ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1440/2005

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 martie 2003, la Tribunalul Hunedoara, reclamanții B.I., Ș.I.C. și D.I.C. au chemat în judecată Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara, Ministerul de Interne și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. solicitând obligarea pârâtelor la restituirea sumelor de bani încasate prin reținerea, din drepturile salariale ale reclamanților, a procentului de 7% din salariul lunar brut, reprezentând contribuția la asigurările sociale de sănătate, cu începere de la 1 ianuarie 2000 până la data introducerii acțiunii. În cuprinsul acțiunii, reclamanții au arătat, în esență, că, potrivit legii care reglementează statutul cadrelor militare și a legii privind statutul polițistului, beneficiază de asistență medicală și medicamente gratuite, așa încât fără temei legal a fost reținută, din salariile lunare, cota de contribuție la asigurările sociale de sănătate.

Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința nr. 609 din 22 iulie 2003, a admis acțiunea împotriva pârâților Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara și Ministerul de Interne și a respins acțiunea față de pârâții C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și C.N.A.S. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 1961 din 6 octombrie 2003, a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara. Împotriva celor două hotărâri judecătorești menționate, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a declarat, la 20 septembrie 2004, recurs în anulare susținând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Potrivit art. 330 C. proc. civ., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, din oficiu sau la cererea ministerului justiției, putea ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiție, hotărârile judecătorești irevocabile pentru următoarele motive - când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești; - când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond ori această hotărâre este vădit netemeinică; - când s-au săvârșit infracțiuni de către judecători în legătură cu hotărârea pronunțată; - când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale și faptul că partea, potrivit legii române, poate obține o reparație, cel puțin parțială, prin anularea hotărârii pronunțate de o instanță română.

Dispozițiile art. 330–330 4 C. proc. civ., care au reglementat recursul în anulare, au fost abrogate prin art. 1 pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003 publicată în M. Of. nr. 460 din 28 iunie 2003. Această ordonanță de urgență a început să se aplice la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României. O.U.G. nr. 58/2003 a fost aprobată prin Legea nr. 195/2004, publicată în M. Of. nr. 470 din 26 mai 2004. Dispozițiile legale care reglementau recursul în anulare fiind abrogate, această cale extraordinară de atac nu mai poate fi folosită împotriva hotărârilor judecătorești care au devenit irevocabile după data de 27 august 2003. Or, decizia civilă nr. 1961 din 6 octombrie 2003 este ulterioară datei de la care a început să se aplice O.U.G.

nr. 58/2003, așa încât, în cauză, recursul în anulare nu este admisibil. Concluzia contrară nu este îndreptățită nici de invocarea art. 725 C. proc. civ. deoarece potrivit acestor dispoziții, hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate. Cum decizia curții de apel, atacată cu recurs în anulare, a fost pronunțată după intrarea în vigoare a legii noi, această cale extraordinară de atac este inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca inadmisibil recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 1961 din 6 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2005.