ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1102/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 640 din 5 august 2003, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de N.M., ș.a., în contradictoriu cu Ministerul de Interne și Inspectoratul de poliție al județului Hunedoara, obligându-i pe pârâți să restituie reclamanților sumele reținute cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate în procent de 7%, pe perioada 30 martie 2002–20 noiembrie 2002 (pentru reclamantul O.V.) și respectiv 1 martie 2000 – 20 noiembrie 2002 (pentru ceilalți reclamanți) cu aplicarea coeficientului de inflație pentru fiecare lună, până la data executării hotărârii. A respins, acțiunea reclamanților față de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

și C.N.A.S. A respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva C.N.A.S. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995 „privind Statutul cadrelor militare”, ale art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 și art. 3 din H.G. nr. 270/1999, nu rezultă că acordarea asistenței medicale gratuite pentru cadrele militare ar fi condiționată de plata unor contribuții la fondul asigurărilor sociale de sănătate. Or, aceste acte normative cu caracter special sunt derogatorii față de normele generale cuprinse în Legea nr. 145/1995, care constituie dreptul comun în materia asigurărilor sociale de sănătate.

Cu aceeași motivare, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 2413 din 24 noiembrie 2003, a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara. Ambele hotărâri au fost atacate cu recurs în anulare de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc.

civ., susținându-se în esență că în art. 4 al Legii nr. 145/1995, se prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români precum și pentru străinii și apatrizii care au reședința în România, categoriile exceptate de la plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate fiind nominalizate expres în art. 6 și art. 55 din lege, astfel încât dacă intenția legiuitorului ar fi fost ca și polițiștii să aibă calitatea de asigurat fără plata contribuției, i-ar fi inclus printre persoanele exceptate. Recursul în anulare este inadmisibil urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce succed: În reglementarea anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 „privind modificarea și completarea codului de procedură civilă”, recursul în anulare era o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se putea dispune desființarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, în cazurile expres determinate de lege.

Obiect al recursului în anulare, îl puteau forma numai hotărârile judecătorești irevocabile. Este ceea ce rezultă în mod expres din dispozițiile art. 330 alin. (1) c. proc. civ., în vechea redactare, care instituia astfel un caracter mai restrictiv acestei căi extraordinare de atac în comparație cu recursul în interesul legii, care poate fi declarat și împotriva unor hotărâri definitive. În același context, art. 330 1 C. proc. civ. reglementa termenul în care se putea exercita recursul în anulare, pentru situațiile comune, ce vizau încălcarea esențială a legii ori pronunțarea unei hotărâri vădit netemeinice, acesta fiind de 1 an de la data când hotărârea judecătorească atacată a rămas irevocabilă.

Prin O.U.G. nr. 58 din 28 iunie 2003, dispozițiile art. 330 – 330 4 C. proc. civ., ce reglementau instituția recursului în anulare, au fost abrogate. Conform art. III din acest act normativ, dispozițiile ordonanței au intrat în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv la 27 august 2003. Ca atare, hotărârile rămase irevocabile după această dată, nu mai pot fi atacate pe calea recursului în anulare. Or, în cauză, decizia criticată a fost pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, la 24 noiembrie 2003, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003, care a desființat această cale extraordinară de atac.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 640 din 5 august 2003 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și deciziei civile nr. 2413 din 24 noiembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2005.