ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 59/2005

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

La data de 1 aprilie 2003

reclamantul B.C. a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul de Poliție al

județului Hunedoara, Ministerul Administrației și Internelor și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la restituirea

sumelor de bani încasate lunar prin reținerea cotei de 7% din salariul brut

lunar cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor sociale de sănătate,

pentru perioada 1 ianuarie 2000–30 octombrie 2004, când a fost trecut în rezervă,

actualizate prin aplicarea indicelui de inflație, la data executării hotărârii.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că, în calitate de salariat în cadrul Inspectoratului de Poliție al

județului Hunedoara, a beneficiat și beneficiază, potrivit dispozițiilor art.

9, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 80/1995 și art. 28, alin. (1), lit. c) din

Legea nr. 360/2002, de asistență medicală și medicamente gratuite. Aceste acte

normative constituie legi speciale, față de Legea nr. 145/1997 care reprezintă

reglementarea generală, astfel încât pentru polițiști, atât atunci când au avut

calitatea de cadre militare, cât și ulterior, când au devenit funcționari

publici, nu există obligativitatea plății contribuției la fondurile

asigurărilor sociale de sănătate.

Pârâții au formulat întâmpinări prin

care au invocat lipsa calității lor procesuale pasive, iar pe fond, au cerut

respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că dispozițiile legale la

care face referire reclamantul nu înlătură, direct ori indirect, obligația de a

contribui la fondul asigurărilor sociale de sănătate.

La data de 6 mai 2003 pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

a chemat în garanție C.N.A.S. solicitând ca, în situația admiterii acțiunii

principale, chemata în garanție să fie obligată la restituirea cuantumului de

25% din suma pretinsă, ce a fost virată în contul acesteia, potrivit

dispozițiilor art. 21, alin. (2), lit. c) din statutul pârâtei.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința nr. 619 din 22 iulie 2003, a

admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.C. și a obligat pe pârâții

Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara și Ministerul Administrației și

Internelor să restituie reclamantului sumele reținute cu titlu de contribuție

la fondul de asigurări de sănătate, în procent de 7%, în perioada 1 martie

2000–30 octombrie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație pentru fiecare

lună, până la data executării hotărârii. A fost respinsă acțiunea față de

pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., precum și, ca rămasă fără obiect, a fost respinsă

cererea de chemare în garanție a C.N.A.S.

Recursurile formulate de pârâții

Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al

județului Hunedoara împotriva acestei sentințe, au fost respinse ca nefondate

de Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 1960 din 6 octombrie

2003.

La data de 14 septembrie 2004, în

temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care a

considerat că hotărârile judecătorești date în cauză au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu prevederile art.

1, alin. (2) din Legea nr. 145/1997 în vigoare pentru perioada avută în vedere

de instanțele de judecată, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și

funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității și

subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din acest act

normativ, în vigoare în perioada 1 ianuarie 1998 – 20 noiembrie 2002, erau

supuse obligatoriu asigurării următoarele categorii de persoane: a) cetățenii

români cu domiciliul în țară; b) cetățenii străini și apatrizii care au

reședința în România. Art. 6 al aceluiași normativ enumera categoriile de

persoane care beneficiau de asigurări de sănătate fără plata contribuției:

copiii și tinerii, până la vârsta de 26 de ani dacă sunt elevi, studenți sau

ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă; b) persoanele cu handicap,

care nu realizează venituri din muncă sau se află în îngrijirea familiei; c)

soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri proprii, aflați în îngrijirea

unei persoane asigurate; d) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin

Decretul-lege nr. 118/1990, precum și cele deportate în străinătate și

constituite în prizonieri, persoanele prevăzute la art. 2 din Legea nr.

42/1990, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile

bănești acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au

fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii

cu scutire de plata contribuției pentru asigurări sociale de sănătate, și

anume, cele care: a) satisfac serviciul militar în termen; b) se află în

concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în

vârstă de până la 6 ani; c) execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest

preventiv: d) fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social,

potrivit Legii nr. 67/1995, privind ajutorul social.

