ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5016/2007

Asupra recursului de față; Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și înregistrată la Tribunalul Argeș la data de 25 ianuarie 2005, reclamanții M.I. și M.V. au solicitat în contradictoriu cu Primăria Mioveni anularea dispoziției nr. 2377/2004 emisă de primar, prin care li s-a respins notificarea privind restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului (teren în suprafață de 1000 metri pătrați și construcție) situat în satul Mioveni. În motivare au arătat că prin notificarea depusă la Biroul executorului judecătoresc C.V.D. au solicitat în calitate de moștenitori ai defunctei M.E. acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din teren în suprafață de 1000 mp și construcție situat în satul Mioveni, care a fost preluat de stat în mod abuziv.

Prin dispoziția contestată notificarea a fost respinsă pentru că reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive. Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 43 din 20 aprilie 2005, a respins plângerea ca nefondată, cu motivarea că pricinii îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Pitești prin decizia civilă nr. 425/A din 5 octombrie 2005. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 5992 din 19 iunie 2006, a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel. Prin considerentele deciziei se arată că legea aplicabilă în cauza de față este Legea nr. 10/2001. Cu privire la nedovedirea preluării abuzive a bunului de către stat se arată că instanța era datoare să administreze orice mijloace de probă pentru lămurirea situației de fapt și nu să se limiteze la consemnarea împrejurării că nu s-a depus la dosar decretul de expropriere.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 43/A din 13 iunie 2007, a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței sus menționate; a schimbat hotărârea în sensul că a admis acțiunea și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți să obțină măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul de 1000 mp situat în intravilanul orașului Mioveni. S-a reținut în considerentele deciziei că reclamanții au făcut dovada faptului că terenul în litigiu a aparținut autorului lor și că pârâta nu a făcut dovezi în legătură cu modul în care terenul în litigiu a intrat în patrimoniul său, fiind în prezența unei preluări abuzive în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 10/2001.

Drept urmare, conform art. 2 lit. 1) și art. 10 din Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru teren. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta Primăria orașului Mioveni, criticând-o din perspectiva dispozițiilor art. 34 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed. Imobilul nu a fost preluat abuziv deoarece din cuprinsul adresei nr. 3071 din 12 noiembrie 2003 emisă de SC A.C. 2000 SA Pitești nu rezultă că imobilul a fost expropriat. Din cerere de intrare în CAP rezultă că imobilul a intrat în patrimoniul recurentei legal, terenul nefiind preluat în mod abuziv. Instanța a interpretat greșit actele deduse judecății întrucât cererea de intrare în CAP (fila 116) și adresa nr. 3071/2003 (fila 26) și anexele decretelor de expropriere, fac dovada că imobilul nu a fost preluat abuziv, nefiind expropriat.

De asemenea, decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece, față de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 terenului în litigiu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991. Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale Înalta Curte reține cele ce urmează: Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia sus arătată, a dezlegat problema de drept referitoare la actul normativ aplicabil în cauza de față, în sensul că terenului în litigiu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 și nu cele ale Legii nr. 18/1991, întrucât obiectul notificării îl reprezintă o suprafață de 1000 mp, aflată în intravilan cu destinație de cămin la casă.

Art. 315 C. proc. civ. dă hotărârii pronunțate în recurs putere de lucru judecat cu privire la probleme de drept rezolvate. Așadar, motivul de recurs privind greșita aplicare a legii, respectiv art. 8 din Legea nr. 10/2001, este nefondat cât timp problema de drept repusă în discuție în sensul că imobilului îi sunt aplicabile legile fondului funciar a fost definitiv soluționată de instanța supremă. Legea nr. 10/2001, prezumă că o serie de imobile au fost preluate abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Terenul în litigiu, ce a aparținut autorului reclamanților se află în posesia recurentei, împrejurare de fapt necontestată de altfel pe tot parcursul judecății. Împrejurarea că terenul a fost preluat de la o cooperativă agricolă de producție semnifică preluarea abuzivă a terenului conform art. 2 alin. (1) lit. i) din legea de reparație și nu legitimitatea preluării bunului de către stat.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, reținând că motivele de recurs invocate nu sunt incidente în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria orașului Mioveni împotriva deciziei nr. 43 A din 13 februarie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2007.