ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1440/2005

Asupra recursului

în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10

martie 2003, la Tribunalul Hunedoara, reclamanții B.I., Ș.I.C. și D.I.C. au

chemat în judecată Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara, Ministerul

de Interne și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. solicitând obligarea pârâtelor la

restituirea sumelor de bani încasate prin reținerea, din drepturile salariale

ale reclamanților, a procentului de 7% din salariul lunar brut, reprezentând

contribuția la asigurările sociale de sănătate, cu începere de la 1 ianuarie 2000

până la data introducerii acțiunii.

În cuprinsul acțiunii, reclamanții

au arătat, în esență, că, potrivit legii care reglementează statutul cadrelor

militare și a legii privind statutul polițistului, beneficiază de asistență

medicală și medicamente gratuite, așa încât fără temei legal a fost reținută,

din salariile lunare, cota de contribuție la asigurările sociale de sănătate.

Tribunalul Hunedoara, secția civilă,

prin sentința nr. 609 din 22 iulie 2003, a admis acțiunea împotriva pârâților

Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara și Ministerul de Interne și a

respins acțiunea față de pârâții C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și C.N.A.S.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia civilă nr. 1961 din 6 octombrie 2003, a respins ca nefondate

recursurile declarate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și

Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara.

Împotriva celor două hotărâri

judecătorești menționate, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, a declarat, la 20 septembrie 2004, recurs în

anulare susținând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea

ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Potrivit art. 330 C. proc. civ.,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, din

oficiu sau la cererea ministerului justiției, putea ataca cu recurs în anulare,

la Curtea Supremă de Justiție, hotărârile judecătorești irevocabile pentru

următoarele motive

- când instanța a depășit

atribuțiile puterii judecătorești;

- când prin hotărârea atacată s-a

produs o încălcare esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond ori această hotărâre este vădit netemeinică;

- când s-au săvârșit infracțiuni de

către judecători în legătură cu hotărârea pronunțată;

- când Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților

fundamentale și faptul că partea, potrivit legii române, poate obține o

reparație, cel puțin parțială, prin anularea hotărârii pronunțate de o instanță

română.

Dispozițiile art. 330–330

4

C. proc. civ., care au reglementat recursul în anulare, au fost abrogate prin

art. 1 pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003 publicată în M. Of. nr. 460 din 28 iunie

data publicării în Monitorul Oficial al României.

O.U.G. nr. 58/2003 a fost aprobată

prin Legea nr. 195/2004, publicată în M. Of. nr. 470 din 26 mai 2004.

Dispozițiile legale care reglementau

recursul în anulare fiind abrogate, această cale extraordinară de atac nu mai

poate fi folosită împotriva hotărârilor judecătorești care au devenit

irevocabile după data de 27 august 2003.

Or, decizia civilă nr. 1961 din 6

octombrie 2003 este ulterioară datei de la care a început să se aplice O.U.G. nr.

58/2003, așa încât, în cauză, recursul în anulare nu este admisibil.

Concluzia contrară nu este

îndreptățită nici de invocarea art. 725 C. proc. civ. deoarece potrivit acestor

dispoziții, hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi

rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost

pronunțate. Cum decizia curții de apel, atacată cu recurs în anulare, a fost

pronunțată după intrarea în vigoare a legii noi, această cale extraordinară de

atac este inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibil recursul

în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 1961 din 6 octombrie 2003 a

Curții de Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2005.