În conformitate cu dispozițiile art.

9 lit. b) din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare,

polițiștii, angajați ai Ministerului Administrației și Internelor, care, în

acel moment erau cadre militare în activitate, beneficiau, printre altele, de

asistență medicală și medicamente gratuite, în condițiile stabilite prin

hotărâre de guvern. În vederea aplicării acestor dispoziții a fost emisă H.G.

nr. 270 din 8 aprilie 1999, care, în art. 1 a stabilit: „Cadrele militare în

activitate au dreptul la asistență medicală și medicamente, în condițiile Legii

asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, cu modificările ulterioare și

ale prezentei hotărâri, în toate situațiile în care medicii sau alt personal

sanitar acreditat recomandă un tratament medical”.

Prin art. 28 alin. (1), lit. c) din

Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, s-a stabilit că polițiștii

au dreptul la asistență medicală și psihologică, proteze, precum și medicamente

gratuite.

Până la apariție, H.G. nr. 677 din

12 iunie 2003, care, însă, nu este incidentă în cauză, dată fiind perioada

pentru care s-a dispus efectuarea plăților către reclamant, angajat al

Ministerului Administrației și Internelor, devenit funcționar public, i s-au

aplicat în continuare prevederile H.G. nr. 270/1999, în virtutea dispozițiilor

art. 81 alin. (2) din Legea nr. 360/2002.

Pe cale de consecință, reclamantul

beneficia, în perioade de referință, de gratuitățile prevăzute de art. 1 din

H.G. nr. 270/1990 (asistență medicală și medicamente), precum și de cele

prevăzute de art. 3 din același act normativ (asistență medicală profilactică

și curativă în situații speciale etc.), numai în condițiile Legii nr. 145/1997,

legea cadru privind asigurările sociale de sănătate, respectiv, condiționat de

achitarea cotelor de contribuții lunare la fondul asigurărilor sociale de

sănătate sau dacă făcea dovada că se încadrează în categoriile de persoane

care, potrivit acestei legi, erau scutite de plata contribuției lunare de

asigurări de sănătate.

De altfel, legiuitorul nu putea să

prevadă în mod expres obligația de plată a contribuției la fondul de asigurări

sociale de sănătate pentru polițiști în Legea nr. 80/1995, deoarece Legea

asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

Reclamantul a încheiat cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

un contact prin care a cunoscut faptul că, în conformitate cu prevederile art.

4 din Legea nr. 145/1997, angajatorul avea obligația de a vira contribuția de

asigurări de sănătate prevăzută de lege reținută de la angajat.

Pe de altă parte, în art. 2 din

Legea nr. 145/1997 și a stabilit că fondul asigurărilor sociale de sănătate se

constituie din contribuția asiguraților, din contribuția persoanelor fizice și

juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat,

precum și din alte surse.

Totodată, prin art. 3, lit. b) din O.G.

nr. 56/1998, așa cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 458/2001,

privind înființarea, organizarea și funcționarea C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., act

normativ cu caracter special care vizează și categoriile de personal prevăzute

de Legea nr. 80/1995 și Legea nr. 360/2002, s-a stabilit că fondurile acestei

instituții, printre altele, din contribuția personalului militar și a

militarilor angajați, pe bază de contract, din ministere, instituțiile și

structurile prevăzute la art. 1, alin. (1), precum și ale altor categorii

stabilite de adunarea generală a reprezentanților, astfel încât reclamantul nu

era exceptat de la plata contribuției la fondurile asigurărilor sociale de

sănătate.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate

hotărârile date în cauză, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamantul

B.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare

declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva deciziei nr. 1960 din 6 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția civilă.

Casează decizia și în parte,

sentința civilă nr. 619 din 22 iulie 2003 a Tribunalului Hunedoara, secția

civilă, și respinge, ca nefondată acțiunea reclamantului B.C.

Menține sentința cu privire la

soluția dată, cererii de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie

2005.