ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5992/2006

Constată că prin plângerea

înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, sub nr. 722 din 25 ianuarie 2005,

petenții M.I. și M.V. au solicitat, în contradictoriu cu Primăria Mioveni,

anularea dispoziției nr. 2377/2004 emisă de primar, prin care li s-a respins

notificarea privind restituirea în natură sau prin echivalent, a imobilului–teren

în suprafața de 1000 mp și construcție, situat în satul Mioveni.

Potrivit sentinței civile nr. 43 din

20 aprilie 2005, Tribunalul Argeș, secția civilă, a respins plângerea ca

nefondată.

În motivarea soluției s-a reținut

că, potrivit precizărilor ulterioare, petenții și-au limitat pretențiile numai

la imobilul-teren, iar în privința acestuia nu le sunt aplicabile dispozițiile

Legii nr. 10/2001, ci acelea ale legilor fondului funciar.

S-a constatat în acest sens, că

autoarea reclamanților a figurat înscrisă în registrul agricol pe anii 1959-1962

cu un teren în suprafață de 0,62 ha, respectiv, 0,40 ha arabil; 0,12 ha pășune,

și 0,10 ha curți construcții.

În temeiul Legii nr. 18/1991

autorului reclamanților, M.I. (tatăl acestora) i-a fost reconstituită, în

calitate de moștenitor al mamei sale, M.E., suprafața de 1,480 ha teren situat

în extravilan.

S-a concluzionat că terenul

solicitat prin notificare a făcut obiectul Legii nr. 10/2001 și ca atare,

contestația este neîntemeiată.

Împotriva sentinței au declarat apel

contestatorii, susținând că terenul în suprafață de 0,10 ha nu a făcut obiectul

Legii nr. 18/1991; că acesta este teren intravilan și este supus restituirii în

condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Apelul a fost respins ca nefondat

prin decizia nr. 425/A din 5 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești.

S-a reținut în considerentele

deciziei că reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive a suprafeței de

1000 mp teren, respectiv a exproprierii acestuia, astfel cum au susținut, neexistând

un act de expropriere.

În plus, acestora le-a fost

reconstituit dreptul de proprietate pentru tot terenul solicitat în anul 1991.

S-a mai apreciat că titlul de

proprietate invocat, actul de vânzare-cumpărare autentic al autorului lor, ar

putea fi folosit într-un alt cadru procesual, câtă vreme nu rezultă că și-ar fi

pierdut în vreun fel dreptul de proprietate.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs apelanții reclamanți.

Criticile acestora au privit greșita

apreciere asupra faptului că terenul nu ar face obiectul Legii nr. 10/2001

întrucât el ar fi fost reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991, deoarece

titlul de proprietate eliberat în anul 2002 privește numai suprafața de teren

situată în extravilan.

Or, din registrul agricol și din

contractul de vânzare cumpărare prin care bunicul recurenților a cumpărat

suprafața de 1000 mp, a rezultat dreptul lor de proprietate.

Criticile nu au fost încadrate în

drept.

Intimata a formulat întâmpinare prin

care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că, în vederea

soluționării notificării, a cerut notificatorilor depunerea mai multor acte

doveditoare, fără ca aceștia să se conformeze, astfel încât soluția dată a fost

de respingere a solicitării formulate pentru nedovedirea preluării abuzive a

bunului.

S-a mai susținut că în speță sunt

aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991, în temeiul cărora a fost

reconstituit tot dreptul de proprietate pretins de reclamanți, conform cererii

formulate de aceștia în 1991.

Recursul este fondat în sensul

următoarelor considerente:

În justificarea soluției adoptate,

instanța de apel a folosit două argumente: a nedovedirii preluării abuzive a

bunului întrucât nu există un act de expropriere și respectiv, a reconstituirii

deja a dreptului de proprietate conform titlului emis în anul 2002 în temeiul

Legii nr. 18/1991.

Pe acest ultim aspect urmează să se

constate aprecierea greșită făcută de instanță, care a interpretat greșit

conținutul titlului de proprietate (fila 29, apel), care privește

reconstituirea unei suprafețe de 1 ha și 4800 mp, situată în extravilan.

Or, obiectul notificării l-a

reprezentat o suprafață de 1000 mp, aflată în intravilan, menționată în

registrul agricol pe anii 1959-1962, cu destinația cămin de casă (fila 2,

apel).

De aceea, concluzia că terenul din

litigiu ar fi făcut obiectul Legii nr. 18/1991, ceea ce l-ar exclude din sfera

de reglementare a Legii nr. 10/2001, este eronată și are la bază o interpretare

eronată (cu incidența astfel, a dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) a

unuia din actele deduse judecății prin care s-au justificat pretențiile

reclamanților.

În ce privește preluarea abuzivă a

imobilului, instanța a reținut că aceasta nu a fost probată întrucât nu s-a

depus un act de expropriere (având în vedere că reclamanții au pretins

preluarea terenului de către stat în baza unei exproprierii).

Pe acest aspect, instanța nu și-a

exercitat rolul activ pentru a lămuri în ce modalitate bunul a ieșit din

patrimoniul reclamanților și de asemenea, nu a avut în vedere faptul că

potrivit Legii nr. 10/2001, preluare abuzivă înseamnă și aceea efectuată în

fapt, fără nici un temei legal [art. 2 alin. (1) lit. i)[.

Cum reclamanții au făcut dovada că

dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat a aparținut patrimoniului

autorului lor și pe de altă parte, au pretins că a fost preluat abuziv,

instanța era datoare să administreze orice mijloace de probă pentru lămurirea

acestei situații de fapt și să nu se limiteze la consemnarea împrejurării că nu

s-a depus la dosar decretul de expropriere.

Având în vedere că împrejurările de

fapt nu au fost pe deplin stabilite pentru a face posibilă aplicarea legii,

față de dispozițiile art. 314 C. proc. civ. urmează să fie admis recursul și

casată decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe

de apel.

Cu ocazia rejudecării se va lămuri

situația preluării bunului de către stat, avându-se în vedere și dispozițiile

art. 2 din Legea nr. 10/2001 referitoare la accepțiunea preluării abuzive imobilelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul. Casează decizia 425

din 5 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești și trimite spre rejudecarea

apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 19 iunie 2006.