă pentru că reclamanții nu au făcut dovada preluării

abuzive.

Tribunalul Argeș, prin sentința

civilă nr. 43 din 20 aprilie 2005, a respins plângerea ca nefondată, cu

motivarea că pricinii îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Pitești prin decizia civilă nr. 425/A din 5 octombrie 2005.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin decizia civilă nr. 5992 din 19 iunie 2006, a casat decizia instanței de

apel și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Prin considerentele deciziei se

arată că legea aplicabilă în cauza de față este Legea nr. 10/2001.

Cu privire la nedovedirea preluării

abuzive a bunului de către stat se arată că instanța era datoare să

administreze orice mijloace de probă pentru lămurirea situației de fapt și nu

să se limiteze la consemnarea împrejurării că nu s-a depus la dosar decretul de

expropriere.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale și

pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 43/A din 13 iunie 2007,

a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței sus menționate; a

schimbat hotărârea în sensul că a admis acțiunea și a constatat că reclamanții

sunt îndreptățiți să obțină măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul de

1000 mp situat în intravilanul orașului Mioveni.

S-a reținut în considerentele

deciziei că reclamanții au făcut dovada faptului că terenul în litigiu a

aparținut autorului lor și că pârâta nu a făcut dovezi în legătură cu modul în

care terenul în litigiu a intrat în patrimoniul său, fiind în prezența unei

preluări abuzive în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. 1) din Legea nr.

10/2001. Drept urmare, conform art. 2 lit. 1) și art. 10 din Legea nr. 10/2001,

reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru teren.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâta Primăria orașului Mioveni, criticând-o din perspectiva dispozițiilor

art. 34 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed.

Imobilul nu a fost preluat abuziv

deoarece din cuprinsul adresei nr. 3071 din 12 noiembrie 2003 emisă de SC A.C.

2000 SA Pitești nu rezultă că imobilul a fost expropriat.

Din cerere de intrare în CAP rezultă

că imobilul a intrat în patrimoniul recurentei legal, terenul nefiind preluat

în mod abuziv.

Instanța a interpretat greșit actele

deduse judecății întrucât cererea de intrare în CAP (fila 116) și adresa nr.

3071/2003 (fila 26) și anexele decretelor de expropriere, fac dovada că

imobilul nu a fost preluat abuziv, nefiind expropriat.

De asemenea, decizia a fost dată cu

aplicarea greșită a legii, deoarece, față de dispozițiile art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 terenului în litigiu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii

nr. 18/1991.

Analizând decizia recurată prin

prisma criticilor formulate și a probatoriilor administrate în toate etapele

procesuale Înalta Curte reține cele ce urmează:

Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin decizia sus arătată, a dezlegat problema de drept referitoare la actul

normativ aplicabil în cauza de față, în sensul că terenului în litigiu îi sunt

aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 și nu cele ale Legii nr. 18/1991,

întrucât obiectul notificării îl reprezintă o suprafață de 1000 mp, aflată în

intravilan cu destinație de cămin la casă.

Art. 315 C. proc. civ. dă hotărârii

pronunțate în recurs putere de lucru judecat cu privire la probleme de drept

rezolvate.

Așadar, motivul de recurs privind

greșita aplicare a legii, respectiv art. 8 din Legea nr. 10/2001, este nefondat

cât timp problema de drept repusă în discuție în sensul că imobilului îi sunt

aplicabile legile fondului funciar a fost definitiv soluționată de instanța

supremă.

Legea nr. 10/2001, prezumă că o

serie de imobile au fost preluate abuziv de către stat în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989.

Terenul în litigiu, ce a aparținut

autorului reclamanților se află în posesia recurentei, împrejurare de fapt

necontestată de altfel pe tot parcursul judecății.

Împrejurarea că terenul a fost

preluat de la o cooperativă agricolă de producție semnifică preluarea abuzivă a

terenului conform art. 2 alin. (1) lit. i) din legea de reparație și nu

legitimitatea preluării bunului de către stat.

Pentru considerentele arătate, Înalta

Curte, reținând că motivele de recurs invocate nu sunt incidente în cauză, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâta Primăria orașului Mioveni împotriva deciziei nr. 43 A din 13

februarie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2007.