ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5992/2006

Constată că prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, sub nr. 722 din 25 ianuarie 2005, petenții M.I. și M.V. au solicitat, în contradictoriu cu Primăria Mioveni, anularea dispoziției nr. 2377/2004 emisă de primar, prin care li s-a respins notificarea privind restituirea în natură sau prin echivalent, a imobilului–teren în suprafața de 1000 mp și construcție, situat în satul Mioveni. Potrivit sentinței civile nr. 43 din 20 aprilie 2005, Tribunalul Argeș, secția civilă, a respins plângerea ca nefondată. În motivarea soluției s-a reținut că, potrivit precizărilor ulterioare, petenții și-au limitat pretențiile numai la imobilul-teren, iar în privința acestuia nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, ci acelea ale legilor fondului funciar.

S-a constatat în acest sens, că autoarea reclamanților a figurat înscrisă în registrul agricol pe anii 1959-1962 cu un teren în suprafață de 0,62 ha, respectiv, 0,40 ha arabil; 0,12 ha pășune, și 0,10 ha curți construcții. În temeiul Legii nr. 18/1991 autorului reclamanților, M.I. (tatăl acestora) i-a fost reconstituită, în calitate de moștenitor al mamei sale, M.E., suprafața de 1,480 ha teren situat în extravilan. S-a concluzionat că terenul solicitat prin notificare a făcut obiectul Legii nr. 10/2001 și ca atare, contestația este neîntemeiată. Împotriva sentinței au declarat apel contestatorii, susținând că terenul în suprafață de 0,10 ha nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991; că acesta este teren intravilan și este supus restituirii în condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 425/A din 5 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești. S-a reținut în considerentele deciziei că reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive a suprafeței de 1000 mp teren, respectiv a exproprierii acestuia, astfel cum au susținut, neexistând un act de expropriere. În plus, acestora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru tot terenul solicitat în anul 1991. S-a mai apreciat că titlul de proprietate invocat, actul de vânzare-cumpărare autentic al autorului lor, ar putea fi folosit într-un alt cadru procesual, câtă vreme nu rezultă că și-ar fi pierdut în vreun fel dreptul de proprietate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanții reclamanți.

Criticile acestora au privit greșita apreciere asupra faptului că terenul nu ar face obiectul Legii nr. 10/2001 întrucât el ar fi fost reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991, deoarece titlul de proprietate eliberat în anul 2002 privește numai suprafața de teren situată în extravilan. Or, din registrul agricol și din contractul de vânzare cumpărare prin care bunicul recurenților a cumpărat suprafața de 1000 mp, a rezultat dreptul lor de proprietate. Criticile nu au fost încadrate în drept. Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că, în vederea soluționării notificării, a cerut notificatorilor depunerea mai multor acte doveditoare, fără ca aceștia să se conformeze, astfel încât soluția dată a fost de respingere a solicitării formulate pentru nedovedirea preluării abuzive a bunului.

S-a mai susținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991, în temeiul cărora a fost reconstituit tot dreptul de proprietate pretins de reclamanți, conform cererii formulate de aceștia în 1991. Recursul este fondat în sensul următoarelor considerente: În justificarea soluției adoptate, instanța de apel a folosit două argumente: a nedovedirii preluării abuzive a bunului întrucât nu există un act de expropriere și respectiv, a reconstituirii deja a dreptului de proprietate conform titlului emis în anul 2002 în temeiul Legii nr. 18/1991. Pe acest ultim aspect urmează să se constate aprecierea greșită făcută de instanță, care a interpretat greșit conținutul titlului de proprietate (fila 29, apel), care privește reconstituirea unei suprafețe de 1 ha și 4800 mp, situată în extravilan.

Or, obiectul notificării l-a reprezentat o suprafață de 1000 mp, aflată în intravilan, menționată în registrul agricol pe anii 1959-1962, cu destinația cămin de casă (fila 2, apel). De aceea, concluzia că terenul din litigiu ar fi făcut obiectul Legii nr. 18/1991, ceea ce l-ar exclude din sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001, este eronată și are la bază o interpretare eronată (cu incidența astfel, a dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) a unuia din actele deduse judecății prin care s-au justificat pretențiile reclamanților. În ce privește preluarea abuzivă a imobilului, instanța a reținut că aceasta nu a fost probată întrucât nu s-a depus un act de expropriere (având în vedere că reclamanții au pretins preluarea terenului de către stat în baza unei exproprierii).

Pe acest aspect, instanța nu și-a exercitat rolul activ pentru a lămuri în ce modalitate bunul a ieșit din patrimoniul reclamanților și de asemenea, nu a avut în vedere faptul că potrivit Legii nr. 10/2001, preluare abuzivă înseamnă și aceea efectuată în fapt, fără nici un temei legal [art. 2 alin. (1) lit. i)[. Cum reclamanții au făcut dovada că dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat a aparținut patrimoniului autorului lor și pe de altă parte, au pretins că a fost preluat abuziv, instanța era datoare să administreze orice mijloace de probă pentru lămurirea acestei situații de fapt și să nu se limiteze la consemnarea împrejurării că nu s-a depus la dosar decretul de expropriere. Având în vedere că împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite pentru a face posibilă aplicarea legii, față de dispozițiile art. 314 C. proc.

civ. urmează să fie admis recursul și casată decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Cu ocazia rejudecării se va lămuri situația preluării bunului de către stat, avându-se în vedere și dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001 referitoare la accepțiunea preluării abuzive imobilelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul. Casează decizia 425 din 5 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești și trimite spre rejudecarea apelului la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 iunie 2006.