ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2473/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 21 din 28

februarie 2005, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis contestația formulată

de reclamanții Ș.I. și V.V.M.R. în contradictoriu cu pârâta SC A.D. SA; a

anulat decizia nr. 757/2004 emisă de pârâtă la 1 iunie 2004; a dispus

restituirea în natură către reclamanți a imobilului format din vila nr. 1 și a

terenului aferent în suprafață de 2000 mp, situat în orașul Mioveni,  imobil

identificat în raportul de expertiză întocmit de ing. expert L.E.; a respins

cererea de chemare în garanție a A.V.A.S. București, formulată de SC A.D. SA.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, în cauză, s-a făcut dovada proprietății asupra

imobilului, cât și a preluării abuzive și a calității de moștenitori a

reclamanților.

Cu privire la cererea de chemare în

garanție s-a reținut că obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat

între pârâtă și A.V.A.S. l-au constituit acțiunile și nu activele mobiliare și

imobiliare, astfel încât dreptul de garanție pentru evicțiune nu poate opera

asupra bunurilor societății comerciale, ci doar asupra acțiunilor pe care le-a

vândut.

Apelul declarat de pârâta SC A.D. SA

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel

Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia

nr. 451/A din 11 noiembrie 2005.

Instanța de apel a reținut că sunt

neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția de

inadmisibilitate a acțiunii invocate de apelanta-pârâtă.

Astfel, s-a reținut că apelanta nu a

făcut dovada susținerilor sale, în sensul că preluarea imobilelor solicitate a

fi retrocedate s-ar fi făcut cu titlu valabil și, în consecință, în lipsa unei

atare dovezi, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea

nr. 10/2001.

Pe de altă parte, nu s-a făcut

dovada că terenul solicitat a fi restituit ar intra sub incidența prevederilor

legilor fondului funciar.

A mai reținut instanța că dovada

identității dintre imobilul în litigiu și imobilul ce a fost deținut de

autoarea reclamanților s-a făcut prin proba cu expertiză tehnică, administrată

la prima instanță, coroborată cu proba testimonială administrată în apel.

S-a reținut de asemenea, că cererea

de chemare în garanție a fost corect respinsă de prima instanță și susținerea

că hotărârea a fost dată cu încălcarea principiului ocrotirii bunei-credințe a

subdobânditorului este neîntemeiată, deoarece apelanta nu a justificat

interesul de a invoca buna credință a SC R. SA care a fost parte în contractul

de vânzare-cumpărare încheiat de fostul F.P.S.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs SC A.D. SA, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C.

proc. civ.

Recurenta arată că reclamanții nu au

depus acte suficiente, legalizate sau certificate, prin care să dovedească

dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat, acte care permit

calificarea preluării ca fiind abuzivă, nu au dovedit preluarea fără titlu

valabil, nu au identificat imobilul și nu au depus copii legalizate sau

certificate care atestă calitatea lor de moștenitori, în conformitate cu

dispozițiile art. 22.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001, iar în această situație corect s-a dispus respingerea notificării.

De asemenea, se arată că instanța de

apel, interpretând greșit actul dedus judecății și fără a se pronunța asupra

dovezilor administrate, a pronunțat hotărârea recurată care este lipsită de

temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001.

A mai susținut recurenta că, în mod

greșit și fără nici o motivare a fost respinsă excepția lipsei sale procesuale

pasive întrucât, din probele administrate în cauză rezultă că, imobilul

solicitat de reclamanți a fost expropriat cu titlu valabil, respectiv în

temeiul Legii nr. 187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare și Decretului

nr. 83/1949 de modificare a Legii nr. 187/1945. Or, în această situație

notificarea trebuia adresată A.V.A.S., potrivit art. 27 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 10/2001.

Se susține, totodată, că în mod

greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție a A.V.A.S., fiind

ignorate dispozițiile art. 32

4

alin. (1), (2), (3), (5) și (6) din

Legea nr. 99/1999.

Pe de altă parte, recurenta susține

că instanța a greșit înlăturând, fără o motivare în drept, documentele din care

rezultă că a exercitat o posesie utilă timp de peste 30 de ani, astfel că a

operat prescripția achizitivă reglementată prin art. 1895 C. civ.

Tot în mod greșit s-a reținut că nu

justifică interesul de a invoca buna-credință a subdobânditorului Renault.

Recursul este întemeiat în limitele

și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Reclamanții au arătat că imobilul a

cărui restituire o solicită a fost proprietatea soților Z.N. și I.Z., aceasta

din urmă moștenindu-l pe soțul său în baza testamentului olograf din 4

decembrie 1948 și devenind astfel proprietar exclusiv al imobilului.

Au susținut că I.Z. nu a avut copii

și a fost moștenită de N.I. în calitate de frate și de sora sa S.P.(născută

N.), aceasta fiind mama reclamanților.

La data depunerii notificării N.I.

era în viață, astfel că au formulat împreună cu el cererea de restituire.

Între timp, respectiv la 28

februarie 2002, unchiul lor a decedat, ei fiind singurii moștenitori ai

acestuia, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 16 din 24 iulie

2002, rămânând și singurii moștenitori ai autoarei I.Z.

În dovedirea susținerilor,

reclamanții au depus acte de stare civilă (filele 10-13 și 32-34 dosar fond),

din care rezultă că, într-adevăr, S.P. (născută N.) mama lor, a fost soră cu

I.Z..

Nu au depus însă, certificatul de

deces al lui Z.N., pentru a se stabili dacă acesta a decedat înaintea soției

sale I.Z..

De asemenea, nu au depus certificat

de moștenitor decât cu privire la succesiunea unchiului lor N.I., neexistând

nici o dovadă asupra celorlalte transmisiuni succesorale ce se invocă a fi avut

loc.

În absența acestor acte nu se poate

reține că I.Z. a fost unic și exclusiv proprietar al imobilului în discuție și

nici că reclamanții sunt moștenitorii acesteia, căci existența rudeniei în grad

succesoral nu atrage automat și calitatea de moștenitor acceptant.

Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, republicată, de prevederile acesteia beneficiază și moștenitorii

legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite.

Desigur, legiuitorul are în vedere

moștenitorii care au acceptat succesiunea, căci succesibilii care nu și-au

exprimat în acest sens opțiunea succesorală rămân străini de moștenire.

Întrucât înaintea examinării

fondului unei cauze se impune a fi cercetată calitatea procesuală a părților,

iar în speță s-a apreciat, în condițiile unui probatoriu incomplet, că

reclamanții și-au dovedit calitatea de moștenitori ai celui care a fost

proprietar la data preluării imobilului, deci calitatea lor procesuală activă,

hotărârea dată este nelegală.

În consecință, recursul se privește

ca întemeiat, astfel că urmează a fi admis, va fi casată decizia atacată, iar

cauza va fi trimisă spre rejudecare instanței de apel.

Instanța de trimitere va pune în

vedere reclamanților că, pentru a se putea aprecia asupra calității lor

procesuale, este necesar să administreze dovezi pe aspectele ce au fost arătate

în cuprinsul prezentelor considerente, respectiv să depună certificatul de

deces al lui Z.N. și alte acte care să ateste transmisiunile succesorale invocate.

Față de rezolvarea dată recursului,

este inutil a se analiza criticile formulate de recurenta pârâtă, existând

posibilitatea de a fi prezentate sub formă de apărări în fața instanței care va

rejudeca pricina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

SC A.D. SA împotriva deciziei nr. 451/A din 11 noiembrie 2005 a Curții de Apel

Pitești, secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 martie 2007.