ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6319/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: B.T. a chemat în judecată Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara, Ministerul Administrației și Internelor și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. solicitând instanței obligarea pârâților la restituirea sumelor de bani, încasate lunar prin reținerea cotei de 7% din salariul brut, cu titlul de contribuție la fondul asigurărilor sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000-30 decembrie 2001, data trecerii sale în rezervă, actualizate prin aplicarea indicelui de inflație la data executării hotărârii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în calitate de fost salariat în cadrul IPJ Hunedoara, a beneficiat în continuare potrivit art. 9 alin. (1) lit. b) Legea nr. 80/1995 și art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, de asistență medicală și medicamente gratuite și că aceste reglementări au un caracter special față de Legea nr. 145/1997 care reprezintă cadrul general de reglementare. C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a chemat în garanție C.N.A.S., solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii, chemata în garanție să fie obligată la restituirea cuantumului de 25% din suma pretinsă, virată în contul acesteia potrivit dispozițiunilor art. 21 alin. (2) din statutul propriu.

Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința 599 din 8 iulie 2003, rămasă irevocabilă prin decizia 2067 din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă a admis acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție Hunedoara să restituie către reclamant sumele reținute cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor sociale de sănătate în procent de 7% din salariul brut lunar, în perioada 1 martie-31 octombrie 2001, actualizate prin aplicarea coeficientului de inflație pentru fiecare lună, până la data executării hotărârii și a respins acțiunea față de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, Procurorul General de pe lângă Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, arătând în esență că soluția pronunțată pe fond este greșită, deoarece legiuitorul nu putea prevedea expres în Legea nr. 80/1995 obligația de plată a contribuției la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru polițiști de vreme ce legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în 1997 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1998. În acest din urmă act normativ, la art. 4 se prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, străini sau apatrizi cu reședința în România, iar în art. 6 și art. 55 sunt nominalizate limitativ categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției care au totuși calitatea de asigurați.

Printre cei exceptați nu figurează și polițiștii. Prin tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut printre categoriile exceptate prin legi speciale pe militari și polițiști, se deduce intenția ca aceștia să nu fie scutiți de plata contribuției pentru fondul asigurărilor de sănătate, ceea ce înseamnă că trebuie să achite lunar această contribuție începând cu data dobândirii calității de asigurat, respectiv momentul încheierii contractului individual de muncă. În raport de aceste motive, în baza dispozițiunilor art. 314 C. proc. civ., Procurorul General a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătorești criticate și pe fond respingerea acțiunii reclamantului. Recursul în anulare este inadmisibil.

Prin O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003, intrată în vigoare la 28 august 2003 au fost abrogate art. 330–330 4 C. proc. civ. care reglementa recursul în anulare. În temeiul art. II din O.U.G. nr. 58/2003 dispozițiilor ordonanței se aplică proceselor în curs de judecată începute sub legea anterioară, iar hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței nr. 58/2003 rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de Legea sub care au fost pronunțate. În speță, recursul în anulare împotriva sentinței 599 din 8 iulie 2003 a Tribunalului Hunedoara și a deciziei nr. 2067 din 15 octombrie 2003 al Curții de Apel Alba Iulia a fost declarat la data de 14 septembrie 2004, deci după abrogarea art. 330–330 4 C. proc.

civ., care reglementa recursul în anulare. În acest context, dispozițiunile alineatului ultim al art. II din O.U.G. nr. 58/2003 nu-și pot găsi incidență, pentru că la data pronunțării deciziei 2067 din 15 octombrie 2003 împotriva căreia se îndrepta recursul în anulare și care conferă sentinței 599 din 8 iulie 2003 un caracter irevocabil, această cale de atac extraordinară a recursului în anulare fusese înlăturată prin abrogarea art. 330–330 4 C. proc. civ., care o reglementa. Așadar, la data de 14 septembrie 2004, când Procurorul General a declarat recursul în anulare împotriva deciziei 599 din 8 iulie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, această cale de atac extraordinară nu mai exista. Ca urmare recursul în anulare urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 2067 din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 septembrie 2005.